Agentul imobiliar şi ţăranii

Agentul imobiliar parcă în faţa crăşmei satului. Căuta teren pentru o investiţie industrială pentru un investitor german  dispus să plătească oricât, şi dacă reuşea să-i găsească neamţului ce căuta s-ar fi umplut de bani.

Înainte să coboare din maşină, ezită o secundă: oare cum să facă? Să pară un om oarecare, modest, de-al lor, sau să-i impresioneze pe toţi dîndu-se mare bogătan? Optă pentru a doua variantă, aşa că îşi puse la mână ceasul elveţian, îşi încălecă pe ochi ochelarii de soare de colecţie şi se înarmă cu telefonul său ediţie limitată în mână. Oftă, plin de speranţă, şi intră în birt: toată lumea ştie că la birt afli cele mai tari bârfe, cele mai solide informaţii. Cu puţin noroc, cu o sticlă de beutură putea face minuni.

Se duse drept la bar şi ceru un Pepsi. Barmanul se execută, şi agentul luă decizia să îşi facă intrarea în forţă:

– Şefu’, dă la fiecare din bar o vodcă din partea mea.
– Şefu’, răspunse barmanul, crăşma e goală! Nu vezi?

Agentul imobiliar se uită în jur, pentru prima dată de când intrase în birt, şi cât pe ce să cadă de pe scaun: în afară de el şi de barman, nu mai era nimeni în jur.

Ce naiba, îşi zise; cum să nu fie nimeni în crâşma la amiază?

– Da’ unde sunt toţi?
– Cum unde, zise barmanul; sunt la muncă.
– Unde, Spania, Italia?
– Ei, aş. Acilea, pe luncă, pe coastă şi unde mai au terenuri.
– Ce fac, îşi lucră pâmântu’?
– Ca nebunii.
– Cum aşa? Şi ce cultivă?
– Tăt felu, zise barmanu’. Grâu, porumb, secară, legume, zarzavaturi… chiar tăt felu’. De zi până-n seară.
– Şi unde le vând astea? Vin intermediarii de la oraş?
– Ce intermediar, domnu’? Se bat hipermarketurile şi silozurile pe ce fac ai noştri, că e zonă fertilă; şi şi-or făcut asociaţii, şi-or negociat cu magazinele mari.
– Înţeleg, zise agentul imobiliar. Deci la ora asta din zi nici o şansă să prinzi pe nimeni la birt.
– Io-s aproape de faliment, domnu’, din cauza asta, zise barmanul, trist dintr-o dată, în timp ce lustruia nişte pahare.

Agentul era puţin descumpănit.

– Mie-mi trebe să cumpăr nişte pământ, mărturisi el barmanului.

Trebuia să înceapă de undeva odata şi-odată.

– Mereţi la primărie, zise barmanul, că acolo-s toate registrele; că la noi în comună tot terenul e întăbulat, înregistrat… totul e făcut prin satelit, că o scos primarul fonduri europene de n-avem noi timp să le cheltuim.
– Şi primaru’ de la ce partid e?
– O fost independent el.
– Şi o avut el bani să îşi ducă campania electorală singur?
– Păi ce campanie electorală! Că lumea îl ştia ce poate. Domnu’, mai zise barmanul, vă văd de la oraş; să ştiţi că nu mai e ca pe vremuri la alegeri, să vină candidaţii şi să cumpere voturi cu o găleată şi un mic şi-o bere! Nu mai e, să ştiţi…

Agentul imobiliar plăti şi ieşi afară, total debusolat: toată strategia sa se dovedise inutilă. La naiba, îşi spuse, cât s-a mai schimbat România asta a anului 2216.

15 lovituri, dă-i și tu!