Delta Dunării 2017, partea a doua: ia priviți cât pește n-am prins!

Vântul. În prima zi de pescuit, după cele vreo 4 știuci prinse (recunosc cinstit! Am prins și niște palincuță, de dimineață, cu hinu', pe post de antigel, că nu era chiar caniculă), s-a pornit. La-nceput mai timid, apoi s-a trasformat într-un alizeu în toată regula, dinspre marea aflată la sub 1 km de noi (o auzeam cum se sparge furioasă de mal, cu hohot din genuni). Și cum bătea! Bătea și vâjâia de ne asurzeau urechile și ne plesneau buzele; și toți ne-am trezit cu fețele buhăite ca regretatul Dem Rădulescu.…continue reading →

Nu condu ca un bizon, condu ca un campion (P)

Îți place viteza? Normal că-ți place, pentru că-ți varsă găleți de adrenalină în vene, te face să te simți ca o rachetă și - uneori - desface decoltee mai repede decât o mână dibace (sau tribace). https://www.youtube.com/watch?v=I_t2sACAs_I Mno: Vodafone lansează un ultra joc de raliu pe telefon, în care te poți măsura, la viteză, cu Titi Aur. Virtual.…continue reading →

Delta Dunării 2017, partea I

Plecarea de la Cluj: coropișnițe și râmă neagră în niște cutii, lipitori, râme roșii, viermuși, orice altă lighioană scârboasă de pe lume, boabe și arome, plus rucsac împăiat cu de toate, bețe de pescuit și scaun rabatabil... listă lungă! Ultimul de pe listă - ăla cu Omega 3, Omega 6 - e specific ardelenesco-românesc, pentru că otomani Și dă-i bice! Până-n Sibiu, la reîntâlnirea emoționantă cu sibienii, apoi până-n Brașov, la reîntâlnirea emoționantă cu medieșenii (sunteți gata, băi vacilor?), și apoi am purces mai departe în aventura anului. Cu o mașină ticsită, dar plini de voie bună, că eram veseli ca rațele. Pe drum, Dobrogea ne-a întâmpinat cu o vreme de basm. Intrarea în Mordorbrogea Și cu un pic de vânt. Vă rog mult să rețineți acest aspect, pentru că va deveni esențial în întreaga aventură.…continue reading →

Plecarea din Deltă

Deci Deltă, da? Așa ar fi trebuit să fie Gata cu Delta, ce tăt atâta Deltă. Așadar: după 8 zile de baltă, ne trezim cu noaptea-n ochi într-o Sulină încă amețită după petrecerile de Halloween (sărbătoare americană adoptată de un popor fără coloană vertebrală, care a uitat ce a făcut Decebal și Ștefan cel Mare pentru țară!!! Ceaușescu i-ar fi împușcat!!!) și ieșim la aer de Dunăre să ne bem cafelele de dimineață: ghinion, frate.…continue reading →

Ajutor, ni se-mbată nevestele!!!

- Alarmăăă, iarăși vin ăia!!! - Care???? - Ăia! Ardelenii!! Nebunii!!! - Care nebuni? - Ăia care ne-mbată nevestele!!! - Ăia? - Ăia! Or să ne vină astea iarăși acasă în miez de noapte, agresive și pline de alcool, și or să caute ceartă și bătaie și or să strige…continue reading →

O zi absolut greșită

Era ziua nevăstuicii, și eu eram acasă, cu la fel de multe grade în obrajii aprinși de febră ca o băutură rusească. Și gemeam, pentru că eu duc răcelile la rang de rană de război. Trebuia să merg la medicul de familie după concediul medical; și ce-mi spun? Fiindcă tot era ziua nievestei (să-i trăiască, La Mulți Ani!), hai să rezolv și cu cadoul, că jumate era deja luat! Fac un mic ocol prin centru, iau cadourile, trec la medicul de familie și ajung acasă în 20 de minute! Dar viața, destinul și soarta aveau alte planuri.…continue reading →

10 ani de la cea mai mare catastrofă profesională și personală pe partea de interpretariat

Era fix acum 10 ani. Groparu, care-n viața lui reală are și el o meserie adevărată, era mândru că era traducătorul și interpretul invitat ca tălmaci la conferințele de presă organizate de Polus Center (așa-i spunea pe atunci actualului Vivo Shopping), primul mall din oraș. Au fost vreo 5-6 evenimente la care m-am descurcat cu brio, zic eu, altfel aș fi făcut un pas în spate: ground breaking ceremony, topping out ceremony, anunțarea chiriașilor și încă câteva sindrofii din astea în care lumea bea șampanie din pahare de plastic și sar toți pe chifteluțele alea bilă adusă de catering. Engleză vorbită cu accente de canadian, de austriac, de englez, de ungur și nu mai știu de care grai, diferite tehnici de interpretare (chuchotage, consecutivă, phrase by phrase, simultană), un Groparu care reușea decent să-și stăpânească emoțiile, deși era învoit de la corporație și deci tot cu ochii pe ceas, per total au ieșit chestii decente, zic eu - limba engleză, între noi fie vorba, este singura chestie pe care o știu pe lumea asta. Și, după conferința de presă de dimineața (am primit atunci o șpăguță pentru invitați, un Gillette Mach 3 pe care-l folosesc și acuma; dar să știți că i-am schimbat lamele!), urmează seara Marea Lansare. Marea? Gigantica Lansare. Băi, deci urma să vorbesc pentru prima dată în viața mea în fața a 2600 de oameni LE: de fapt se dăduseră 5000 (!) de invitații, și cam fiecare a mai adus pe careva. Atâția erau înregistrați să vină; dar tot românul făcuse cumva să intre prin spate, mai o cunoștință, mai un pretenar la intrare, ce mai, food court-ul era ticsit de lume.…continue reading →