Hands want to break free

În viaţa mea, de fiecare dată când am făcut două lucruri deodată, unul dintre ele sigur s-a dus pe apa sâmbetei (de regulă, cel mai important dintre cele două). Orice am face, noi masculii nu suntem multi-tasking ca femeile; aşa cum spunea cineva, reprezentantele sexului guraliv sunt perfect adaptate să mestece în supă, să vorbească la telefon cu mama şi să scrie reţeta pe care aceasta le-o dictează, să-l legene pe ăsta micu şi să mai şi tragă, în timpul ăsta, cu ochiul la TV, la canalul ăla roz – toate într-o singură bucătărie.

Ceea ce mi se pare admirabil. Ia încercaţi să supuneţi un mascul unei experienţe asemănătoare: puneţi-i o tigaie într-o mână, aluatul de clătite în faţă, un telefon în cealaltă – la capătul căruia un socru să-i spună proporţia de diluant care trebuie băgată în vopseaua de lemn, pentru dulapul de păpuci din hol – şi un documentar cu elicoptere de luptă pe TV. (more…)

21 lovituri, dă-i și tu!

A mai trecut un an prin oi

TVR2, emisiunea Sfinţi şi Meserii, sâmbătă dimineaţa.

Reporterul care abia îşi căra un DSLR imens ca să pozeze fluturi, margarete şi mioare merge să-i tragă de limbă şi să-i hărţuiască pe ciobanii din Mărginimea Sibiului. Din Gura Râului, mai exact. Pe care nici măcar tătarii nu i-or hărţuit.

No.

Ciobanii din Mărginime sunt şmecheri, acri, suspicioşi, zgârciţi la vorbă, introverţi, rezervaţi, arţăgoşi, ursuzi, posaci, morocănoşi, taciturni şi pâclişiţi. Şi nu le convine că domnul de la Bucureşti vine să facă bani pe seama lor. Nu cumva o vinit să râdă de ei?

Reporter: – Şi cum se desfăşoară anul aici la voi, la munte, pentru ciobani?
Cioban: – Apăi cum să se desfăşoare… primăvara, vara, toamna…
Reporter perplex: – ???
Cioban: – …şi iarna!

28 lovituri, dă-i și tu!

Dinte albastru pentru blogger cu sânge albastru

– Muiere! Ni ce-am primit!

Scot din buzunar ce-mi adusese curierul la muncă, de toţi colegii m-or urât instant. Nu toţi, numai cei care or văzut.

– Ce-i aia?
– Un accesoriu pentru ciorba de peşte din seara asta!

Scosesem de cu seară cel mai urât şi negru şi mare cap de somn de Deltă din congelator (dacă e negru, e clar că e mare; că dacă e mic, e alb sau chinez). Trebuia gătit, că deja stătea de prea multă vreme la congelat.

(aici, cu gură de nievastă/soacră/prietenă/iubită/muiere/olteancă) (more…)

24 lovituri, dă-i și tu!

Ce fel de om ar face aşa ceva?

Joi şi vineri mi-am luat concediu: nievasta o picat răpusă de ceva răceală misterioasă, iar Gropărelul o trecut de la roşu în gât la ceva faringită cu complicaţiuni. În fine, mers la urgenţe, antibiotic prima dată în viaţa lui, diarei verzui şi scânceli infinite, foit în pat cât e noaptea de lungă etc.

Vineri după-masa, după ce toată familia gropărească dormise tot nu în ultimele trei-patru nopţi şi mergeam prin casă ricoşând din mobile, reuşim să: culcăm una bucată Gropărel, cu ursuleţul lui albastru la piept şi scâncind în somn de-ţi rupea sufletul; culcăm una bucată nievastă, iepureşte, alertă la orice sunet scos din laringe de Gropărel (ambii în dormitor); culcat Groparu în sufragerie, cu TV-ul pornit, să nu cadă prea adânc în moşia lui Moş Ene, să audă când Gropărelul zbiară şi să sară-n schemă.

Nu trec 20 de minute, şi pe la ora 4 (când e somnul mai somn) sună mobilul meu Sony Ericsson cel puturos. Groparu cască jumate de ochi: socru-său. Groparu respinge apelul, doarme mai departe pe burtică. (more…)

40 lovituri, dă-i și tu!

Azi e ziua lui Bobby zis Konskriptor

Dragă Bobby, măi oltene,
Curgă-ţi zaibăru’ prin vene,
Banii în conturi şi bănci
De bine ghicească-ţi ţigănci,
Să conduci pe drumuri bune
Să mergi la petreceri nebune,
S-ai serviciul relaxant
Vieţii să îi fii amant,
Ca un dirijor de elegant
Prudent ca un şofer de Trabant!
Să îţi tragă peştii-n baltă
Şi să vină laolaltă
Într-un foarte lung pomelnic
Să ţi se bage-n juvelnic!
Să-i găteşti cu vin de casă
Din Oltenia cea mănoasă
Să-i haleşti cu doamna ta
(pup-o pe obraz din partea mea, că fain îţi şede cu ea! cum place la oltean peşte, aşa ea să te iubeşte!)
Şi-apoi faceţi sexulesc
Să-nmulţiţi neam oltenesc
Cu copii frumoşi-frumoşi
Norocoşi şi sănătoşi
Pe care să-i faci pescari
Preşedinţi, bancheri, primari…
Fi-ţ-ar viaţa o comoară
Faină ca o zi de vară
Să fii bucuros, ferice,
Doamna să nu-ţi tragă bice,
Să trăieşti ani patru mii
Cu tot atâţia copii!

Te :*, oltene, La Mulţi-Mulţi Ani!

8 lovituri, dă-i și tu!

Dac-aţi fi fost în locul regelui Mihai, aţi fi abdicat?

Haideţi să o luăm aşa. Povestea zice că Regele Mihai, în 1945, a fost chemat la un meeting cu comuniştii cei răi, care încercau cu tot dinadinsul să-l facă să abdice de la tron şi ameninţau cu tancurile sovietice, confiscarea paltoanelor şi cu mărirea preţului la gazele populaţiei. Şi regele Mihai tot nu şi nu, că nu.

La care comuniştii cei răi i-au spus regelui că deţin vreo 1000 de studenţi prizonieri în pivniţe. Cărora, dacă regele nu abdică, le vor suci gâtul ca la puii de găină.

La care regele a zis: bine, bă, abdic.

Şi a abdicat, deşi avea mai mult decoraţii, epoleţi, trese, fireturi, petliţe, eşarfe, cusături, nasturi, butoane şi păr în cap decât însuşi un cavaler Jedi. Plus că, la concursul de privit spre dreapta, regele le-ar fi dat clasă de departe.

(poză ciordită cu nesimţire de pe net)

Şi, după ce a abdicat, a plecat în lumea largă şi a lăsat România pradă mai întâi comuniştilor, apoi mogulilor şi acum emisiunii lui Capatos. Şi acuma Regele Mihai este fără ţară şi lumea îl blestemă pentru că aşa le-a spus Iliescu, şi pentru că Băsescu îl numeşte trădător şi pentru că asocierea cu principele Radu Duda n-ar fi fost ea, zice-se, cea mai inspirată ghiduşie de PR. Nu toţi îl înjură, alţii îl conjură să revină. Deci părerile sunt împărţite, iar Groparu nu prea ştie ce să creadă, că se uită facinat la regalitate ca la o maşină fascinantă de epocă fascinantă, dar tot nu înţelege cum îi merge motorul.

Dar am o întrebare pentru voi, de mestecat vinerea asta (în care sunt în concediu pentru că şi nievasta şi Gropărelul sunt uşor răciţi), deci o situaţie pur ipotetică pentru că nu ne vom putea pune veci în pielea personajului: voi, în locul Regelui Mihai,

1. Aţi fi abdicat şi aţi fi părăsit ţara? Ca el?

sau

2. Aţi fi rămas rege cu orice preţ? Chiar şi cu preţul a o mie de vieţi tinere de studenţi care nu se aflau în beciuri pentru că vinul e rece? Nu, nu de aia se aflau ei în beciuri?

Şi dacă aţi putea să comentaţi fără să vă înjuraţi prea tare, ca la ultima postare, i-aţi face Groparului o bucurie mare! Şi ca să nu mă ascund după deget, cred că da, dacă aş fi fost Regele Groparu aş fi abdicat şi eu.

 

66 lovituri, dă-i și tu!

Heaven Studio Timişoara – discriminare nazistă de cea mai joasă speţă

Update: din păcate pentru ea, aşa cum zice foarte plastic Marieta Varga, “fata în scaunul cu rotile nu va mai deranja pe nimeni“. Nu ştiu de ce îmi vine să-i pun pe cretinii ăia de la Heaven să îi poarte sicriul!

—————————————————

De Timişoara mă leagă ombilical un oarece zis suflet, iar cei care cunoaşteţi relaţia mea cu marele sârb ştiţi şi de ce. Este oraşul în care am fost mereu ca acasă, cu timişorenii m-am simţit mereu în largul meu oriunde m-am întâlnit cu ei (pusic, familia Sirb şi DeCe! ca să nu mai zic de ceilalţi strămutaţi acolo, viniturile), iar ca sibian şi clujean am avut mereu numai admiraţie pentru oraşul de pe Bega. În mintea mea, Timişoara a fost şi rămâne cu 10 ani în faţa celorlalte oraşe.

Din păcate, şi în capitala Banatului găsim mârlani. Internetul arde de câteva zile pe tema unui scandal care mie unuia mi-a tăiat respiraţia de indignare: Clubul Heaven Studio din Timişoara i-a refuzat accesul unei tinere cu dizabilităţi, aflată în scaunul cu rotile, pe motiv că le provoacă disconfort celorlalţi clienţi.

Luăm o pauză, că m-am enervat.

Revenim.

Da, aţi citit bine. (more…)

147 lovituri, dă-i și tu!