Unde e camioneta rosie?

– Tati, unde e camioneta roșie?
– Ficior… habar n-am!

Are vreo 16 camionete roșii, vreo 4 albastre, încă vreo 9 verzi și chiar 2 galbene! Camera lui e un garaj uriaș, nici Donald Trump nu are atâtea mașini; plus că fiu-meu are și un pic mai multă minte decât zace în spatele șuviței ăleia blonde și triste, băsesciene de-a dreptul.
– Tati, unde e camioneta roșie? (more…)

4 lovituri, dă-i și tu!

Orarul proiectiilor Usturoi din saptamana 29 ianuarie – 4 februarie

Vestea cea mare: am adăugat Timișoara și Gura Humorului la lista de cinematografe unde se poate vedea Usturoiul începînd de vineri, 29 ianuarie!

Avertizare, cod galben: unele săli RADEF nu sunt încălzite. Îmi cer scuze dacă vă trimit să înghețați!

Așadar:

Cluj, cinema Florin Piersic
Vineri, 29 ian: ora 17:00
Sâmbătă, 30 ian: ora 20:00
Duminică, 31 ian: ora 17:00
Luni, 1 feb: ora 20:00
Marți, 2 feb: ora 20:00
Miercuri, 3 feb: ora 17:00
Joi, 4 feb: ora 17:00.

În sfârșit, vom fi proiectați la ore mai normale!

Botoșani
Zilnic, ora 17

Craiova, cinema Modern
Zilnic, ora 18:00

Iași, cinema Victoria:
Zilnic, ora 19:30
Cinema Republica:
Zilnic, ora 19:00

Piatra Neamț, cinema Dacia:
Zilnic, 14:00 și 16:00. Profesori, luați-vă elevii și hai la cinema!

Timișoara, cinema Timiș:
Ora 14:00, până în 2 februarie (am trimis DVD, vă recomand să așteptați până când, grație superbului Sîrb, va ajunge la ei varianta BluRay)

Ce urmează:

București (Hollywood Multiplex) și Brașov (Cinema One) din 5 februarie (încă nu am semnat, dar avem acordul verbal). Mâine le trimit discurile, afișele și fluturașii. Ambele proiecții vor rula de pe DCP (80 Gb), deci nu vom întâlni problemuțele tehnice cu care ne luptăm în alte săli (sunet/culoare).

Sibiu, Galați, Caransebeș, Buzău, Resita, Oravita, Vulcan: în luna martie.

Constanța: final de februarie.

Tot București (Muzeul Țăranului Român) – foarte curând.

Oradea: 19 februarie, prin grația Bunoiului. Voi fi acolo la lansare! Haideți să vă zic picanteriile din culise.

Satu Mare: suntem la faza semnării contractului, există bunăvoință din partea lor.

Suceava: încă nu am apucat să sun, am datele de contact și nu mă tem să le folosesc!

Știți ce vă roagă producătorul, scenaristul, distribuitorul, băiatul de livrări de pizza și lipitorul de afișe: Like, Share și notă pe IMDB, pliz!

 

 

23 lovituri, dă-i și tu!

De ce ma (mai) bucur de interzicerea fumatului in spatiile publice

– Cum, nu mai fumați?

Eram la nașu’ Greuceanu acasă, la Sibiu. Terasă, grătare, veselie, toată lumea era cu beri și cu țigări aprinse, numa’ taică-su nu.

Între noi fie vorba, taică-su, care o fost prof de engleză la gimnaziu, l-o băgat pe Groparu la facultate. Am băgat la meditații cu el de traduceam Moromeții sau Mihail Sebastian, el venea cu varianta lui, eu cu a mea… ne uitam unul la altul… clipeam, ambele versiuni erau bune! De 173.2 ori mai bun prof decât vasta majoritate a lectorilor de engleză de la universitate cu care am interacționat. Și acuma mă întâlnesc cu el și ne mitraliem cu faze de genul ”cum spui în română la upkeep? Da’ în engleză la cadastru și publicitate imobiliară?”

– Nu mai, gata.
– După 30 de ani de fumat?
– Da.
– Păi cum așa?
– Păi… eram la o masă cu niște englezi, no, veniseră la Sibiu în ceva schimb de experiență… tocmai terminaserăm de mâncat, eram la discuțiile și la vinul de după…
– Așa…
– Și am scos o țigară s-o aprind, și s-o făcut liniște la masă… toți s-au uitat la mine cam cum te uiți la un barbar, la un necivilizat. Și atunci mi-am zis că gata, nu mai e de mine.

9 lovituri, dă-i și tu!

Doamne multam ca nu avem Barnevernet si-n Romania

Deci zilele astea, după cum vă ziceam, fiu-meu cel Gropărel zace în casă, cu piciorul țeapăn în gips, șontâcăie prin camere ca un cocor și o enervează pe maică-sa, care lucrează de la domiciliu, cu miorlăituri de copil nefericit și beteag. Așa de tare, că-mi vine să chem o echipă de detonare de bombe teroriste atunci când vin de la serviciu și apăs pe clanță (sindromul butoiului de pulbere). Asta e, nu putem chema bunicii să ducă pe brațe copil de 20 de kile, că dupa aia ne procopsim cu mai mulți membri ai familiei prin gipsuri!

Și no, așa cum sper să nu aflați niciodată, să ții un copil de 5 ani în casă nu e cu mult mai greu decât să spargi atomi de plutoniu: nu ai nevoie decât de o armată de savanți nord-coreeni cu pistolul la tâmplă.

Și azi s-o întâmplat inevitabilul: pe lângă că are piciorul în gips, pe lângă că se tot lovește de mobile când îl ducem în brațe pentru că se tot agață de tocul ușilor ca să obțină o reacție de la noi… azi s-o jucat cu un scaun, s-o enervat că maică-sa nu i-o dat a 128-a oară tableta, și s-o pălit destul de nasol la arcadă când a tras de spătar către cap.

Și amu stă întins, cu piciorul în gips și arcadă à la Rocky Balboa, și se uită în jur, căutînd cu furie de ce să se mai lovească! (vom reveni cu amănunte, pls nu spuneți norvegienilor! pls).

6 lovituri, dă-i și tu!

Ce au în comun Daniel Buzdugan, Mihai Morar și Victor Ponta

– Ce-o zis, bă, instanța? Că ce?
– Respinge ordonanța de clasare a dosarului și trimite cazul înapoi la Poliție, pentru cercetare.
– Ce cercetare? Păi nu or tot cercetat de 4 ani de zile și ceva?
– Ba da, dar Poliția a zis că nu au găsit elemente constitutive ale infracțiunii.
– Păi cum așa?
– Uite așa!
– Și amu?
– Amu, judecătorul a zis că e ceva acolo, pentru că Poliția nu a investigat cum trebe, și a trimis cazul înapoi.
– Și asta e bine?
– Bă! Orice nu ne respinge nouă, e bine!
– Și amu ce se întâmplă?
– Urmează să-i cerceteze penal.
– Ahahaaaa! Ca pe Ponta?
– Da, mă! Exact ca pe Ponta. Amu ai înțeles?
– Da!
– …
– Ăăăă… de fapt, nu prea.

https://www.youtube.com/watch?v=YwcJ2r2ev7U

LE: Și Cristi Gog a obținut o victorie împotriva unei calomnii. Bravo!

5 lovituri, dă-i și tu!

Una calda, una foarte rece

După proiecția Usturoiului de vineri seara (așa cum v-am mai zis, cu casa plină a șaptea oară! Și duminică au fost 396 de oameni la Usturoi, deci am avut peste 1000 de spectatori plătitori în trei spectacole!), sâmbătă eram oleacă euforic. În același timp, eram și singur cu Gropărelu acasă, că nievasta era departe, în ceva team building.

Așa că, mno, ne îmbrăcăm și pornim către Florești, la prieteni, că urma să mergem la săniuș. Soare, zăpadă, frig… ce mai! Vreme de ieșit din casă, la minus 10, de pus copiii la maraton pe dealuri.

Și ne reunim cu prietenii, pornim încet către pârtie, înarmați cu săniile, ajungem sus pe deal, îmi iau ficiorul pe sanie și pornim încet către vale! În chiotele lui de fericire, prima tură cu săniile de iarna asta.

Și… apar ceva hopuri, le trecem cu bine (puneam frână cu picioarele), și, dintr-o dată, chiotele de fericire devin răcnete! Și începe ăsta micu’ să se zbată în brațele mele, pun frână de tot, opresc sania…

Băi, urla ăsta micu’ de s-o oprit toată pârtia de la săniat, cred că adio sezon de vânătoare anul ăsta, toate jivinele or fugit în Ucraina! Printre sughițuri și hohote, aflu că s-a lovit la picior.

Îi dau jos cizma, ciorăpelul… și-n fața ochilor mi se desfășoară un deget mare de la picior vânăt ca o vișină și umflat ca un cozonăcel de jucărie.

Îl iau pe sus, îi îmbrac piciorușul cu mănușa… pornim toți către casa prietenilor, cu ficiorul în brațe. Aflu, cu ocazia asta, că am cel mai greu copil de 5 ani din univers. Mai ales că se și lăsa în brațele mele, de durere, ca-n hamac.

Acasă la prekini îi punem comprese (doamna e doctoriță), mai un ceiuc, se mai uită copiii la un desen animat… peste vreo oră de testat funcțiile degețelului mă iau și-mi duc pruncul la Chirurgie, în Cluj, la Pedi.

Norocul meu că secția aia nu are nimic în comun cu vreun spital din România: în 40 de minute, copilu’ era consultat, cu razele X făcute, cu verdictul dat, personal foarte, foarte amabil. Da, exact ce mă temeam să fie: degetul mare de la picior era rupt.

Când ne dădeam pe sanie, l-o mâncat undeva să pună picioarele în față, pentru că văzuse că și ale mele erau pe jos (frânam). Cum eu mă uitam în față, să nu dăm în ceva șanț, nu în jos, nu am văzut ce face. Pantă lină, dar tot aveam ceva viteză, și până să observ piciorul i-a intrat sub tălpicul saniei, degețelul s-a frânt ca o grisină… restul îl știți, al meu atâta o fost de dărâmat că niciodată nu s-o lăsat atâta pupat și strîns în brațe de mine, mai degrabă îmi trage una-n fluier cu nicovala decât să mă lase să-l mângâi pe ureche, de exemplu.

Mno… piciorușul în gips, 3 săptămâni de repaos…

IMG_6871
…cu mesaje de iubire eternă de la admiratoare

Asta-l va termina, că ăsta micu, dacă nu sare de 344.000 de ori pe zi, face implozie. Și nu are voie să umble ca să nu se apese pe gips și să-l strice și să nu se mai lege ligamentele alea și oasele cum trebe. Și stă în capul patului și e trist și mie-mi vine să mă cațăr pe pereți când îl văd.

Ies din spital cu pruncul de 22 de kile și lung de 2 metri în brațe… la intrare, un țâgan ungur din ăla cu pălărie sare să-mi deschidă ușa, că nu încăpeam cu el. Mă uit la el:
– Da’… nu veniți cu mine până la mașină, vă rog io frumos?
– Ioi, da’ cum nu, domnu’!

Merg cu el până la mașină, că io tot cu țiganii am noroc, orice s-ar zice, i-l dau pe fiu-meu în brațe ca să descui ușa, îmi bag pruncul în scăunelul de mașină…
– Da’ cu copilu’ dvs. ce bai aveți? De ce ați venit la Pediatrie?
– Am o pruncă de 3 luni… și și-o rupt clavicula, domnu’!

Ne-am urat sănătate, am dat noroc… Apoi mi-am dat seama că ăsta cred că e cel mai ușor accident serios pe care-l putea păți fiu-meu pe sanie.

Și no… vine nievasta duminică din team building, agitată ca o leoaică, își vede puiuțul, sar și se mângâie una pe altul ca felinele preț de vreo 2 ore… apoi îmi zice:
– Când ai vorbit cu mama la telefon? (cu soacră-mea). Sâmbătă pe la 1?
– Da, cam așa.
– Și când s-o petrecut năcazu’?
– Pe la vreo 4, zic.
– Mno… la o jumate de oră după ce ați vorbit, o căzut o icoană de pe peretele lu’ mami fix pe măsuță, lângă poza Gropărelului!
– Ai, lasă-mă! zic io.
– Da! Și imediat s-o gândit: ăsta nu-i semn bun.

Trag aer în piept:
– Când mai merem la soacră-mea, îi bat toate icoanele în paișpe cuie și i le și lipesc cu prenandez, că ui ce se-ntâmplă dacă nu-s bine prinse, bată-le de icoane să le bată!

12 lovituri, dă-i și tu!

Proiectiile Usturoi din tara in intervalul 22-28 ianuarie

Bun! Aseară, la cinema Florin Piersic, am umplut sala la a șaptea proiecție din Cluj. Cu un public minunat, cald și entuziast. 700 de spectatori, a șaptea proiecție, da? Pentru că nu e numai meritul meu, ci al întregii echipe, îmi permit sa las deoparte modestia și să urlu în gura mare:

AM STABILIT UN PRECEDENT GREU DE EGALAT! 7 proiecții în Cluj, toate cu casa plină!!!! (OK, la vreo 2 dintre ele mai erau vreo 3 locuri libere în sală).


Sorry, Leonardo di Caprio, la Cluj Oscarul s-a dat deja!

De ieri, am intrat în rețeaua RADEF (RomâniaFilm). Programul este după cum urmează (ordine alfabetică):

București:
– Cinema Scala: ora 17:00 și 19:30 (mai puțin pe 27 ianuarie, când este eveniment Florin Piersic)

Botoșani:
– Cinema Unirea, ora 17:00 și 19:00

Cluj:
– Cinema Florin Piersic: sâmbără și duminică, ora 17:00; luni: ora 18:00; joi: ora 14:00.

Craiova:
– Cinema Patria: ora 14:00 (mai puțin pe 23 și 24 ianuarie)
– Cinema Modern: ora 12:00, 16:00, 20:00.

Deva:
– Cinema Patria: ora 17:00 și 19:00

Iași:
– Cinema Victoria: ora 15:00
– Cinema Republica: ora 19:00

Pitești:
– Cinema Sebastian Papaiani: ora 17.30 și 20:00

Piatra Neamț:
– cinema Dacia: ora 16:00

Târgu Jiu:
– cinema Sergiu Nicolaescu: ora 14:30.

Renunțați la 10-15 lei și haideți să ne vedeți! De luni începe bătălia pentru celelalte cinematografe. Vești bune am, deocamdată, pentru Brașov și Oradea (mai ales Oradea). Dar vă țin la curent pentru că… nu-i așa? Râsul este usturoiul din salata vieții!

LE: am uitat să zic de momentul serii, lansarea primei piese Gypsy Rap din istorie, special pentru coloana sonoră Usturoi! Cântată de ViLLy, montaj video de Vizy. Piesa asta-mi rulează în loop de 4 ani de zile… pentru că este bestieală! Bestieală, I tell you…

9 lovituri, dă-i și tu!