Chief Fishy Officer is gone

Întrerupem programul cu o veste care ne-a întristat azi-dimineață: unul din cei doi pești din acvariul de la cooperativă și-a dat obștescul sfârșit. S-a stricat purificatorul de apă și-a murit… asfixiat, ca să nu zic înecat. Faza nasoală e că nici n-am apucat măcar să le fac vreo poză, și nu i-aș face acuma, cum zace el în coșul de gunoi și te fixează cu ochi… de pește.

Papa, ciclidă africancă! Iubiți-vă, fotografiați-vă și îngrijiți-vă peștii – până-i mai aveți.

Fără nici o legătură, am făcut și eu primii sushi de casă, au fost aproape digerabili. Data viitoare cumpăr folie din aia de alge mai scumpă, la 15 lei, că astea ieftine de 7 nu-s foarte OK, poate vă interesează.

9 lovituri, dă-i și tu!

Soferul cocălar

Iese:
– din parcarea pentru persoanele cu dizabilități
sau
– de pe pista de biciclete
sau
– după ce a lăsat mașina pe trecerea de pietoni
sau
– după ce a parcat la 2 cm de gard, pe trotuar
cu scrâșnet de roți și fără semnalizare, cu degetul arcașului scos preventiv pe geam, ca să evite efortul de a interpreta dacă flash-urile și claxoanele celorlalți sunt însoțite de înjurături sau nu.

Schimbă benzile fără grețuri în timp ce conduce cu o singură mână, pentru că cealaltă îi ține telefonul lipit de ureche.

Semnalizarea e pentru fraieri.

Accelerează când vede galben la semafor, dar numai după ce a încetinit suficient, pe verde, ca să se asigure că cel din spate nu mai prinde traversarea.

În oglindă, își vede mereu fundul mașinii. Îi place la nebunie fundul. Mașinii.

Poartă ochelari de soare până seara târziu, umbriți de o șapcă (vara) sau o glugă de hanorac (iarna) trasă mult peste ochi.

Nu lasă mașina nici pentru mers până la non-stop să-și ia o cutie de lapte.

Are grijă să parcheze mereu în buza locului unde are treabă. Dacă poate bloca traficul, cu atât mai bine.

Avariile sunt degeaba, nu le folosește nici pentru oprire, nici pentru dat cu spatele.

Nu suportă să stea în spatele unei mașini de marcă inferioară.

Dacă aude ambulanța-n spate, încearcă să se înscrie imediat după ea și să meargă în coada ei.

Dacă este trafic îngreunat pe autostradă, intră direct pe banda de urgență.

Claxonează luuuung și gros dacă ceva nu-i convine. Sau când vede un cunoscut la 300 de metri de el. Uneori claxonează și preventiv.

Reviziile le face la un prieten din cartier.

Devine agresiv mai ales dacă cel cu care are ceva de-mpărțit este un copilandru la volan, sau un pensionar, sau o femeie.

Bota de oină este la îndemână, în portieră.

Numărul din spate este șters. ”Nu știu, bos, m-am trezit într-o dimineață și cineva a dat cu o cârpă cu diluant peste! Eu ce să fac, că n-am bani să-mi fac plăcuțe de înmatriculare noi?”

Bicicliștii, pentru el, sunt săracii ăia care n-au bani de mașină.

Lumini aprinse-n trafic? Ce-i aia?

Frână de motor? Ce-i aia?

Cauciucuri de iarnă? Ce-i aia?

Curățat mașina de zăpadă – ce-i aia?

Ziua în care nu apucă să conducă, să vorbească la telefon și să fumeze în același timp e o zi pierdută. Iar dacă nu vorbește la telefon la volan, sigur scrie ceva pe WhatsApp sau rupe Facebook-ul.

Dacă are un eveniment în trafic, povestea va începe, invariabil, cu ”s-o băgat un prost în mine”.

Dacă-l oprește Poliția, răspunde agresiv, ia agentul la per tu și scoate telefonul să înregistreze cum îi cere acestuia ordinul de deplasare, certificatul metrologic al radarului și ultima revizie la mașina echipajului. Nu suportă să fie interpelat de polițist fără chipiu pe cap – deși, în fața unei asemenea majestăți, polițistul are obligația să se descopere.

Când este amendat, protestează public, iar vocea oscilează între tonul rugător și cel amenințător. Sună pe cine știe el și se referă la polițiști drept ”gabori”, ”curcani”, ”poteră” în gura mare. Refuză să semneze procesul verbal, pentru că știe el din auzite că asta-l va ajuta la proces.

În articolul ăsta nu mă refer la șoferii de duminică, care scot și ei mașina o dată pe lună să facă o croazieră. Nici la cei veniți din creierii munților sau pe la spitale, aterizați dintr-o dată într-un oraș cu bandă de autobuz, tramvaie, intersecții, linii de demarcare șterse. Nici la seniorii care au de mers o dată la câteva săptămâni până undeva, și sunt întâmpinați cu ostilitate de ceilalți participanți la trafic. Ci mă refer la șoferii cocălari, cei agresivi inutil în trafic. Este plină țara de ei.

Unele din situațiile de mai sus vă sunt familiare. Poate le-ați trăit și voi, poate le-ați făcut și voi, poate din răutate, poate stresați de grabă și de țara asta fără autostrăzi și locuri de parcare.

Oricum ar fi, vă trebuie RCA.

Emag vă oferă o tonă de oferte RCA. Detalii – aici. Evitați RCA-urile ridicol de ieftine, s-ar putea să aveți un eveniment nedorit cu mașina cuiva care are prea mult timp liber și care e dornic de mers prin procese, dacă plata despăgubirii întârzie de la asiguratorul vostru.

Conduceți preventiv. Aveți grijă. Gândiți cu 2-3 mișcări înainte, ca la șah. Scopul vostru este să ajungeți sănătoși acasă, nu să-i învățați bunele maniere-n trafic pe tot felul de șoferi cocălari.

Am mai scris pe tema asta aici și aici.

13 lovituri, dă-i și tu!

Și, voi ce nume buclucașe de firmă cunoașteți?

La coadă la Electrica, nu mai știu dacă Distribuție sau Transport sau Facturare Mărită.

Vine un domn: Bună ziua, tre’ să ridic un certificat de conectare.
Casierul de la Electrica: Sigur, cum vă numiți?
Domnul: E pe firmă.
Casierul: Sigur, spuneți-mi numele firmei.
Domnul: Japit SRL.
Casierul: JAPIȚ SRL?!?!?!?! JAPIȚ? JAPITZ???
Domnul: JAPIT! JAPIT JAPIT. JAPIT. Construim case, suntem firmă serioasă.
Casierul: Înțeleg.

În mintea mea am și auzit instant voci de clienți cum râd cu prietenii: băăă, mi-am luat casa de la o japiță de firmă, bă, firmă serioasă…!

22 lovituri, dă-i și tu!

Cum trezești din somn un copil cu somnul greu

– Du-te și scoală-l pe fiu-tău! zice nievasta, disperată. Că doarme dus și pierdem avionul în Germania! Unde totul e euro-curat și euro-frumos!


Nevestele au întotdeauna dreptate. Nevestele au întotdeauna dreptate!

Nievestei îi e mereu milă să-l trezească pe pitic, dar eu am o metodă infailibilă de a-mi trezi Gropărelul: mă duc la el când doarme și-i aplic un țucat apăsat pe obrajii de piersică. Atâta-i displac pupăturile, că se trezește instantaneu, zbierând! (more…)

5 lovituri, dă-i și tu!

Momentul ăla când zâmbești recitind ce ai scris acum 8 ani

După 10 ani de blog și vreo câteva mii de postări… căutam o poză cu EL, și-s rare, pentru că am prostul obicei de a nu prea face poze cu oamenii. Plus că EL nu mai avea nevoie de fotografii: era omniprezent. Pe sticlă era peste tot, sinonim cu breaking news sau cu transmisie în direct de la trimisul nostru special. Era acolo la război (la multe războaie), (more…)

3 lovituri, dă-i și tu!

Mâini finuțe, de soție și de zidar

Ca să mă răsplătească pentru săptămâna trecută petrecută peste mări și țări cu neamurile mele, nievasta m-o răsplătit cu o surpriză binemeritată: ni i-o adus acasă atât pe cumnatul din Italia, cât și – firește – pe mămica soacră.

Să stea cu noi tot o săptămână.

Și să fim chit.

Mai puțin în weekend, când mergem de-a dreptul la ei acasă.


Iar aceasta este poziția mea când soacra este la noi

În fine: cum era de așteptat, când am venit azi acasă de la serviciu, deja Gropărelu’ făcuse toată ziua armată cu cumnatu’ și soacra, care erau pur și simplu epuizați după o zi întreagă de alergat după el; ca după un marș forțat de 48 de ore prin deșert; (more…)

9 lovituri, dă-i și tu!

La Cluj, s-a ajuns să se vândă case cu oameni muribunzi în ele

Până-mi fac ordine printre poze și scriu ce s-a mai întâmplat în concediul din Jermanica, trebuie să postez această imagine ilustratoare pentru nivelul la care s-a ajuns în nebunia imobiliară de la Cluj: cineva vinde o casă cu această biată femeie – probabil – muribundă în ea.

Oare cum ar fi discuția cu vânzătorul? ”Casa se vinde la pachet cu această doamnă, nu o pot lăsa pe drumuri, m-am cam atașat de ea: e mama mea!”, ”Dacă vă face probleme, vă las și perna, să nu se mai chinuie”, sau ”Cum preferați să v-o las pe doamna, natur, așa cum e, sau doriți s-o cremăm nițel?”

11 lovituri, dă-i și tu!