4 copii. 4 probleme

Creşte inima-n mine când primesc asemenea e-mailuri!

“Servus, domnule Gropar,

Trec direct la subiect: eu si cu sotul meu am fost ajutati de Dumnezeu sa nu ne lipseasca de nici unele. Drept pentru care ne-am hotarat sa donam o parte din veniturile noastre lunare pentru cauze umanitare. Nu sunt multi bani, dar cum pe noi ne-a ajutat Dumnezeu, incercam sa ajutam si noi mai departe.

Cum  pe net circula tot felul de povesti, si nu stii care sunt pe bune si care sarlatanii, iar noi am vrea sa ajutam un caz real, te rog, daca stii vreun astfel de caz, sa-mi trimiti o nota scurta.

Am venit la tine pentru ca esti singurul blogger roman pe care il mai citesc si care nu s-a lasat coplesit de cinism.

Multumesc frumos,

A.”

Stăteam eu şi mă gândeam aşa, în cinismul meu care din fericire nu transpare pe blog: oare cui să-i recomand să doneze nişte bănuţi? Pentru că avem aşa:

Kaelyn – 1 an şi un pic, despre ea am mai scris, părinţii ei au mobilizat toată presa din Cluj şi se pare că au reuşit mult, dar mai au de strâns cam încă 40.000 de euro pentru un tratament în Belgia. Hai că se poate! Până acum au strâns cam tot atâta în 6 luni:)

kaelyn-colaj-4

Vlad – 5 luni, are nevoie de un transplant de ficat. Şi de mulţi bani în acest scop (numai laptele praf special, de exemplu, costă 300 lei/cutie; enorm!)

Vlad

Anamaria – şi despre ea am mai scris, dacă planurile merg aşa cum sperăm sâmbătă mă văd cu familia ei, în Rădăuţi, şi vedem ce strategie punem la punct pentru a strânge bani pentru transplantul de intestin subţire de care are nevoie

Anamaria

Dorinel Ţilică – copilul unor părinţi inimoşi care efectiv au împânzit internetul cu cereri de ajutor, are nevoie de nişte bani pentru o operaţie în America care să-l ajute să vadă.

Dorinel

Dacă i-am zis cititoarei, am zis să vă zic şi vouă, că nu se ştie de unde sare iepurele. Sunt convins că mai există copii cu probleme, dar ăştia 4 mi-au ajuns mie la ureche în ultimele luni. Nu vreau să mă gândesc ce zace în inimile părinţilor acestora şi cât de mult şi-ar dori aceştia ca pruncii lor să spargă vaze prin casă, să se murdărească de acuarele pe nas, să strice jucării scumpe primite cadou şi să le fie ruşine, când merg la bunici, să spună poezia de la serbarea pentru iepuraş. Mă gândesc numai că, dacă pe mine mă citesc zilnic vreo 2000 de români şi  ar da fiecare batâr un 10 lei, poate măcar unul dintre nefericiţii de mai sus ar ajunge mai aproape de normalitate.

Aşadar: facem o figură frumoasă de Paşti, băi dragi cititori, doamnelor şi domnilor?

PS: Cât despre cealaltă donaţie, ieri am mers la firma de acumulatori şi încercăm să-i oferim lui Daniel ceva mai mult decât ce i-am promis. Deci se poate:)

 

13 lovituri, dă-i și tu!