Micul campion şi taică-su nevrednic

Weekend-ul care a trecut mi-am dus ficiorul, la insistenţele nievestei, la două crossuri. Pentru că toată ziua îmi zburdă prin casă, mai ales când îl pun la teme sau când trebuie să-l îmbrăcăm – dar mai ales când trebuie pus la nani, atunci găseşte în el energii nebănuite, şi am zis că de ce nu.

(de fapt, sperăm să câştige bani din alergări, ca să-l putem exploata fără milă, că doară de-aia l-am făcut, nu?)

Primul coss: Făget Tour, alergare cu familia, adică cu tati de Gropărel, adică eu. Care tati şi-a dezvoltat o amorţeală plenară prin toate membrele sale de sedentar şi ar fi peferat să fie lăsat să doarmă sâmbătă până după prânz, dar cei cu copii ştiu cât de imposibil e asta, ce s-o mai dăm cotită.

Şi… am ajuns în Făget, costumaţi în îmbrăcăminte de alergare, de zici că urma să rupem tot.


Groparu e fix în mijlocul pozei, îşi troznea încheieturile, iar fiu-su se prefăcea că se încălzeşte

Şi o-nceput cross-ul şi ne-or urcat ăia, fratele meu, pe un munte (că era alergare prin pădure, în mediu natural) de mi-aş fi dat sufleţelul pentru o canapea, cc Lucifer (blegule de Lucifer şi Belzebuth, aşa discount la sufletul meu nu mai prindeţi voi! mizerabili ce sunteţi); şi fiu-meu tot zbiera în faţa mea “hai, tati, hai!”, şi eu nu puteam vorbi de lipsă de oxigen; şi nu puteam nici chema ambulanţa să mă ducă la bere, că nu-i ca-n filmele alea cu fetişuri cu asistente medicale, că mi-ar fi dat nevastă-mea tot fetişuri (peste cap mi-ar fi dat).

Rezultat final: locul 4 la categoria lui de vârstă, bravo, ficior, zi mersi că mai ai tată după kilometrul ăla ucigaş, că mi-o venit să renunţ de şase ori pe metru liniar (am fost clasaţi la doar 11 secunde de locul trei, deci oftică mega mare).

Al doilea cross: Survival Challenge Run, la baza militară de la Someşeni, împreună cu ceva militari şi – surpriză – milităriţe, pe care nu cred că le pune cineva pe lumea asta să spele vase acasă, că mătură cu tine pe jos şi mai multe nu.

Mno, ăştia or avut un cross din ăla pentru adulţi printre văi şi râuri şi cu escaladări şi tras cu puşca de air soft şi aruncat grenade de manevră; şi ţin, pe această cale, să-l felicit pe prekinul gropăresc Sorinelu, care, deşi sedentar ca mine, a dus la bun sfârşit proba de 10 km – ostaş de frunte al patriei ce este el!

Şi n-a fost uşor, că unii, când au terminat, s-au pus pe făcut temenele.

Alţii, ca nişte profesionişti, şi-au curăţat echipamentul, că vine dom’ ghinărar în inspecţie.

Şi s-or adunat copiii la start…

Şi fugi, coptile! Tura asta ficiorul o alergat singur, că eu am zis că nu mai servesc.

Şi… băi, o pornit ficiorul şi-o alergat ca din puşcă, şi eu pe lângă el, la 20 de metri în lateral, fugeam, filmam şi-l încurajam!

Şi o fost al treilea în ordine, apoi al doilea, apoi primul!!!

Şi m-am apucat să-l încurajez şi mai abitir, şi atâta de tare am zbierat la el, că bietul de el s-o încurcat şi o luat-o pe drumul greşit!!!!

Şi până să se prindă că nu e pe drumul bun, ceilalţi din spate mi ţi l-or depăşit, şi el nu o mai apucat să recupereze.

Şi o ieşit al treilea.

Din vina mea.

Şi acuma ce doresc să vă-ntreb: credeţi că, dacă o ratat din cauza mea locuri fruntaşe la două cross-uri în acelaşi weekend, fiu-meu va asculta rugămintea mea să mă trimită la un azil de bărâni cu iaz de pescuit, când va fi să fie?

Întreb pentru un prieten.

 

 

O lovitură, dă-i și tu!

Agenţii imobiliare de evitat în Cluj: ART Imobiliare

Am dat peste postarea asta pe Facebook astăzi şi efectiv nu mi-a venit să cred unde s-a ajuns cu imobiliarele în Cluj: agenţia imobiliară nu te mai duce să vezi locuinţa, trebuie să te horărăşti din poze dacă închiriezi sau nu. Dacă nu, eşti #sărac şi #drogat şi ei nu fac “turism” cu clienţii.

Da. Şi mai sunt şi agresivi şi obraznici pe Facebook. Păi, să-i facem faimoşi! Viaţa e prea scurtă ca să intri-n contact cu agenţii imobiliari greşiţi. Deci, de evitat agenţia ART Imobiliare. Ce să-i faci, nici branşa asta nu e pentru oricine.

Pe patronul rău de gură îl cheamă Nistor Vlad şi a terminat un masterat de comunicare degeaba. Nu l-am cunoscut niciodată în persoană, deci n-am vreun dinte împotriva lui, dar ce am văzut mai jos este prea halucinant ca să nu merite un articol.

Ce să zic, eventual trimiteţi direct comisionul agenţiei, chiar dacă nu vă mai luaţi în chirie locuinţa! Nu mai fiţi săraci!!!!

PS: După scandal, şi-au dezactivat pagina de Facebook, pentru că atâta ştiu, atâta pot.

9 lovituri, dă-i și tu!

Oradea on my mind

Weekendul ăsta care a trecut am fost la Oradea (orașul ăla în care până și piscinele cu apă termală au piscine cu apă termală), la Aqua Park Nymphaea, că am înţeles că e no bra day, şi am vrut să… fac o baie.

Ţapă: orădenii nu sărbătoresc no bra day.

Vizita s-a datorat faptului că am negociat cu Moştenitorului că mai bine mergem la un aqua park decât să-i facem petrecere de copii de ziua lui. Că ştiţi şi voi cum sunt petrecerile tematice pentru copii: dai o roabă de bănet ca să-i vezi pe toţi părinţii obosiţi şi fără chef, pe copii cum se isterizează şi-şi scot ochii de buiaci ce sunt, iar Spiderman are ţiţi, pentru că e jucat de o domnişoară, pentru că actorul care era de regulă Spiderman s-a decis să fie Prinţesa Gheţurilor după referendum.

Revenind: şi am plecat la Oradea prin cea mai frumoasă toamnă de anul acesta.

Cea mai frumoasă toamnă, cu cel mai mare incendiu, probabil ardeau nişte buletine de vot de la referendum, sau ceva. Sau pur şi simplu în weekend se ard deşeurile pe care nu ai vrea să plăteşti să ţi le ia o firmă specializată, şi n-ai de unde lua amendă, că Garda de Mediu e şi ea la grătare.

Aqua Park-ul Nymphaea e surprinzător de fain. Măricel şi relativ accesibil ca preţ: 50 lei intrarea pentru adulţi, 25 de lei pentru copii (saunele şi baia turcească se plătesc extra), 6 lei o bere mai răsărită, lume spălată şi oameni faini, ca-n Bihor. Totul nou:
– circuit gândit cumsecade (vestiar-duşuri etc.)
– duşuri cu săpun/şampon
– magazin cu orice accesoriu te-ai putea gândi că-ţi trebuie pentru bazin
– piscine care mai de care mai variate (cu râu interor, cu cascadă, cu căţărare, cu jacuzzi etc)
– toboganuri de apă care te fac să ţipi ca un pescăruş
– copii în culmea veseliei, entuziasmaţi şi cu fasolea rânjită, de te pişi pe tine de râs când îi vezi cât îs de fericiţi
– complex aerisit afară (deci vara cred că e super fain)
– vreme frumoasă afară, că am stat la bronzat în slipi,
ce mai, relaxare totală.

Cam aşa arată interiorul – mă iertaţi, e singura poză pe care o am, că am citit în loc să stau pe telefon, şi nu e vina mea că fetele alea au făcut photobomb, eu sunt cu inima curată!

Minusurile:
– nu au un bazin olimpic, că aş fi muncit un pic să mai dau jos burtica
– dacă nu eşti atent, un prânz poate costa cât o masă în Grecia, la calitate net inferioară la noi – am plătit vreo 120 lei pe masa a trei persoane în prima zi
– în partea cu restaurantul mirosea toată ziua a carne prăjită în uleiul din luna mai
– m-am lovit de doua ori la cot. Zdravăn. Fix pe toboganul ăla cu verde, pentru fricoși. Ăsta-s eu.

Ca să ne răzbunăm, după bălăceală ne-am dus la Meatic, restaurantul inegalabiluluilui Adi Hădean; unde, hămesiţi ca nişte crocodili, ne-am delectat cu o porţie de măduvioare şi un New York Steak de ţi se topeşte în cerul gurii, alunecând pe un tobogan de pireu din cartofi copţi!

Şi am mers incognito, nu am zis nimănui, că am vrut să scriu adevăruri despre restaurant pe blog, ca de obicei – mai puţin ca atunci când mă plăteşte George Asoroşiţei – şi mă bucur că bucătarul nostru Masterchef a făcut o treabă bună de tăt! Că localul e fainfainfain, personalul e super amabil şi profesionist, şi eu n-am putut face poze la interior, că era plin de lume şi mă tot urmăreau, că nu e o onoare şi o fericire să apari cu mecla pe acest site de pe Internet.

Seara am reuşit să mă văd foarte scurt cu Flavius Bunoiu (fiind un eveniment de famiie, nu am anunţat pe nimeni de vizită; aşa că iertare, dragi prekini din Oradea!), şi chiar mi-era dor de o discuţie cu el, că el a fost artizanul proiecţiei filmului Usturoi de la Oradea (printre cele mai de succes proiecţii) din vremurile bune (care, cu ajutorul lui Allah, vor reveni ele). Şi vă recomand, şi eu, acest articol scris de domnia sa, ca oglindă a referendumului de care deja aţi uitat. Şi căruia-i mulţumesc pentru că face şi desface prin Oradea aceea, el e omul la care trebe să mergi dacă ai nevoie de ceva în tot Bihorul.

O poză cu hotelul Elite Hotel, unde am stat. V-am zis că tot ce-i în Oradea e cu piscină?

A doua zi, pentru că târgul de la Negreni era în plină desfăşurare, după aqua park am venit către casă pe Zalău – numai 4 ore de mers 200 km. Pe drum, am descoperit o gemă, restaurantul slovac de la Şinteu…

…unde m-am împrietenit cu acest domn slovac care vindea must de struguri proaspăt stors la un leu paharul (!), şi am băut vreo 4 pahare de mi-o puşcat glicemia în urechi.

Şi la restaurant scria că toată luna octombrie şi noiembrie, bucătarii de acolo pregătesc gâscă, şi aş băga, că n-am mai halit niciodată aşa ceva.

Mno; fiu-meu, după escapadă, o zis că data viitoare să mergem la un Aqua Park Aqua Park, nu să-l cheme altcumva, gen Nymphaea, că asta înseamnă că nu e chiar aqua park dacă e nymphae-e din aia.

14 lovituri, dă-i și tu!

Toate gafele Veoricăi Dăncilă în vizita din Emiratele Arabe Unite

Cu ajutorul unui expert în citirea buzelor, am examinat filmuleţul fără sonor postat de administraţia guvernamentală pe contul său oficial de YouTube. Aşadar, vă prezint aici stenograma discuţiilor dintre doamna Veorica Dăncilă şi vice-preşedintele Emiratelor Arabe Unite, domnul Mohammed bin Rashid Al Maktoum, cu care sper sincer să nu intrăm în război după vizita de prietenie la aproape-cel-mai-înalt-nivel.

  1. Ajunsă la palat în jurul orei locale 12, doamna Veorica Dăncilă a întrebat direct dacă trebuie să se descalțe la intrare.
  2. Din neatenţie, s-a împiedicat de covorul din păr de cămilă din sala de conferințe și apoi a zis în gura mare “sper să nu mă biciuiască pentru asta, mhehehe…!”
  3. I-a spus vice-preşedintelui UAE, în semn de salut, “Hristos să binecuvânteze minunatul dvs. popor!”, apoi i-a oferit o icoană de la sfânta mănăstire Prislop.
  4. A întrebat de ce nu sunt prezente şi nevestele vice-preşedintelui, mai ales soția aia care-i și verișoară cu el, că vrea să-i ofere niște rețete tradiţionale de porc pentru perioada Ramadanului.
  5. A întrebat dacă femeile alea îmbrăcate în negru țin doliu după cineva. Nu? Atunci ce sunt, Ninja?
  6. L-a rugat pe Mohammed bin Rashid Al Maktoum să o-nvețe să danseze din buric și a dat ochii peste cap când acesta i-a spus că nu are cum, că bărbaţii arabi nu dansează aşa. ”Adică nu vrei!!!”, a pufnit ea.
  7. Când Mohammed și-a exprimat regretul pentru referendumul eșuat, Viorica a spus “nu mai pot, dom’le, cu Uniunea  asta Europeană, ce urmează acum, să ne pună să recunoaștem căsătoria dintre om și cămilă???”
  8. Când i s-a făcut foame, a cerut o fasole cu costiţă.
  9. Mohammed a zâmbit galant când Veorica i-a spus că şi-ar dori să facem mai mult business împreună, “în primul rând pentru că la noi în ţară nu apar caricaturi cu Profetul în presă! Pentru că noi controlăm toată presa!”
  10. În cinstea vizitei, doamna Dăncilă l-a informat că uzina de la Mioveni va scoate o ediţie specială Dacia Camel, cu volan de piele, fără filtru.
  11. Mai târziu, vice-preşedintelui a început să-i tremure o sprânceană când Veorica l-a rugat să nu mai tot omoare şi să biciuiască oameni.
  12. Delegaţia noastră l-a informat pe vice-preşedinte că ne dorim un parteneriat strategic cu EAU, o ţară prioritară pentru România, alături de Venezuela, Belarus şi Coreea de Nord.
  13. La final, Veorica i-a mulţumit sincer că nu au aruncat-o în aer şi că se bucură enorm că arabii nu umblă peste tot cu centura de explozibil, aşa cum zice lumea.

Puteţi face şi voi citire de buze din acest filmuleţ document mut, dacă nu credeţi.

7 lovituri, dă-i și tu!

Sfârşitul protestelor în România? Nu cred

La Prostituţie Constituţie scrie clar că avem dreptul de a participa la întruniri, mitinguri şi proteste paşnice, dar cumva legea o dă mai pe Radio Erevan: adică aveţi voie, dar nu este permis chiar aşa! Pentru că e nevoie de un organizator, ca să ştim pe cine amendăm cu zeci de mii de lei, să vă treacă cheful de organizat proteste, după ce un jandarm infiltrat printre protestatari (ca să le deturneze) sparge un geam, are o răfuială cu un coş de gunoi sau atacă, curajos, chiar copii şi femei.


A, ai hârie scrisă? Asta e armă albă, doamnă! (more…)

12 lovituri, dă-i și tu!

Cum se aniversează corect ziua de naștere a nievestei

Vineri o fost ziua nievestei, să-mi trăiască, LA MULŢI ANI! Cu majuscule mari.

Ca orice mascul care se respectă, cu o seară înainte am primit libertate să ies la bere – mai precis, la vin și Mama Juana, care nu e buruiana aia pe care-o fumează ziariștii, ci un soi de cocktail vin+rom+7 buruieni (nu are și frunze de coca, că m-am interesat). Mama Juana a fost adusă de contrabandă taman din Caraibe de simpatica noastră gazdă, numitul Pedro, despre care am mai scris, pentru că numai blăstămății face și ficiorul ăsta (și, dacă tot vine vorba de din astea, să vedeți ce povești are cu romul ilegal de contrabandă pe care l-a cumpărat în Dominicană, pfuay).


Sărumâna, Mama Juana, ei sunt cititorii gropăreşti, sunt oameni faini de obicei
(more…)

2 lovituri, dă-i și tu!

Ce anarhie mi-aş dori să comit, dar încă n-am avut curaj

Cei care mă citiţi, probabil că vă amintiţi că eu colaborez cu VIVO! Cluj Napoca de pe vremea când eram interpret, deci înainte să se deschidă; şi conferinţele lor de presă eu le traduceam, ca băiatul, că eu am şi meserie brăţară de aur, nu-s numai blogger.

Şi, de când mergeam cu presarii clujeni pe şantierul viitorului mall, şi nu mai ştiu care CFO/CEO din ăla străinez ne-o zis că mall-ul va avea un râu interior, o idee anarhistă mi s-o înfipt în creier, şi de atunci nu-mi dă pace, orice-aş face. Şi anume: ce râu e ăla fără peşti? Spuneţi şi voi!

Şi, de atunci, taaaaare, tare mult mi-aş dori să vin odată cu o plasă de caraşi vii, prinşi la undiţă prin zona Clujului, şi când e plin de lume prin mall, să le dau drumul prin pârâul ăla, să înoate şi să fie fericiţi.

(more…)

16 lovituri, dă-i și tu!

Bătaia pe telecomandă, faza locală

Intru-n sufragerie şi nu-mi desfac o bere, că m-am lăsat în zilele de miercuri. Casc şi-mi întind ciolanele prin cameră, apoi mă trântesc pe canapea; timp în care şi caut telecomanda, că nievasta nu ştiu ce robotea prin bucătărie.
– Să nu schimbi canalul! strigă ea.
– De ce?
– Vreau să văd sfârşitul filmului!
– Aha! zic.

Mă scarpin în cap:
– Ce film îi? întreb.
– Nu ştiu, că abia acum am dat pe el, zice ea.

8 lovituri, dă-i și tu!