Fără patimă, despre premiile Gopo

Am așteptat să se aștearnă puțină zăpada mieilor peste anunțul nominalizărilor la Gopo ca să se distileze oleacă ideile. Și nici n-am vrut să scriu înainte de eveniment, pentru că nu am vrut să boicotez aiurea. După cum probabil știți, filmul Usturoi NU a ajuns pe lista nominalizărilor la premiile Gopo de anul acesta.…continue reading →

Blogger + ardei = ?

Din toți ardeii de pe lume/ Eu doar pe tine te-am ales... Mno, ne-am văzut, l-am plăcut, mi-o zâmbit, l-am pipăit la forme ca să fiu sigur că e proaspăt și tânăr, ce mai! De proaspăt, era proaspăt, iar de zămos era zămos, asta vă zic pe-ncercatelea, că după ce…continue reading →

Coptile, ai teme pentru mâine?

- Sărut mâna... ce mai faceți? - Toate bune, mulțumesc. - Gropărelu' nostru cum se descurcă la afterschool? Mușcă copii de urechi? Vă stropește cu apă din toaletă? Sparge geamurile cu bocancii, ca acasă? Dacă s-ar da medalii pentru din astea, fiu-meu ar fi campion pă sate. Cu statuie în timpul viețiicontinue reading →

Râdeți de Olguța, nu de engleza ei

Cred că, la ora actuală, Olguța Vasilescu este a doua cea mai detestabilă româncă din galaxie după Gabriela Vrânceanu Firea Pandele, deținătoarea absolută a recordului olimpic. Pentru a echilibra universul, Dumnezeu ne-a dat-o pe Olguța ca să fie exact opusul femeii politice de carieră. Este departe de siguranța de oțel rece a lui ”Crooked” Hillary, nu are nimic în comun cu eleganța studiată a lui Lady Thatcher, discursul rezervat și echilibrat al Angelei Merkel îi este complet străin, iar despre carisma lui Michelle Obama nici măcar nu poate fi vorba, cele două dame sunt atât de departe una de alta că nu se văd nici cu telescopul Hubble. Orice comparație de acest gen nu poate decât să o coboare pe Olguța din Craiova la dimensiuni și mai caricaturale, pentru că este o cață, o gaiță, o precupeață - de fapt, este greu să mă gândesc la ea fără să-mi vină în minte silaba țe (da, chiar și musca țețe). O scandalagioaică, o ciocoaică, o parvenită care-și arată, cu fiecare intervenție, moneda calpă a calității sale umane. Așa că nu a fost lucru de mirare când internetul a luat foc când a auzit discursul susținut de mica și obraznica noastră Olguța la conferința despre depturile femeilor de la ONU. Că ar fi trebuit să vorbească în română, ar fi trebuit să lase pe altcineva să țină discursul, de ce s-a dus țoapa tocmai la ONU dacă nu știe limba engleză? Ce-i cu engleza asta de lunca Jiului? De ce ne face țara de râs? Mno, aici Groparu nu prea este de acord cu Internetul.…continue reading →

În vizită la birourile LinkedIn din San Francisco

O ajuns și bloggerul unde l-o înțărcat ”Petrolul, aurul și ardelenii” pe Mircea Diaconu; da' numa' de asta-mi pare rău, că nu i-o tras Ilarion Ciobanu niște scatoalce mai zdravene lu' Diaconu, că merita. Urmează un fotoreportaj cu fotografii care nu exprimă nimic! Numai lumea seacă a corporațiilor care stăpânesc lumea și scot oamenii la protest. În cazul nostru, LinkedIn (le dau link ca să le crească traficul). LinkedIn, rețeaua socială fără pisici și bebeluși, numai cu corporatiști care cred în misiunea și valorile firmei. Da' și-n brand. Dacă nu aveți cont pe LinkedIn, ar fi bine să vă faceți - cine știe, poate ajungeți în San Francisco și vă trageți și voi o poză asemănătoare. Plus că poate se lasă cu angajări! Culmea hipsterelii - să te dai pe LinkedIn în fața sediului LinkedIn: ...care sediu LinkedIn arată așa, cu sticlă, oțel și - presupun - teancuri de CV-uri: continue reading →