Emisiune noua pe online de razi cu ea

Dragii Groparului, aici în Delta lucrurile sunt foarte așezate. Papa la ceaun, șpriț de calitate, tovarăși unul si unul, dormit in cort la pachet cu dureri de spate, ce mai! Mai am o zi de pescuit ciortani care vor deveni adevărați monștri de Chilia, apoi revin in forță (“Câte kile avea?” “Fratele meu, era cât un bebeluș de 9 ani supraponderal!” “Norocosule! Al meu dacă bătea 14 kile…” #minciunipescărești)

Intre timp, lumea nu sta in loc, ca belțile Dunării pline, da’ pline ochi cu țânțari, și prin online se petrec lucruri. Gen ursul Panda care se plimba pe motoscârță prin București ca țăcănitul, ăla de amu câteva zile, îl mai știți? Mno, numele său de botez este Pandalie (orice asemănare cu personaje care nu sunt oleacă pandemici la cap nu-și are locul pe această preacinstită planetă cu Delta Dunării) și îmi revine cinstea și onoarea de a vă anunța că CEL MAI ADORAT VLOGGER DIN ROMÂNIA, Mikey Hash (pe bune, omul asta are la fani cât nu e pește pe Dunăre! Cât mai este, ca l-am pescuit eu pe tot), își lansează emisiunea lui de umor de râzi pe interneți, si puteți vedea primul episod pilot in premieră ui acilea, ni:

Mno. Și, altfel? Greu la birou? (spleoșc! tocmai am ucis 40 de țânțari care se hrăneau din cotul meu; păi cotul meu nu e cantină de insecte, da?)

12 lovituri, dă-i și tu!

Ceva ce n-am vazut nici in Delta: un Panda pe motoreta

Dragii Groparului, aici in Delta la mine la a treia mea casă (asa-s Groparii, făloși! La cort ii spun a treia casă) am vazut țânțari afurisiți,  am vazut egrete, un pelican, bărzăuni câți vrei, am prins si un somn acceptabil si plătica si roșioară berechet, am auzit șacali si mistreți (unul chiar a troznit o creangă groasa cat brațul meu, dar a fugit cand a auzit cum sforăitul in cort!), dar eu nu am vazut asa ceva nici aici, nici in alta parte: un urs panda pe motoscârță, in plin miezul Bucureștiului! Mergând pe ea ca un Bo$$, de parca e șeful raionului.

Ce sa fie, ce sa fie? Sa fie ursul panda Ilie?

3 lovituri, dă-i și tu!

Cine-o mai cere bon, ca mine sa pateasca!

– Gropare, hai un pic aici!
– Sigur, sigur, stăpâna sufletului și a cardului meu, dar și –  nu-i așa? – a vieții mele.
– Ce-i ăsta?
– Unde l-ai găsit???
– Îți goleam buzunarele ca să-ți spăl pantalonii. Deci, ce e ăsta?
– ăăă… un… bon?

Cu două zile mai devreme:
– Bună ziua! Puneți-mi, vă rog, 10 plumbi culisanți de 100, sau dacă aveți, de 120, că cu din ăștia pescuiește tovarășu’ Neuronu‘; puneți și unii de 50-60, și niște lacrimă tot de 50-60; momitoare aveți? Dați-mi vreo 8, că poate vine cu agățături. Cârlige de 6, p-ormă aromă de usturoi, de miere și de mărar… da, și de scoici… carabine, și mari și mici, așa… burghiu? Croșetă? O bucată… aveți și bețe separat, pentru sesizoare? Trei bucăți, vă rog… clopoței, bambine… așa… sticlă pentru coniac am, deci nu-mi trebuie… dați-mi și cârlige offset, niște plumbi glonț, câteva rotative… cam atât! Cât face?
– 180 de lei.
– Puneți-le, vă rog, în 3-4  pungi, să nu le vadă nevastă-mea, că iară am scandal că ei nu-i cumpăr husă cu Swarowski, da’ mie-mi iau blăstămății de pescuit. Mulțumesc, Doamne-ajută.
– Vă dau și bonul?
– Bonul? Bonul… da, sigur! Normal că-mi trebuie și bonul! Uite, îl pun aici în buzunar, să nu-l găsească nievasta.

Plec. În Deltă. Momentul pe care-l aștept de 2 ani. Mi-am sculat în cap tot neamul din Oltenia pentru că nu ajung la nunta Alexandrei (casă de piatrăăăă!) a verișorului Marcel de la Vâlcea, pe care-l pup și-l salut, plus pe tata mi l-am ridicat, că e neamul lui, și dacă pe tata, normal că și pe mama; plus că vine soru-mea din Germania, și eu, în loc să stau cu ea și să ne amintim de cum luam bătaie pentru că o trăgeam de păr, plec de acasă la pescuit, chiar dacă ea o venit 2000 de km; a, și după Deltă, în lunea imediat următoare, mă trimite cooperativa aiurea prin Schengen iarăși la ceva training, așa că nu știu când ne mai auzim, poate prin 3 septembrie! Doamne-ajută, Gropare, fir întins, rahat în straiță, grea viață ți-a fost dat și ție să duci… începe dansul victoriei in 3… 2…

5 lovituri, dă-i și tu!

Concediu in Grecia, partea a treia

Ia mai lăsați-i în pace pe greci, cu siesta și tabieturile lor! Jos labele de pe ei! Să muncească pentru Europa asta cine-a inventat-o, nemții și olandezii și belgienii și nordicii, depresivii ăia care au numai femei urâte, prozaice și grase și proceduri pentru fiecare pauză de mers la toaletă. Lăsați-i pe greci cu relaxarea lor… (more…)

10 lovituri, dă-i și tu!

Bafta calatorind prin Romania, Ivo!

Trei dintre cei mai – ca să zic așa – ”plăcuți oameni de petrecut timpul cu” din online, împreună cu alți vreo 5 despre care presupun că sunt tot pe același calapod, s-au hotărât să se opărască la fundicuri pe căldurile astea călare pe niște motoscârțe și mașini cu care, pârța-pârța, să plece de nebuni prin patrie! 300 de km pe zi, pentru a susține turismul în RO, nu din Grecia, ca bloggerii gropari trădători de țară. (more…)

3 lovituri, dă-i și tu!