Pleacă, mă, odată!

- Du-te, mă! - Nu mă duc. - Hai! Valea! - Tu muiere, nu mă duc, şi pace! Nu mai insista! - Ce să nu mai insist, pleci şi gata! - Am zis că nu mă duc! Am zis, am zis! - Da' de când contează ce zici tu în casa asta? - Cum adică de când! - Hai! Spală putina, eliberează gazonu', întinde-o, şterge-o, tai-o, rupe-o, deplasează-te, cărăbăneşte-te, plimbă ursul, hai, Thailanda!…continue reading →

M-am tot gândit ce să scriu…

...ca să nu-l uitaţi. Că eu nu l-am uitat, şi nu prea am de gând. Nici măcar nu i-am şters numărul din agendă. Azi ar fi făcut 36. Radu Băzăvan: imi dai te rog telefoanele fam. Carpenisan? Andrei Crivat: da Radu Băzăvan: ca mi-am sters SIMu amu o vreme din…continue reading →

La un pas de-a deveni rasist

Era o zi de vară turbată, în care îţi simţi corpul mai unsuros ca o Scolopendra subspinipes. După ce fac slalom printre toţi BMW-iştii turbaţi din Floreşti, cea mai de fiţe comună din Gilău, după ce reuşesc să pierd ultimele tomate la magazin, să cumpăr bere caldă (aia rece se terminase) şi pâine de alaltăieri ca o lespede bună de pavat un drum roman, ajung cu nievasta şi moştenitorul din dotare în faţa blocului. Unde, colac peste pupăză, locul meu de parcare este ocupat.…continue reading →

Un cioban sibian şi un cutit

Pe lumea asta existau doi prieteni care iubeau muntele mai presus de orice. Pentru ei, muntele era scopul vieţii. Asemenea oameni se mai numesc montagnarzi sau, mai pe româneşte, sibieni. Căci mai toţi sibienii au muntele în sânge şi nu pot trăi fără el (cei care nu au muntele în sânge nici măcar nu mai trebuie pomeniţi în această postare, că vă daţi şi singuri seama ce fel de oameni sunt ei).…continue reading →

Groparu la teveu

Doamnelor şi domnilor şi mai ales domnişoarelor şi pensionarelor, elevelor şi liceencelor, masterandelor, corporatistelor şi şomerelor, Aveţi din nou şansa rară de a vedea cum dau eu pe sticlă, de a vedea cât de incoerent şi de obosit sunt după o zi de muncă şi mai ales cum îmi stă mie sprânceana cea buclucaşă care e un pic rebelă, ea.…continue reading →

Un hold-up reusit

Acum vreo 18 ani, un nene a intrat în sediul unei bănci din orăşelul unde stă soru-mea, în Germania. Banca era în centru, în zona pietonală. Adică în scama din buricul oraşului. S-a prezentat la caseriţă cu ochelari de soare pe ochi într-un moment în care banca era goală ca…continue reading →

Ce nu am apucat să fac, dar trebuie să fac

Da, ştiu că trebuie să vă scriu despre weekendul fantastic petrecut cu o gaşcă de bloggeri care nu beau ulei de bicicletă la cel mai mare gheţar de peşteră din România de la Scărişoara, intitulat sugestiv Peştera Gheţarul Scărişoara, dar aseară am picat adormit şi rupt. Drept pentru care astăzi mă rezum să vă prezint câştigătorul concursului de Perle de cristale Swarovski la BAC , sponsorizat de Digital Zoo.…continue reading →