Delta Dunării 2017, partea I

Plecarea de la Cluj: coropișnițe și râmă neagră în niște cutii, lipitori, râme roșii, viermuși, orice altă lighioană scârboasă de pe lume, boabe și arome, plus rucsac împăiat cu de toate, bețe de pescuit și scaun rabatabil… listă lungă!


Ultimul de pe listă – ăla cu Omega 3, Omega 6 – e specific ardelenesco-românesc, pentru că otomani

Și dă-i bice! Până-n Sibiu, la reîntâlnirea emoționantă cu sibienii, apoi până-n Brașov, la reîntâlnirea emoționantă cu medieșenii (sunteți gata, băi vacilor?), și apoi am purces mai departe în aventura anului.

Cu o mașină ticsită, dar plini de voie bună, că eram veseli ca rațele.

Pe drum, Dobrogea ne-a întâmpinat cu o vreme de basm.


Intrarea în Mordorbrogea

Și cu un pic de vânt. Vă rog mult să rețineți acest aspect, pentru că va deveni esențial în întreaga aventură. (more…)

6 lovituri, dă-i și tu!

Plecarea din Deltă

Deci Deltă, da?


Așa ar fi trebuit să fie

Gata cu Delta, ce tăt atâta Deltă.

Așadar: după 8 zile de baltă, ne trezim cu noaptea-n ochi într-o Sulină încă amețită după petrecerile de Halloween (sărbătoare americană adoptată de un popor fără coloană vertebrală, care a uitat ce a făcut Decebal și Ștefan cel Mare pentru țară!!! Ceaușescu i-ar fi împușcat!!!) și ieșim la aer de Dunăre să ne bem cafelele de dimineață: ghinion, frate. (more…)

16 lovituri, dă-i și tu!

Ajutor, ni se-mbată nevestele!!!

– Alarmăăă, iarăși vin ăia!!!
– Care????
– Ăia! Ardelenii!! Nebunii!!!
– Care nebuni?
– Ăia care ne-mbată nevestele!!!
– Ăia?
– Ăia! Or să ne vină astea iarăși acasă în miez de noapte, agresive și pline de alcool, și or să caute ceartă și bătaie și or să strige la noi și or să facă scandal și vor trezi vecinii și Poliția!!!
– Ce putem face…?
– Nimic! Nimic nu putem face, suntem pierduți… vine Apocalipsaaaa…!

Așa vor discuta, dragii Groparului, peste exact 48 h, toți țânțarii din Deltă.

Toți.

Pentru că, de fiecare dată când mergem, toți vin pe noi.

Toți.

Și ne-o trag la venă și ne sug de sânge și ne tăvălesc prin stufișuri și ne umflă mânurile și a doua zi o iau de la-nceput, chiar dacă în venele noastre trebuie să cauți cu lumânarea sângele printre fluviile de șpriț.

Și-mbătăm țânțăroaice agresive, de Deltă, care-s cât condorii, fără exagerare.

Cu alte cuvinte – o săptămână jumate sunt plecat în cel mai frumos loc de pe planetă, în afară de creasta Făgărașului: Delta mea dragă, A MEA (de-aia aseară n-am avut postare, că eram îngropat în munți de shad-uri, linguri, dolingere, mulinete, Mike the Pike și monturi texane). Urați-mi fir întins, că am maaaare, mare nevoie… de ce? Pentru că-n fiecare an am mers în Deltă vara sau la finalul verii și n-am luat mai nimic; și dacă nici toamna asta nu-mi surâde zeița Fortuna de-o captură mai acătării de pus pe Facebook, apăi chiar că o prind și o-ghesui într-un colț, cât o fi ea de zeiță, de a face și ea un #metoo pe Facebook; dar voi veți ști că ea m-a provocat, o fi zis ea ceva, o fi purtat o fustă prea scurtă.

PS: Și, până vin, nu ratați cele două proiecții Usturoi de la Cluj (Bookla, vinerea asta, 15 lei intrarea) și București, în cadrul LollyBoom (proiecție gratuită). Fum în mulinete, Gropareee…!

7 lovituri, dă-i și tu!

Nici vlogging-ul nu mai e ce-a fost

Tocmai când mă gândeam și eu să intru pe vlogging, dar mi-am dat seama că încă nu e o idee bună să renunț la jobul de corporație când am văzut pe Facebook mesajul ăsta pe un grup de chirii din Cluj.

In other news, în seara asta s-a tras în Cluj un blogmeet frumos, ca-n vremurile de demult, și aș dori să-i felicit pe organizaci și cu această ocazie – știți că bloggerii sunt ca o turmă de mâțe, rar prinzi doi unul lângă altul să se-nțeleagă și să se simtă bine decât dacă unul vrea să facă sex cu celălalt; n-am putut sta mai mult pentru că am fost baby-sitter, dar sper că voi reuși turele viitoare!

PS: Știi că ești de prea mult timp în online când nu-i cunoști decât pe vreo 10 din sala aia de 80 de oameni; și mai și dublezi ca nesimțitu’ media de vârstă când intri acolo chiar dacă intrasem cu fiu-meu, hehehe. Hehe.

7 lovituri, dă-i și tu!

O zi absolut greșită

Era ziua nevăstuicii, și eu eram acasă, cu la fel de multe grade în obrajii aprinși de febră ca o băutură rusească.

Și gemeam, pentru că eu duc răcelile la rang de rană de război.

Trebuia să merg la medicul de familie după concediul medical; și ce-mi spun? Fiindcă tot era ziua nievestei (să-i trăiască, La Mulți Ani!), hai să rezolv și cu cadoul, că jumate era deja luat! Fac un mic ocol prin centru, iau cadourile, trec la medicul de familie și ajung acasă în 20 de minute!

Dar viața, destinul și soarta aveau alte planuri. (more…)

19 lovituri, dă-i și tu!

10 ani de la cea mai mare catastrofă profesională și personală pe partea de interpretariat

Era fix acum 10 ani. Groparu, care-n viața lui reală are și el o meserie adevărată, era mândru că era traducătorul și interpretul invitat ca tălmaci la conferințele de presă organizate de Polus Center (așa-i spunea pe atunci actualului Vivo Shopping), primul mall din oraș.

Au fost vreo 5-6 evenimente la care m-am descurcat cu brio, zic eu, altfel aș fi făcut un pas în spate: ground breaking ceremony, topping out ceremony, anunțarea chiriașilor și încă câteva sindrofii din astea în care lumea bea șampanie din pahare de plastic și sar toți pe chifteluțele alea bilă adusă de catering. Engleză vorbită cu accente de canadian, de austriac, de englez, de ungur și nu mai știu de care grai, diferite tehnici de interpretare (chuchotage, consecutivă, phrase by phrase, simultană), un Groparu care reușea decent să-și stăpânească emoțiile, deși era învoit de la corporație și deci tot cu ochii pe ceas, per total au ieșit chestii decente, zic eu – limba engleză, între noi fie vorba, este singura chestie pe care o știu pe lumea asta.

Și, după conferința de presă de dimineața (am primit atunci o șpăguță pentru invitați, un Gillette Mach 3 pe care-l folosesc și acuma; dar să știți că i-am schimbat lamele!), urmează seara Marea Lansare.

Marea?

Gigantica Lansare.

Băi, deci urma să vorbesc pentru prima dată în viața mea în fața a 2600 de oameni LE: de fapt se dăduseră 5000 (!) de invitații, și cam fiecare a mai adus pe careva. Atâția erau înregistrați să vină; dar tot românul făcuse cumva să intre prin spate, mai o cunoștință, mai un pretenar la intrare, ce mai, food court-ul era ticsit de lume. (more…)

3 lovituri, dă-i și tu!