Îl știe tot cartierul: e cel mai scârbos boschetar, și zic asta cu toată mila față de condiția lui.
În primul rând că e-n toată puterea, e vânjos ca un bivol, ar putea sparge nuci între degetele de la picioare; dar toate încercările oamenilor de bine din cartier de a-l invita să câștige un ban cinstit ba cu dat zăpada la o parte, ba cu strâns frunzele din curte toamna sau vopsit un gard, pe bani frumoși, s-au terminat prost, pentru că nu-i place munca.
În al doilea rând, pentru că e boschetar, deci e clar că stă prost cu igiena personală; dar nu asta ar fi problema, ci faptul că are excremente în păr și pe haine mereu. Îl suspectez că și le pune dinadins ca să fie cât mai respingător.
În al treilea rând, l-aș fi bănuit de ceva afecțiuni neurulogice; dar omul e limpede la cap, coerent în discurs, la curent cu starea de fapt a României și poate purta absolut orice discuție. Nu e de nivel academic, dar este în stare să îndruge vorbe cu sens.
În al patrulea rând, este extrem și deranjant de insistent: nu te lasă-n pace până nu-i dai ceva. Un leu, un colț de pită, orice, el trebuie musai să plece cu ceva de la tine în buzunar.
Și, în al cincilea rând, e un porc nerecunoscător: după ce-i dai ceva, te bleastămă și te-njură și-ți vorbește urât și-ți urează carne.
M-a prins pe drum zilele trecute și m-a atacat, cu veșnica lui litanie, cu părul ud de la ceea ce lasă copiii-n scutece, cu privire agresivă și amenințătoare:…
continue reading →
Via 