Un amic avea o mică afacere cu apicultură (nu, nu asculta Radio România apiCultural - asta e o glumă proastă!). Adică după ce lucrau insectele ca nebunele o vară întreagă, îşi permitea să supravieţuiască, el şi familia lui, în perioada capitalismului sălbatic (anii 1994-2000) numai din ce vindea (apropos, noi, ăştia care am supravieţuit perioadei ăleia fără şmecherii, putem râde în nas oricărei mari tragedii planetare, putineşti, nordcoreene, pontiace etc., suge un fagure, crizo!).
Dac-ar fi murit, amicul ar fi plătit cash.
În fine.
Pentru a obţine miere cumsecade (în domeniul ăsta, contează brandul: tre' să fii
influencer), amicul mergea undeva lângă Sibiu, la vreo 30 km de orice drum asfaltat. Ieşea o miere organică, bio, eco, naturală de să-ţi lingi buzele şi sfârcurile pe care era ea presărată! Hehe, miere pe sfârcuri, ce cool.…
continue reading →
