Să mergi la grădiniță la serbarea de Crăciun a copiilor – iată ceva ce te face să-ți clănțăne molarii în gură de emoție!

În primul și-n primul rând, trebuie să ajungi la timp acolo – amu avem președinte nemțălău, și asta ne obligă.

Căutînd eu Teatrul Puck pe strada unui celebru blogger clujean, aflată în renovare de pe vremea cuscrului lui Menumorut, intru la Conservator, unde dau de cel mai clujean portar de instituție din oraș:
– Bună ziua, Teatrul Puck…?

Se uită la mine ca picat de pe muntele planetei Venus:
– Teatrul Puck…?

Fața i se încruntă într-un efort de memorie considerabil, care sigur scurtcircuitează ceva diode pe la el prin cap. Scânteile se materializează în indignare:
– Aici este Conservatorul!!!
– Aha! fac eu… scuze, no! Doamne-ajută.
– La revedere, țuțuie el sever.

Fac câțiva pași… apoi fac stânga-mprejur:
– Da’… nu știți cumva unde e Teatrul Puck?

Magia sărbătorilor lucrează prin oameni! Fața i se lumină creștinește, și aproape surâse de veselie…
– Da’ cum să nu! Ieșiți și faceți dreapta, mereți tri căși…

Ajung tocmai la timp, că după mine spectatorii or vrut să-l linșeze pe părintele care o-ntârziat. Adunătura de puișori numită Statul Islamic ar putea lua meditații!

Înainte să înceapă, copiii sunt strânși pe scenă ca la terapie, cu toți părinții emoționați în sală suflîndu-și nasurile înlăcrimate în batistă. Unul dintre prunci nu mai are răbdare, se ridică și le declamă adulților:
– Mama o primit ultimul iPhone de la firmă!!!

Spectrul geniului lui Steve Jobs o reușit să facă toată lumea din sală să bufnească în râs! Mare om, dom’ne, Steve Jobs ăsta!
– Da! Și tati are Samsung!!! Tati, îmi dai Samsungul să fac o poză la lume?

Începe serbarea. Grupa mijlocie: toți suntem părințim nebuni și ne simțim inferiori pentru că pruncii noștri fac numai două limbi străine și 20 de opționale la 4 ani (“cum, voi nu faceți modulul de Baby Einstein???”). Copiii zic poezii în engleză, germană, română – grupa mică, ce vreți, mai șontâc, mai bălăngănit, dar scumpi de mori. Din timp în timp, câte un frățior mai mic care nu înțelege de ce nu poate merge la frate-su pe scena, așa că zbiară și este scos din sală cât ai zice anamneză.

Spectacolul este filmat de un nene cu o cameră cu care ai putea trage liniștit un scurt metraj de Cannes, iar un alt nene fotograf încearcă să prindă în tunul ăla de obiectiv cât o conductă fiecare gest al pruncilor, cu obsesia unui turist japonez. Cu toate astea, în sală nu ai loc de atâta înghesuială de ecrane de telefon! Toți părinții vor să-și filmeze odraslele, educatoarele, scena, replicile, pe omul care filmează, pe alți părinți care filmează, pe alți părinți care-l filmează pe omul care filmează – totul  numai ca să-și umple calculatoarele, acasă, cu filme la care nu se vor uita decât o dată, când vin bunicii de sărbători.

Mno. I-am filmat și io pe toți ăștia, ce era să fac.

La final, vine Moșu’, să le aducă cadouri la copii! Băi, și fiecare copil o avut câte ceva mesaj pentru Moșu’: ba o poezioară, ba un pupic, un cântecel…
– Tu? Vrei să-i spui ceva lu’ Moșu’? zice Moșu’.
– Nu, zice Gropărelu’, senin ca luna mai; apoi își ia cadoul și se tot duce, singuru’ care nu merge cu șpăgi și pusici la Moșu’.

După serbare, două fetițe mai mari stăteau la o bârfă mică:
– Tu, io nu cred că ăla o fost Moșu’.
– De ce, tu?
– Apăi tu, păi Moșu’ nu vine amu, când îl văd tăți, tu, no! Vine noaptea, tu, când nu-l vede nime’.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 17 comments

  1. gabi Reply

    Frumoaaase serbarile la gradinita. Emotionante mai ales pentru parinti. Al meu baiat era speriat de mos, ca de bombe. Nu se apropia de mos sa-si ia cadoul, nici picat cu ceara. Plangea din tot sufletul lui. Si asta in toti anii, la toate serbarile de Craciun. Culmea culmilor era ca MOSUL era femeia de servici a gradinitei, costumata, ca nu gaseau pe altcineva sa faca pe mosul. Da-si juca rolul bine.

    Acum baietul e la Cluj la medicina si pe mine m-or apucat nostalgiile dupa aceste serbari.

  2. ildi Reply

    Deci sora mea la prima ei serbare de Craciun o luat cadoul si nu o mai vrut sa zica poezia 😆
    Pentru cine nu stie, pe vremea lui Ceasca intai spuneai poezia si pe urma primeai cadou :mrgreen: 😉

  3. Cam Reply

    Al meu ala mic la serbare, cand toti asteptau “cuminti” sa vina Mosu, striga: mama, fac pishu repede!!!. Sau dupa ce a spus poezia: mama, aplauda-ma!!! Sa nu mai zic ca cel mare a avut rol de Mos si toti copiii il trageau de barba, voiau sa faca poze cu el si saracutul s-a emotionat si a inceput sa planga, ca el nu mai vrea sa intre in scena…50 de lei l-au convins..ce sa zic, negociaza bine, dar el l-am invatat

  4. Mihaela Reply

    stai sa vezi ce concurs de ” optionale” vine si la scoala, cu dezvoltarea vorbirii când tu te dai de ceasul morții sa- l faci sa mai tacă , sa ai un moment Dr liniște

  5. Marian S Reply

    Offtopic vorbind, eu l-am rugat pe Moşu` să-i aducă bloggerului o temă de site care să nu mai intre pe varianta de mobil când vrea muşchii ei, dar se pare că Moşu` e aglomerat şi o s-o rezolve la anu` şi la mulţi ani. :mrgreen:
    Ontopic vorbind, fi-miu` e cam mare şi am început să uit cum era la grădiniţă. Unii zic că trebuie să iau multivitamine (pentru uitare), alţii zic că trebuie să mai fac unul. 😯
    Să vedem… 🙄

  6. Marian S Reply

    PS: Dacă poţi s-o întrebi pe doamna cu aifonu` de la firmă, rogu-te, să ne spună şi nouă cam cum se procedează. 🙄

  7. Zynix Reply

    Pruncu’ unor cunostinte, genul ala de copil cam cretinel, a înjurat toata copilaria lui, dar genul de injuraturi pe care eu nu le-am mai auzit. Cred ca primul cuvânt rostit in viața lui a fost o injuratura. Si are copilu’ serbare in grupa mare, merg părinții, bunicii, tot neamu’. Dar buna-sa isi aduce si o prietena.
    Incepe serbarea, copilul stătea surprinzător de cuminte, urma sa-si zica poezia. Bunica către prietena-sa: “uite tu c nepot cuminte si frumos am, mancu-i buca lui, pupe-l bunica sa-l pupe, tucu-i cioantele lui”, Si altele ca la Salaj. In timp ce ele se minunau de plod, incepe pruncu’: P.zdelor, graselor, sa va f.t pe toate in gura! Ce va tot holbati la mine?
    Si gata… S-a retras in rand cu ceilalți copilasi, apoi si-a spus poezia invatata pentru serbare.

  8. ed Reply

    Sa vezi ce frumos e pe la 12 ani cand te roaga sa ii spui adevarul,exista sau nu exista….

  9. Ticuleanu Alexandru Reply

    Este cea mai frumoasa perioada pentru copii nostri, dupa ce incep scoala, incep si responsabilitatile. Noi trebuie sa profitam de aceasta perioada, ca dupa ce cresc se tot indeparteaza de noi.

  10. unom Reply

    Tre sa fac o marurisire: eu am fo’ al mai cuminte copchil din lume, caci dupa ce tot anul m-or amenintat ca daca nu fac la olita, nu vine Mosu, cand o vinit (bunica undercover) am fugit repedea in dormitor, am luat olita, si am prestat o dovada solida de iubire si cumintenie, pentru Mosu’ 😳 🙂 😳

Leave a Reply to Diana Novac Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *