Un gentleman englez sadea 100%

Coadă la toaletă in Anglia, așa cum șade bine unei țări în care vinul casei este berea. Care bere, după cum știm, nu se cumpără, se închiriază (știu că vremea de afară nu îndeamnă la agerime intelectuală, dar sper că nu mă puneți să vă explic gluma asta clasică). O lady și încă o lady (adică două ladies) încearcă să-și croiască drum către o toaletă, dar pe coridor era înghesuială ca în D-Day, pe plaja Omaha.…continue reading →

Dragă asigurare de sănătate, apără-ne de cel rău

Acum vreo 6 ani, când era Gropărelu' mititel şi locuiam în cea mai mare comună cu numele de Florești din patrie, dictatura sedentarismului începuse să se instaureze încet, dar sigur în fizicul democratic al bloggerului. 2-3 ore pe zi naveta Floreşti-Cluj,  8-9 ore la corporaţie cu fundul bine înfipt în scaun, copilul încă nu începuse să alerge, week-end-urile petrecute la cratiţă, că trebuia şi nievasta să mai lase oalele-n pace - ce mai, bere, televizor, maşină şi pat, cam asta era viaţa. Şi... când ne-am mutat în Cluj, într-o seară am început să mă dau mare alergător, ca Rocky Balboa când trebuia să se bată cu rusul, pentru connaisseur-ii filmelor americane cu bătaie în care imperialiștii câștigă. https://www.youtube.com/watch?v=wVP1wO_E4yk Şi, la alergarea aia prin zăpadă, or început toţi mușchii gemeni (din spatele tibiei) să mă trădeze și să doară ca de la tortura chinezească.…continue reading →

Cum dezveţi copiii şi parlamentarii să-ţi mai arate fuck you

Iordache pare fix genul de vecin care alungă copiii din faţa geamului său nu pentru că-l deranjează zgomotul de minge bătută pe maidan (oricum are termopane cu 7 straturi, n-ar auzi nici măcar un motor de Concorde care exlodează pe scară), ci pentru că asta-l face pe el să se simtă viril şi important în bloc. Acum un miliard de ani, după ce am picat la facultate ca nişte boşi, Groparu şi naşu-său Greuceanu (de care sigur vă e dor, dar e prea prins cu capitalismele româneşti ca să-mi mai furnizeze postări cumsecade, deşi orice ochi plânşi le e dor de aşa ceva) s-au văzut foarte şomeri şi foarte neangajabili, că milenialşii încă nu se inventaseră şi tot ce puteam spera era un job de vreo 20 mărci germane pe lună. Aveam, practic, de ales între a lucra în fabrică sau a preda engleză la grădiniţă.…continue reading →

Perfect

- Sper că nu cheltui bani ca să-mi iei ceva cadou de ziua mea! zic. - Perfect! zice nievasta. Dar nu-ţi doreşti nimic? - Nu! Am de toate. - Perfect, zice ea. - De fapt... mi-aş dori ceva.…continue reading →

Vine o vreme

Știți treaba aia cu ”într-o bună zi, părinții te-au dat jos din brațe și de atunci nu te-au mai ridicat niciodată la piept”? Mno, vine o vreme când îți lași copilul la școală și de atunci nu se va mai întoarce niciodată de trei ori ca să te mai salute…continue reading →

Pipisica

Nievestei i s-o blocat spatele de cât e de supărată pe mine şi pe fiu-meu, pentru că efectiv ne batem noi joc de munca ei, nerecunoscători ce suntem, e numai vina noastră. Şi aşa că o rămas să fac eu treaba prin casă. Misiunile mi le dictează când mă pun la calculator să mă joc Heroes 3: ACUM trebuie dus gunoiul, ACUM trebuie băgată supa la rece, ACUM trebuie scoase hainele din maşina de spălat şi lăsate afară, ca să nu se facă umezeală în casă peste noapte!…continue reading →