Mâna lui Dumnezeu e deasupra noastră. Și ne ține o răcoareee…

- ...și uite așa, Dora zice că tata și eu suntem bolnavi și ni se-ntâmplă necazuri din cauză că nu mergem la biserică împreună. - Ce? - Păi da! Că eu mă tot duc de fiecare dată când am ocazia; dar tata nu vrea la biserică, nu vrea nicicum. Ai mei sunt trecuți de a doua tinerețe; și iau la bumbi și la pastile cu roaba, bagă-n ei ca apucații: pentru inimă, pentru ficat, pentru sânge, pentru degetul mare de la picior și pentru unghia degetului mare de la picior.…continue reading →

În ochii mamelor suntem mereu copii

- Ai grijă pe drum, că e seară! Și o trecut tractorul și o făcut șanțuri cu roțile și e noroi. - Mamă! Am trei ficiori, cel mai mare are 28 de ani și e-nsurat și are doi prunci. Le-am făcut la tustrei casă în sat, casă mare, cu prispă;…continue reading →

Noi suntem români, mâncăm orice

Grecia. Concediu. Faună diversă atât pe plajă (ruși, englezi, ruși, nemți, ruși și români) cât și în apă (pești, ruși, pescuți, ruși, arici de mare, ruși). La un moment dat, pe apă apare un mic cadavru: un calamar răposase și plutea în voia lui Neptun unde-l ducea curentul. Practic, îl…continue reading →

Un sfat: nu te pune cu șoferii basarabeni

Cuvânt cu cuvânt din povestirea colegului Sasha, din Riepublicuățâ, pe care v-o reproduc aproape verbatim! Așadar: drumul Chșnău-Cluj, plin de basarabeni de-ai noștri care veneau voioși să se alipească la patria mumă. Între ei, o gașcă deloc mică (de vreo 9 zâduri de oameni - se știe că nu există basarabeni mici; numa-n Transnistria), ușor chercheliți și binedispuși, Doamne-ajută. Pentru că alcoolul face acid la stomac, oamenii scot pe drum din desagi mai o pârjoală, mai niște cârnăciori de casă, o slăninuță... mai rup o pită de casă, să bage la maț, no! Zurau firimiturile prin autobuz ca ninsoarea peste sinistrați; iar un damf de carne afumată învăluie perfid autocarul. Șoferul strigă la ei: bleaaaaa, da' nu mâncați în autobuz!…continue reading →

Bun. Ce învățăm după furtuni, tornade, Gabi Firea și alte uragane?

Nu mi-am dat seama de treburile astea decât după furtuna de duminică: Apă: De regulă, filtrăm apă pe toată săptămâna, deci ar fi trebuit să am în permanență un 20 de litri de apă potabilă pusă deoparte. În realitate, abia dacă aveam apă pusă deoparte într-o sticlă de 2 litri în mașină, plus niște apă uitată prin pahare în bucătărie. Lumină: De regulă, frontala mea stă pusă în colțul ei din sufragerie. În realitate, fiu-meu se joacă cu ea în draci, e când la el în cameră, când prin baie, când pe sub jucării, ce mai, pe unde apucă. Bonus, era descărcată.…continue reading →