Month: March 2013

Ce e verde si bate la usa cortului? Un castravete tupeist

Ardelenii sunt o naţie aparte, mereu surprinzătoare şi greu de definit; dar cred că sunteţi de acord cu mine că sunt făuriţi, în linii mari, din mult suflet, agilitate, ecologie, băuturi distilate, umor, empatie, optimism şi un chef nebun de ieşit la iarbă verde. Am zis nebun? Irezistibil de nebun. Abia dăduse colţul ierbii când doi băieţi se hotărâră să iasă cu cortul la munte, să încerce să facă peste weekend cam ce făcea Bear Grylls, dar dus la extrem: supravieţuire cu două fete. Fireşte că nu le-a trecut prin cap că probabil Bear are motivele lui să nu ia fete cu el.…continue reading →

Grijă cu florile în taxi

8 Martie, da? Ziua sublimelor, frumoaselor, cuminţilor şi paşnicelor femei din viaţa noastră (am scris paşnice? Aia e din cauză că mă vede neivastă-mea ce scriu). No: ca un soţ devotat, de 8 Martie, în loc să vin acasă să sărbătorim cu mici şi bere, am plecat la film fără ea. Adio seară romantică, muiere, petreace ziua femeii schimbînd pempărşi. Da' io trebuia cumva să compensez lipsa asta cronică de romantism în relaţie, mai ales că-s un romantic curabil. Aşa că mi-am stabilit un plan diabolic: fac duş (obligatoriu), pun un ţol mai festiv pe fizic şi, în pauza de masă,…continue reading →

Poziţia copilului? Nu credeam că se mai fac astfel de filme în România

Per total? "După dealuri" şi "Poziţia copilului" sunt cele mai bune filme româneşti văzute într-o... bună perioadă de vreme. Şi asta nu o zic pentru că au luat premii şi e trendy să ţii cu Cannes-ul sau Berlinul, ci pentru că, oricum ai lua-o, filmele astea te răscolesc. Nu mergi ca la curve de Hollywood - închizi fermoarul şi pa. "Poziţia copilului" e un film construit din jocul actorilor şi situaţiile la care te mână scenariul, nu de scenariul propriu zis. Scenariul nu are deloc Oscar Wilde în el, ci justifică şi alimentează foarte bine derapajele personajelor. E un film situaţional, ca să zic aşa. Filmat (reuşit) hand held 80%, cu multe close-up-uri, se insistă pe expresivitatea actorilor (care e construită covârşitor de convingător). Genialitatea scenariului nu zace în limbaj, ci în situaţia pe care o creează. Să le luăm pe rând:…continue reading →

Cum au ajuns femeile să conducă lumea

Lumea se afla în plină epocă a fierului: insula Lesbos, Pericle, Acropole, amor grecesc, insula Lesbos, perşi, agatârşi, cei mai viteji şi mai dreptţi dintre draci şi, bine-nţeles, insula Lesbos. În acea perioadă antică, în nordul Mării Negre exista un trib de femei aprige numite amazoane, fiicele lui Ares, zeul războiului, care erau mai războinice decât cel mai samurai soldat japonez kamikaze din al doilea război mondial. Erau rele de muscă, călăreţe neîntrecute, mânuiau armele ca Bruce Lee şi tăbăceau la fundul gol orice armată le ieşea în cale. Li se dusese buhul în toată lumea antică pentru că erau mai fioroase ca Hidra din Lerna la ciclu sau un Rottweiler care are o zi proastă la birou; ele au fost, de altfel, şi singurul caz consemnat de istorie în care femeile erau afurisite fără a fi nevasta nimănui.…continue reading →

Am de dat o invitatie dublă la “Pozitia copilului”

Vineri seara, ora 20:00, la cinema "Florin Piersic" din Cluj are loc premiera primului film românesc premiat cu "Ursul de Aur" pentru cel mai bun film. Gală, caravană, Q&A, tot tacâmul!
„Poziția copilului”, în regia lui Călin Peter Netzer, este primul lungmetraj românesc premiat vreodată cu Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin. Pe lângă Ursul de Aur, filmul, avandu-l drept co-scenarist pe Răzvan Rădulescu, a câștigat și Premiul FIPRESCI (Federația Internațională a Criticilor de Film) pentru cel mai bun film din competiția Festivalului de la Berlin."
Am o invitaţie de două persoane de dat cui comentează la acest articol, până în seara asta, joi, 7 noiembrie martie, ora 22:00,…continue reading →

Când ochii-ţi joacă fieste

Deşi acest lucru este interzis cu litere de foc în cartea stacojie a programatorului din spaţiul non-Schengen, un inginer de soft nu a avut de ales, într-o bună zi, decât să stea la serviciu cu mult peste program. Ceva conferinţe, o urgenţă, mai o compilare şi nişte e-mailuri, overtime până pe la zece seara. Partea bună este că în România este scris cu litere de foc în cartea stacojie a programatorului că orele suplimentare se plătesc dublu; partea proastă este că nimeni nu a citit literele alea de foc, ce să mai vorbim de întreaga carte stacojie.…continue reading →

Cu BMW-ul la benzinărie

Deci: coajă de BMW născut în anii imediaţi căderii zidului Berlinului; culoare neagră de zici că purta mereu doliu după Hugo Chavez; muţunaşi şi CD la parbriz; număr de înmatriculare cu "MUY" în coadă; şi ceva colante din alea şmechere pe portbagaj, gen "2 fast four u".…continue reading →