Miercuri, filmul Usturoi ajunge la penitenciarul Aiud

Cu siguranță cel mai neașteptat e-mail pe care l-am primit anul acesta a venit de la șeful direcției de Educatie si Asistenta Psihosociala al Penitenciarului Aiud, care ne invita să facem o proiecție Usturoi pentru locatari.

Am acceptat fără ezitări.

Așa că miercuri, 28 octombrie, Groparu se ia și se duce în cel mai neconvențional loc în care a pășit până acum cu filmul. Practic, este singura proiecție de până acum care nu ne va aduce note mai bune pe IMDB și nici Like-uri pe Facebook, dar hei, măcar nu trebuie să mai băgăm bani în Facebook Ads ca să aducem oameni în sală!

Și ca să răspund întrebării pe care am auzit-o de 100.000 de ori până acum: săptămâna asta aștept actele oficiale de la CNC, cum că putem distribui film. Mai trebuie apoi înscris filmul tot la CNC (alte 700 de lei, dar ce-s banii ăștia când ai un film în care-ai băgat zeci de mii de euro!), apoi pot zice și eu, ca Jean Luc Picard: ”cinematografele și DVD-ul, ultima frontieră!”

Știu, lucrurile se mișcă prea greu în Ardeal.

6 lovituri, dă-i și tu!

Sunca, carnatii, mezelurile si carnea rosie sunt cancerigene, zice OMS

Discuție în Ardeal:
– No, da’ ai auzit, bă?
– No, da’ ce s-aud?
– Apăi cică o zâs Organizația Mondială a Sănătății că dacă mânci șuncă, cârnati, mezeluri și carne roșie faci cancer, bă.
– No… da’ ghe slană și ghe pălincă… or zâs ceva?
– Nu, bă, că n-or zâs.
Ghe caltaboși, ghe chișcă, ghe jumeri? Ghe gușă ghe porc cu boiauă, zâs-au?
– Nu, mă.
– Mno, no-apăi îi binie.

12 lovituri, dă-i și tu!

Doua cronici de film romanesc

  • Autoportretul unei fete cuminți

Autoportretul unei fete cuminți prezintă (am eu așa, o bănuială, oleacă autobiografic și exorcizant) o secvență din viața unei tinere femei în viața căreia nu se prea petrece mare lucru. Singură și doctorandă, amanta unui om însurat (de care se și desparte în film, într-un final), cu un tată destul de tiranic. Și cam atât.

Zbaterea ei destul de pasivă de a-și pune ordine în viață și de a-și umple rezervorul afectiv. Lipsa de acțiune și reacțiune în ceea ce privește viitorul ei. O Eugénie Grandet de secol 21, dar fără culoarea acesteia. Insuficient creionată (poate intenționat), ratează plenar șansa unei răbufniri, a unei explozii care ar fi salvat-o. Tempo-ul filmului este incredibil de lent. Scene la masă și înjurături, dialoguri, nuditate, cur de bărbat. Umor… hmmm; cam deloc.

Cinci premii măricele, încă vreo câteva nominalizări: foarte tare, bine că îl apreciază criticii. Personal, când l-am văzut, mi-am dat seama că eu, unul, nu voi lua niciodată absolut nici un premiu la nici un fel de festival de film mai răsărit. Nu știu cum să scriu așa ceva. Nici nu vreau să învăț.

De văzut dacă ești fată singură și ai pisică. Masculi, dacă vrea să vă ducă iubita, trimiteți-o cu prietena ei și voi rămâneți acasă mai bine, la o partidă de Counter Strike.

Site  |  Facebook

  •  Lumea-i a mea

Dacă în Autoportretul unei fete cuminți personaja principală era o fată cu personalitate ștearsă, pe atât de colorată e eroina din Lumea-i a mea. Aduce a film Media Pro (surpriză! Media Pro au ajutat la producție), o liceancă cu tată vitreg, mamă victimă și bunică legumă la pat o ia razna din pricina unor evenimente care se precipită în așa fel încât o forțează către hamartia, ca pe o eroină greacă ce pică pradă propriilor dramolete.

Joc excelent actrița principală, Ana Maria Guran, despre care cred că vom mai auzi.

Filmul abundă în înjurături (băi, eu am doctoratul în asta, și tot mi s-a făcut jenă la un moment dat), dar bag samă că așa vorbesc adolescenții.

Nu sunt în target. Nu sunt în target. Nu sunt în target!

Dar la premiera de la Cluj de vinerea trecută, lângă mine s-au pus vreo 6 nimfete de liceu, care, băi fratele meu, așa au trăit filmul ăsta, de zici că eram eu la Star Wars când aveam 11 ani! Și cel mai tare s-or distrat fetele de accentul constănțean – pentru noi, ardelenii, limbajul de peste munți este fascinant.

Cred că va rupe printre tineri, se vede că cine-l promovează știe internet (are hashtaguri și alte alea). Filmul a luat premiul TIFF pentru debut.

Facebook

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

Biz Analytics vine la Cluj

Miercurea asta, dacă păpați o pită din online în orașul nostru cu liniuță de unire, ați face bine să veniți la Biz Analytics. După cum, perspicacilor, v-ați dat seama, evenimentul este organizat de Revista Biz și aduce niște vorbitori care știu despre ce vorbesc. La City Plaza. Aici aveți programul evenimentului.

Înscrierea se face printr-un e-mail la adresa lelia.petrescu@revistabiz.ro, cu subiectul Înscriere Biz Analytics. Fă bine și scrie-ți datele tale de contact (nume, prOnume, companie, funcție, telefon, blog). În locul vostru, m-aș cam grăbi!

Și – partea cea mai faină – nu costă nimic.

Dacă îți place să cumperi fani pe Facebook, stai acas’, nu ne fă orașul de râs!
facebook
La fel și dacă ai un site numit ”accesori online”.

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

E nevoie sa mergi la retro party ca sa-ti dai seama ce fucked up e generatia ta

Vineri seara, mega party mare: Down Low, Lou Bega, Captain Jack și La Bouche au concertat în Cluj. Deja acțiunile Google au crescut cu 40% pentru că jumătate din cititorii blogului meu caută cine naiba sunt ăștia!

Așadar, pe principiul ”dacă nu mai avem succes de 60 de ani, venim la Cluj!”, vineri seara toată generația mea (cu plăcere pentru mineriade, Miron Cosma, ilieșci și constantinești și năstași) s-a înghesuit nevoie mare în Sala Sporturilor din Cluj la recitalul extraordinar al formațiilor vocal-instrumentale sus-amintite.
Retro Party 2015 Cluj
Inclusiv Groparu era acolo, îmbrăcat ca-n adolescență cu haine care să-i ascundă spinarea cocoșată (ascundeam lipsa pectoralilor) și picioarele subțiri (”dar fibroase!”)

Show-ul o-nceput cu o-ntârziere de o oră, că așa e de la o vârstă, ai nevoie de o oră întreagă ca să reușești să te apuci să faci ceva.

Plin de milfe! Și de oameni trecuți bine de prima tinerețe, mă mir ca n-am văzut scaune cu rotile și asistente sexy care au grijă de bătrânoci. Dar sigur am auzit niște peacemakere – posibil unul din ele era chiar al meu. Ce să mai zic, a doua zi toate maseuzele din Cluj au fost ocupate cu spinări blocate, la cât s-a zbânțuit lumea.

Mi-a plăcut că, în cinstea anilor ’90, unele dame s-au frezat special, cu coafura gen ”vrăjitoare care tocmai a descoperit curentul electric”.

Observație: foarte mulți din generația mea fumează; îi înțeleg, la ce muzica au ascultat, probabil că-și doresc să moară mai repede.

Puteam agăța multe, multe femei; toate de 60 de ani, sau chiar mai mult. Asta chiar dacă burta ne evada prin nasturii de la cămașă.

Oricum, să te ferești de sânii doamnelor care se freacă de tine… mai bine zis, de gambele tale.

Și acum, la final, un gând: oricât de fucked-up e generația mea… cum să vă zic, noi măcar n-am ascultat Alex Velea.

O lovitură, dă-i și tu!

Avantajul unui piscot intr-o crajma aglomerata

După ce am fost – oarecum – partener Tecom (am dat o invitație unei cititoare din partea Flanco), în seara asta am ieșit să mă întâlnesc cu cei doi bloggeri din București ajunși aici cu ocazia evenimentului – Cismaru și Ivo – și cu prietenul meu cel mai bun, VasileManu (6 linkuri din primul paragraf; #record).

Bețivăneala se ținea în crâjma Zona, din șientru.

Unde am și ajuns.

La birt – gălăgie, frate. Aflu, după prima bere, că beutura e moca.

După ce trimit prima bere în lumea celor drepți, mă îndrept apoi către bar și mai cer:
– O Silva!
– O Silva?
– O Silva!

Și omul îmi aduce două beri.
Doo Silva!

Așa auzise omul. O-doo.

Neam de neamul meu nu a refuzat doo beri gratise; așa că le-am înșfăcat ca pe două iubite și m-am returnat la masă. După 3 minute apare Cismaru, cu felul lui brăilean mafiot (același stil agresiv, de mafiot brăilean, ca al lui Crivăț):
– Gata, plecăm de aici, mergem în Londoner, unde e și Nebuloasa.

Și-am plecat și-am lăsat berile neiubite, ce era să facă ardeleanul cu musafirii de peste munți!

7 lovituri, dă-i și tu!