Am mers şi eu la “De ce eu?”

"De ce eu?" şi filmul american: citeam undeva că unul din filmele lui Denzel şi al Juliei Roberts, "Dosarul Pelican", a prins ultimul tren al epocii ante-internet. Practic, dacă cineva intră astăzi în posesia unor probe compromiţătoare împotriva altcuiva, tot ce trebuie să facă este să publice pozele făcute cu telefonul direct pe Internet, şi gata. Nu tu urmăriri, telefoane ascultate, întâlniri în parcări subterane la miez de noapte etc. Le pui pe Facebook şi gata revoluţia! Aşa că... iartă-ne, Zuckerberg, pentru că uneori uităm că reţeaua ta înseamnă ceva mai mult decât poze cu pisicuţe, mâncărică şi bebeluşei.…continue reading →

Despre cum era cât pe ce să mă mărit în Dubai, insh’Allah

După cum ştiţi, TFB10 – ‪#‎tenDubai‬a fost cel mai fain eveniment organizat de Foto Union, powered by Prestige Tours, organizat cu sprijinul Canon Romania si Calif. Am stat la cel mai extraordinar hotel al cărui prag l-am trecut până acum – Atlantis – prin grația divină a Rida International). Aşadar. eram în Dubai, era noaptea de Sfântul Valentin, verişorul hipsteresc al Dragobetelui strămoşesc, când Brylu mă loveşte fix în sete la ora 2 noaptea pe Facebook: - Gropare! Hai să bem o bere! - Di ce? - Tocmai am primit un bobârnac de la nevastă!…continue reading →

Ceva fin, de Dragobete

Zi de luni: Gropărelu', în urma unei zile grele la birou, primește un sad smiley (bulină neagră) pentru că a imitat un coleg și l-a maimuțărit. Drept urmare, vine acasă copleșit de dor și nonchaloir. Sensibil la problemele prințișorului, tati încearcă numaidecât să dreagă busuiocul:…continue reading →

#tendubai: lost in translation

Limba asta arăbească este o încercare perpetuă de a-ți curăța gâtlejul; iar scrisul, așa cum bine identifica cu ochii săi de vultur de deșert cititorul ces, este un fel de... planșă de copii pe care un prunculeț trage linii și cerculețe nereușite. Plus că și scriu de la dreapta la stânga, de zici că nu-s creștini botezați! 1. Mergem în deșert, în safari. cu picioarele goale prin desertcontinue reading →

#tendubai: safari în deșert

Cum să încep articolul ăsta altfel decât cu: "am fost în safari în deșert"? Că nu am cum. Așadar: când (este foare important: CÂND, nu DACĂ) ajungeţi în Dubai, trebuie să veniţi cu mintea deschisă. Gen, să nu vă şocaţi de mormăielile de plăcere ale ghiaurilor care mănâncă la masă. Atâtea gemete, că zici că gura lor face sex cu mâncarea şi le le vibrează ăstora termopanele! De exemplu, la Ionică (Yuan), un restaurant chinez de la Hotel Atlantis, am aflat că... chinejii ăștia - care, la fel ca arabii, nu-s normali la cât de nebuni îs - au un fel de mâncare în care iau carnea de pui; o taie mărunt-mărunt; și apoi o caramelizează până iese un fel de tăieţei din ea, cu care învelesc niște dovlecel, și iese... ceva ce se topește în cavități. Nu mai zic de desertul cu mango și alte câteva feluri, că, deşi urla Instagram după nişte poze cu mâncare, toţi au preferat să mănânce de parcă se băteau mujahedinii la gura lor. În fine! V-am zis că am fost în deșert? Deșertul e un fel de taiga infinită, dar nu are deloc copaci, în schimb e plin cu foarte mult nisip și dune. IMG_0700continue reading →