Mică şi perversă

- Maaaaaaamiiiiiiii.... Fetiţele mici posedă câteva calităţi unice în regnul animal: 1. Când se pun pe miorlăit, o pot ţine întruna timp de 800 de zile, perioadă în care nu au nevoie de apă, mâncare sau bomboane; 2. Când se pun pe miorlăit, apăi o fac într-o gamă de sunete importate de pe altă planetă; 3. Sunt singurele fiinţe de pe lume care poartă roz. Ele şi budinca de zmeură, fireşte.…continue reading →

De astăzi, la Polus Center Cluj încep reducerile

Eram cu Gropărelu' la Polus, să-i cumpăr tradiţionala jucărie de sâmbătă. În schimbul ei, Gropărelu' urma să nu mai urle 4 minute și să nu intre în criză încă vreo 6. O afacere bună, dacă mă-ntrebați pe mine. După ce îmi consum toate abilitățile mele de negociator și reușesc și tura asta să nu-i cumpărăm mașina aia de 800 de lei, ajungem la casă. Unde are loc următorul dialog: - Ioi, Gropărele! Da'... ai bani să cumpărăm mașina? Ai mers la gădăniță să câștigi bani pentru jucării? - Da! zice fiu-meu, fără să clipească. - No... scoate-i, să plătim.…continue reading →

Calm şi liniştit ca un ardelean blajin – partea a II-a

După ce medicul i-a lipit cu superglue degetele tăiate cu flexul, Costache din Jibou şi-a omorât perioada de convalescenţă cu nenumărate schiţe, planuri şi proiectări. Să mai pună un balcon la etaj? Să-l mute un metru mai spre turnuleţ? Ce copac să-şi planteze la intrarea în curte, tuie, tisă, sau zadă? Pe toate le gândea şi le întorcea Costache în timp ce-şi savura Winchester-ul made in Ukraine. No, astea probleme, nu foametea din Somalia!…continue reading →

Calm şi liniştit ca un ardelean blajin – partea I

Costache lucra la casa lui din Jibou, să şi-o rădice şi să fie mai mare ca a vecinului. De vreo 12 ani lucra la ea. La fiecare sfert de oră lucrată, Costache se retrăgea 20 de minute în fundul grădinii: fuma şi se uita la casă cu drag şi parcă-i mai creştea un ventricul în burtă. Mai avea puţin şi o termina de ridicat în roşu, moment în care avea programată o pauză un pic mai mare, de 2 ore. Lucrul la casă presupune vreun miliard patru sute de milioane de chestii; dar Costache avea toată răbdarea din lume, şi om mai calm şi mai liniştit ca el nu se găsea pe faţa pământului, nici măcar în rezervaţia de oameni calmi şi liniştiţi. La un moment dat, încercînd să taie ceva cu flexu', s-a întâmplat inevitabilul: vreo trei degeţele au picat răpuse lângă bancul de lucru.…continue reading →

Rodica

Rodica era elevă în clasa a V-a la care eram diriginte, un pedagog de şcoală 9 (chiar aşa era şcoala: şcoala numărul 9). Rodica era de la casa de copii, o amărâtă şi o prăpădită. - Rodica, unde-i maică-ta? o mai necăjeau educatoarele. - A plecat şi m-a lăsat... ţiganca dracului. Invariabil educatoarele de la casa de copii râdeau, văzînd cum Rodica le prelua cuvintele robotic.…continue reading →

Urâte mai sunt bătrânețile astea!

Parcasem mașina foarte ilegal, ca-n fiecare dimineață: hăpt în fața ghenei de gunoi. Eram în plin proces de înduplecare a Gropărelului: tati, nu putem merge acuma să-ți cumpărăm macaraua aia pentru plastelină pe care ai văzut-o aseară în Polus, că acuma trebe să mergi la gădăniță! Să faci bani pentru tati, să-și poată cumpăra bere și mulinete! Maică-sa plecase la muncă, că dacă rămânea acolo se punea și ea pe plâns.…continue reading →