A ce miroase țara mea

După cum nu am apucat să vă spun, zilele astea sunt hăpt în județul Sibiu, unde jumătate din vreme lucrez de la distanță pentru firma corporatistă sorosista; și în rest fac tâmpenii cu nepoțeii mei nemțălăi și cu fiu-meu, ca un băiat bătrân ce sunt, că bărbații și așa nu se maturizează niciodată.

Și ieri seară merem la munte, pe dealuri.

Și ne oprim taman lângă un camion care trecea pe lângă noi! Și îi întreb direct, fără menajamente:
– Băi copii, a ce miroase țara noastră?

Trag copiii aer în piept:
– A cimbrișor întârziat! zice unul, semn că nu degeaba i-am învățat să distingă buruienile patriei.
– A pădure după ploaie! zice celălalt.
– A rășină! zice al treilea.

Mă uit la ei:
– Habar n-aveți de nimic! Miroase a viitoare inundații.

9 lovituri, dă-i și tu!