Acuma trebuie să-mi iau altă maşină

– GROPAREEEEEEE!

Când nievastă-mea îşi răcneşte disperarea, războinicii din tribul Sioux îşi fac un update la strigătul de luptă; iar José Carreras anulează concertele din Floreşti, de frică să nu-şi paradească brandu’.

– Spune, esenţa de vanilie a vieţii mele!
– Tu ai văzut în ce hal arată maşina?

Haiti! îmi zic. A văzut!

Când sunt prins cu mâţa-n sac, prima regulă este să fac pe niznaiul; în acest fel, puterea distructivă a primei rafale de tornadă trece câtă vreme scuturile mele bionice sunt încă active.

– Nu, zic, ce s-o-ntâmplat?
– Cum adică ce s-o-ntâmplat! E dezastru!!!!
– Unde, zic, să văd şi eu!

Înainte de a examina pacientul, mă îmbrac în cea mai nevinovată faţă pe care am văzut-o mai demult pe interiorul unei catedrale; faţa aparţinea unui înger de pe un perete proaspăt recondiţionat cu fonduri UE, undeva într-un oraş mai mic din Italia.

– Uite aici! Maşina asta e kaput!
– Cum să fie kaput, hortensia mea!
– Uite ce ditamai crăpătura în parbriz!
– Ei, na, “ditamai crăpătură”! E un pic numai, nici nu se vede decât dacă te uiţi la ea în lumină!
– Şi zgârietura asta uriaşă pe portieră? De ce n-ai avut grijă de ea?
– Se repară! Or apărut acuma nişte soluţii de nici nu-ţi dai seama unde era zgârietura!
– Da-da! Texte! Roţile zici că-s strâmbe…
– Păi da! “Zici” numai, că de mers merg bine.
– …ca să nu mai zic că, dacă mă uit mai bine, scaunul joacă! Nu mai e fix!!!! Că tu nu ai grijă de maşina asta!
– Tu nievastă! Păi am călcat pe ea, dracu’ s-o ia de maşină, că eram desculţ! După ce că m-a străpuns ca o picătură de jar, amu tre’ să mă simt şi vinovat? Îi cumpărăm alta, ce sărăcia, doar costă numai vreo 7 lei! Vorbeşti de parcă n-ar mai avea 4000 de maşini!

21 lovituri, dă-i și tu!