La Hotel Caro

Cu Gaben. La hotel. Cărui hotel îi mulţumim frumos pentru cooperare. Idem unui blog. Si unui Ionut.

– Bă? Chiuveta?
– E prea mare şi mult prea albă, mă. Mult prea albă.
– Taj, mă. E bestială, ui ce irizaţii faine are! E dintr-o singură bucată şi nu strânge apă la îmbinări, ca celelalte chiuvete, deci nu face mucegai. Faină! Ar arăta bine la mine acasă.
– Mă, o chiuvetă e o chiuvetă, tăt nu mere să ieşi cu ea afară din hotel, orice i-ai face.
– True. True. În schimb uşa de la balcon e super sexy!
– Doară nu vrei să fii ca Păcală, nu? Să scoţi bunătate de uşă din balamale şi s-o iei la spinare!
– Da’ de ce nu?
– Că te văd fetele alea poliglote şi amabile şi simpatice de la recepţie! Şi-ţi dau link către blog cu “aşa nu!” Şi pierzi unici preţioşi!
– Da’ ce să iau, mă?
– De ce nu te bagi la prosop?
– Prosop? Ntz… e fain, e moale, e pufos, da’ e prea comun să furi un prosop, mă. Prosop, şampon, cască de duş, săpun… oricine fură din astea. Păi tu vrei să furăm ce fură oricine?
– Nici săpunul? Ăştia au săpun Dove la hotel, mă! Ia-l!
– Bă! Eu nu am ce face cu săpunul, că şi aşa nu-l folosesc niciodată. În schimb salteaua aia faină de pe pat, sau scaunul ăla comod…
– Tu n-ai toţi cocorii acasă! Şi cum vrei să ieşi pe la recepţie cu saltea şi scaun de hotel de 4 stele în braţe?
– Ui aşa! Sunt invitat de onoare!
– Da, şi vei fi şi deţinut de onoare când vine poliţia şi te arestează! Fură, mă, şi tu telecomanda!
– Ţi-am spus şi îţi repet: telecomanda este pentru începători. Oricine pleacă din hoteluri cu telecomanda sau bateriile în buzunar. Io nu-s oricine! Io-s blogger XXX-list, da?
– Plm, zice Gaben.
– Hai să furăm… hmmm. Hai să furăm bateriile de la budă!
– Le-am verificat, n-ai cheie, degeaba te chinui.
– Bă, deci minimum ce pot face este să vin cu sacoşa de plastic la micul dejun, să o umplu de mâncare şi asta e.
– Nu. Asta nici chiar noi nu o facem.
– Deci fii atent, am găsit ce să fur! Ha! Cum de nu m-am gândit pân-acum!!!
– Ce!
– Ui! Ui ce şlapi faini, şi albi! Îţi vine să-i mănânci. Sigilaţi şi tot ce vrei! Io-i fur pe ăştia, să zică ce or zice.
– Pentru nişte şlapi…
– Bă, deci nu pot! Ui la mine ce tremur! Nu am fost în viaţa mea într-un hotel din care să nu fur ceva!
– Plm, zice Gaben, ia-i, dă-i naibii de şlapi dacă nu mai poţi, blogger cleptomaniac cu deranjuri serioase ce eşti, fură-i!

Ajungem în tren, seara. Ne pregătim pentru cele 800 de ore de mers dintr-un colţ al unei ţări cât o batistă în celălalt.

– Bă, zice Gaben, trebuie să-ţi fac o mărturisire.
– Urmează să-mi spui şi tu ceva legat de taică-tu? întreb.
– Nu. Şlapii ăia de la recepţie pe care i-ai furat…
– Aşa?
– Sunt de unică folosinţă.
– Aşa, şi? sar io.
– Păi nu ai furat nimic ce nu ai fi primit moca. Că după ce-i foloseşti, se aruncă.

27 lovituri, dă-i și tu!

RoBlogFest 2011 – partea 2 (sh-un sfert)

Deci: după ce ne-am reunit şi cu tovarăşul Konskriptor, care m-a agăţat de pe blog, şi cu Mişu, care şi el m-a agăţat de pe blog, şi cu meseriaşul de Gaben, cu care dacă n-aveam blog – aţi ghicit – nu avea de unde mă agăţa, am purces, împreună cu ceilalţi bloggeri – Denisuca cu Visurât şi familia lui tac’su sârbilor – către eveniment, în Silver Church.

Unde am primit tricouri moca şi am fost puşi să spunem iarăşi despre IE9, unul din sponsorii evenimentului, în faţa unei camere cu reflector care-ţi strălucea în nas, ca la Gestapo; şi ce-am spus acolo n-am minţit. Şi nu mai puteai spune că eşti prost ca noaptea, ci dimpotrivă, că ai minte luminată. De bec. Când va fi gata filmuleţul vi-l şi arăt, să vedeţi cum îmi rotesc privirile ca o găină beată de bere N/A.

Or început să curgă bloggeri şi oameni la festivitate. Pupături. Marele absent – Arhi. Pâcat! Aş fi vrut să-l pup în public, că ştiu că la SMS Cluj s-o strâmbat de parcă se pupa cu un mascul, aşa s-o strâmbat.

Ne-am pus la o masă de lângă intrare, retrasă, ca nişte bloggeri timizi din provincie, toţi patru, dintre care numai eu cu Gaben eram bloagheri, ceilalţi doi veniseră şi ei să bem o măslină împreună. Gropare! Hai să-ţi cunoşti fanii, mai zicea unu-altu. Io mă duceam către fani, fanii mă vedeau, vedeau că am tricou cu Groparu.ro şi fugeau de mine, dezamăgiţi. Numai pe unii am reuşit să-i prind de mânecă, dar s-au tot tras şi duşi au fost. No! Asta e, altă faţă numai dacă mi-o bag la chirurgie plastică pot să-mi fac; da’ la urechile mele clăpăuge nu renunţ, orice-ar fi.

Tovarăşul Gaben, aşa cum promisese, venise cu o glajă de horincă ghe la mama ei, mă, ghe la mama ei, şi fiecare care venea acolo era îmbiat. Vreo 14 s-or îmbătat numai de la miros; dintre ăia care nu aflaseră că eu sunt Groparu, jumate au luat-o la fugă când i-au văzut mărgelele; şi dintre ceilalţi care au rămas să se lupte cu vicisitudinea de prune, connoisseurs adevăraţi, nu glumă, aş dori să amintesc pe Cosmin Tudoran de la Ca$$a Locco şi Ştefan Murgeanu de la Ştefan Murgeanu, primul care a făcut o figură foarte frumoasă, că e un arghelean niebun şi normal, şi al doilea care chiar ne-a salvat viaţa. Şi Chinezu, venit şi el la spartul târgului, şi-a muiat puţintel musteţile şi a sforăit de plăcere – aşa cum aş fi sforărit şi eu, de altfel.

După ce Omul cu Şobolani a cântat în aşa fel încât ne-am simţit bătrâni că nu ne place indie pop rock-ul progressive, a sosit rândul Vlad Craioveanului să aducă umbra pletei sale ca un tufiş de negresă pe scenă, în postura de prezentaci. Repet şi aici: două neinspiraţiuni de invitaţi. Pe de altă parte – noroc că nu ţine nimeni seama de părerile mele, că io i-aş fi chemat pe Grigore Leşe şi Mona Muscă.

Se prezintă premiile. Părerea mea sinceră, de Gropar sincer: a fost blat tura asta. Şi amu o să mă sune Julică şi o să mă ameninţe că nu-mi mai primeşte textele mele de publicat în Daily Cotcodac pentru că i-l atac pe Eftimie, ba chiar o să-mi şi întârzie cu plăţile, dar mă bazez pe puţina lui minte pe care-o mai are în scufiţă: prinbrasov.com, câştigătorul, nu avea ce să caute la Cel Mai Popular Blog. Băi, deci nu avea şi pace! Îi laud relevanţa locală, sunt convins că e cel mai citit blog colectiv din cel mai mare oraş din Moldova, dar pe mine, blogger clujean, nu are cine să mă convingă că ăla e cel mai popular blog din România! Eftimie, principala turbină a site-ului prinbrasov.com, scrie excelent şi sexcelent, are blogul lui cu care putea concura independent, ce pana lui, foarte faină de altfel, cu care bagă şi pe DC texte mega super, dar – părerea mea e părere, şi dac-am zis-o pe la colţuri şi pe Twitter o zic şi aici. Şi dacă e să o luăm altfel, dpdv al scriiturii, susţin în continuare că TVDeCe SUNT cel mai blog colectiv bun. Sunt, şi pace! Şi lucrurile ar fi fost, zic eu, şi nu nunai eu, mai juste dacă OviSîrb şi TVDeCe şi-ar fi câştigat fiecare locurile pe care au candidat.

Revenind la festival: se termină cu premierea. Ultima oară halisem o salată pe la ora 2; dar era deja ora 11, şi burta mea… Doamne, cum făcea! Ca… centrala aia de la Fukushima, aia nesimţită şi ghiorăitoare. Moment în care apare Ştefan Murgeanu, călare pe un căluţ alb, proaspăt câştigător al premiului de cel mai optimist glob, cu doi saci de pufuleţi în braţe, pufuleţi pe care am sărit ca mujahedinii şi i-am devorat cu tot cu pungi. Când să-l halim şi pe Murgeanu – ia-l de unde nu-i, că s-o tot dus, deci adio carne.

Nu mă apuc să enumăr toţi bloggerii cu care m-am bătut pe burtă sau m-am ciupit de cur în seara ceea, că nu vreau să-mi petrec următoarele 4 ore dând linkuri. Dar ne-am trezit bârfind despre blogosferici până pe la ora 4 dimineaţa, la noi în camera de hotel, cu Sîrbii şi albanejii (Maka, Cucu‘ şi Rusu) şi mai ales cu CristinaTM.

Poze de la eveniment – pe pajina mea de feizbuc. Observaţi cum am faţă de beţiv chiar şi în sfântul post, cînd am băut numai porcării nealcoolice.

A doua zi ne-am plimbat prin centrul istoric al Bucureştiului. Ce vreau să zic: Bucureştiul e super. E fain. E viu. E sofisticat şi e românesc. Şi nu e prima dată când plec cu impresia asta.

Seara am plecat spre casă cu o tolbă plină de amintiri. Toţi cei cu care ne-am întâlnit au fost oameni faini, cu care am râs ca sparţii. Inteligenţi. Glumeţi. Nebuni şi frumoşi. Oameni de calibrul meu. Printre ei:

Gaben – tulai, Doamne, ce om fain. Am râs cu el. Pe drum înapoi m-am speriat ce mult semănăm la minte, şi i-am zis să ne culcăm repede, că e târziu, să nu am coşmaruri că mi-o fi clonă!

Konskriptor – dacă era prin Cluj îl invitam să se mute cu mine din prima. Musai să bag o tură de pescuit cu omul ăsta până nu îmbătrânesc de tot.

Mişu – ca de obicei când ne întâlnim, e la înălţime. Fără el ne-a fi fost mult mai greu. Şi-a halit ziua liberă şi nici măcar nu am apucat să ne bârfim existenţele. Noroc că mai am de gând să revin anul ăsta în Bucureşti, şi când oi reveni sigur nu voi ţine post. Mişu? Berea e din partea mea data viitoare!

Tatăl Sîrb – respect cu R mare. Om mai tânăr ca el nu am văzut anul ăsta.

Voi mai updata mâine, dacă şi când îmi mai amintesc una-alta.

Bloggeri începători: musai, la anul mereţi acolo. La mine ăsta a fost primul an, şi am senzaţia că rău am făcut că nu m-am dus pân-amu.

Mâine vă spun ce am comis cu Gaben la Hotel Caro. Că asta chiar merită povestită;))

29 lovituri, dă-i și tu!

Şi-am revenit de la RoBlogfest 2011- partea I

…cu deştiu-n gură de oboseală.

Deci, după cum bârfeam şi cu tovarăşul Gaben pe tren: ne-am simţit EXCELENT. Am ajuns vineri dimineaţa în Bucureşti odihniţi, după ce-am împărţit cuşeta cu vreo 30 de prunci gălăgioşi care mergeau la un concurs de atletism, ne-am distrat de cât de gureşi erau ei.

Dimineaţa ne-am reunit cu prietenul Mişu, a cărui zi liberă, pe care şi-o luase pentru a dormi, i-am făcut-o praf fără ezitare. L-am târât cu noi printr-unul dintre cele mai triste muzee ale patriei, Muzeul Militar, locul unde am auzit cele mai dese “nu ştiu” de la muzeografi anul acesta.

– Doamnă dragă, asta-i ţavă de canalizare de la Sarmizegetusa? Păi dacii aveau canalizare?
– Nu ştiu d-astea
.
– Cu archebuza asta se trăgea din braţe, sau se sprijinea de pământ?
Haideţi la expoziţia de săptămâna viitoare, atunci veţi discuta cu un expert în archebuze.
– De ce uniforma asta are steagul României, scrie US pe ea şi arată străineză?
Da.

Cea mai tare fază – cum te apropiai de un exponat, alarma (pe baza unui senzor din ăla de lumină, de scară de bloc) făcea ca un U-Boot care intra în port pe vreme de ceaţă, sau când intra agentul american să omoare nazişti şi s-o elibereze pe fată, şi echipajul se trezea şi fugea să-l omoare, Schneller, schneller, das ist gut. Faza şi mai tare decât cea mai tare fază – abia la al doilea sau al treilea guiţ al alarmei venea agale un muzeograf, vorbind la telefon, să ne spună să avem de grijă. În rest – ţipenie de om.

În curtea interioară, o gaşcă de exponate de fier: mine marine, rachete, tancuri, transportoare blindate. În secţiunea de aero:

– Săr-mâna, ăsta e un IAR Şoim? Ce ampenaj are? Care este plafonul practic?
?

Am atins şi T34, Sherman, TR-uri fără număr, ne-am contrazis pasional. Mişu – fără de care ne-ar fi fost mult mai greu – ne-a schumaherit cu Matizul să halim la vietnameji, apoi la Hotel Caro. Care, aşa cum am scris şi pe Twitter, este mai de 4**** decât Hotel Conquistador din Tenerife. Atâta numai că primul nu are palmieri, dar vine ea încălzirea blogală mintenaş!

Vă mai zic şi mâine seară, că amu e cam prea tîrziu şi mă cheamă patul în offline.

19 lovituri, dă-i și tu!

Sa purcedem catre Hotel Caro, deci

In aceste clipe, Gaben galopează către Cluj ca Florin Piersic de la Baia Mare călare pe un autocar, în interiorul unor chiloţi albi curaţi (chiloţi în caz de accident) cu o grenada de 2 kile de horincă de la mama ei în straiţă, cu care putem îmbăta TOT ce îşi duce existenţa dincolo de Carpaţi; ba, ca bonus,  încă şi un blogger obscur din Cluj, pre numele său Groparu, care multe ar mai bea el cu bloggerii, dacă nu ar fi în post!

La sosirea în Cluj, îl voi prelua de la gară şi-l voi depune ceremonios în faţa unei porţii de dovlecel fără carne, că la mine-n familie azi nu se haleşte de dulce; p-ormă îl pun să-l schimbe pe Gropărel, şi pe urmă o tulim către trenul cu cuşetă şi o pornim către capitala ţării voastre, cu cheferiştii. Ca să adorm, îl voi ruga să-mi citească cu voce tare din blogul meu – efectul său narcoleptic fiind, de altfel, recunoscut pe plan mondial. Iar după ce va adormi şi el, îi voi strecura scutecul Gropărelului schimbat chiar de el sub pătura lui, şi le voi spune celorlalţi parteneri de chefereu că aşa e el, nici poveste de chiloţii de accident.

Ajunşi în capitală, vom îndrepta bompresul către Hotel Caro, care face tot ce poate să ne păstreze bugetul de bere nealterat şi ne cazează foarte moca, într-un mariaj aranjat cu Standout. Dacă reuşesc să văd vreo două muzee plus o bibliotecă în Bucureşti, cu atât mai bine; mai ales că sper să mă întâlnesc cu vreo trei oameni acolo (restul sunt bloggeri, mare parte cazaţi la sânul Hotelului Caro).

Pentru că – repet – până după Paşti nu beu chestii cu grade pe etichetă, poate mă inervez şi trag o sănătate de saună cu piscină şi cu wireless în acelaşi timp – pentru că pot; poate îl pişc pe fomistul de Maka de funduleţ când rămânem blocaţi în lift, şi gem cât mai sonor; poate declar la recepţia aia a lor multilingvă că Ionuţ Oprea e omul din spatele lui Bercea Mondial; sau poate strig de faţă cu alte persoane şi bloggeri la Cristina că să-şi bage minţile-n cap, că vocile alea numai ea le aude; îi comand, fără să ştie, Bloghitei transfer la aeroport cu trezire de la recepţie la ora 4:30 dimineaţa, sau – cel mai de preţ – îi voi spune lui Blogatu, într-un moment mai intim, în sala de fitness: Bă Marius… mersi că nu-mi dai link!

Later edit: …iar Elenei Ciric ii voi ascunde rujul, şi îl voi consuma pe tot pe gulerul lui Bogdan Anghelina! Na! Aşa! Şi le voi face poze şi le voi pune pe un site de dating asiatic!!!!

19 lovituri, dă-i și tu!

Eu cand vreau sa fluier, fluier

– Gropare! Hai că e Eu când vreau sa fluier, fluier la tevereu!
– Tu muiere! Hai că vin.

Io nu mă mai uit la TVR de când au emisiunea aia cu’ Dan Bitman. Pur şi simplu îi boicotez.

Ne punem toată familia la TV: soacră-mea cu nasu’ în formula AS, nievastă-mea cu ochelarii în magazinul pentru mămici adolescente Mămica adolescentă, şi eu – scobindu-mă în nas, cu pupilele-n TV.

Începe filmu. Io-s mai fudul de urechi:

– Tu muiere! Da’ dă mai tare sonoru’!
– Nu pot, că doarme ăla micu!
– Dacă se trezeşte, io-l culc la loc, scot eu minciuna care de fiecare dată o fraiereşte pe nievastă.

Încep dialogurile între personaje: pulă, pizdă, coaie, cur, lins, muie, beleşti, futu-ţi, bulangiu, labă. Cuvântul “fut” apare de vreo 4 ori în 3 secunde.

– Ce-i asta, zice soacra, după ce şi-o tot supt obrajii, săraca, să nu intervină.

Tocmai citea un articol despre moaştele săptămânii, pe pagina de vizavi de divorţul lui Oana de Pepe; şi cuvintele astea ne-ecumenice îi perturbau concentrarea.

– Artă, mamă soacră, zic. Artă!

39 lovituri, dă-i și tu!

Pe cine sustin la RoBlogFest 2011

Deci propunerile gropăreşti la RoBlogFest, concursul în care toată viaţa mi-a fost frică să particip nu pentru că nu aveam şanse să câştig, ci fincă mi-e frică de succesuri fincă mă plafonează şi apoi nu mai am motive să trăiesc şi să creez, şi mai ales fincă strugurii îs “acrii”:

– Personal&Infotainment – blog colectiv: TVDeCe, of cors, of cors.
– Personal&Infotainment – blogul cu cea mai mare popular: Sîrbulica, of cors, natural.
– Personal&Infotainment – blog de filme: Marile Ecran, natural, of cors.

Pentru restul nu am ce să recomand: la muzică mă pricep ca la modă, iar la modă – exact, ca la muzică. La sport ce mă mai pricep eu, dar nu aşa ca la muzică şi fashion. Dar îi susţin pe cei trei de mai sus peste lege, peste milă! Pe TVDeCei şi Sîrbulică pentru că este vremea nanotehnologiilor, a blogurilor fine scrise de mânuţe harnice şi dibace şi CARE AU CONTENT, BĂ! Plus că dacă i-aţi fi văzut pe Sîrbulică cu Zicu de la TVDeCe îmbrăţişaţi unul de celălalt, v-ar fi venit să-i înfiaţi şi să-i duceţi acasă, să-i cazaţi pe amândoi pe post de obiect sexual pentru drăgălit şi turnat filme care să câştige Ursul de Aur de la Cannes. Iar pe ceilalţi de la Marele Ecran – deci respecte! Fincă merită. Plus că ai nevoie de nervi să te uiţi la atâtea filme şi apoi să şi scrii despre ele, aşa cum fac ei, mai ales dacă filmele nu-s porno, ceea ce  mi se pare chiar o pierdere de vreme.

Ca să votaţi, pliz pliz pliz faceţi-vă cont pe site-ul RoBlogFest şi daţi cu votul! Concurenţa veghează şi umblă cu mârşăvii! Noi vom învingea! Nu există altă cale!

Votaţi! Durează decât foarte puţin!

Pentru ţara voastră, vă implor: votaţi-i! Vom scăpa de cutremure, tsunami, colonei Gaddafi, Adrieni Severini! De Ponta , Crin şi Boc şi Felix şi marinalu’ nu încă, că ne mai distrăm cu ei un pic înainte de a-i arunca ca pe nişte trenţe.

12 lovituri, dă-i și tu!

Fix acu un an

Prima dată a murit cel din dreapta, apoi a murit un pic din cel din stâga, apoi a murit, într-o televiziune, cel din stânga, apoi cel din stânga a râs de s-a crăcănat când a aflat, semn că n-a chiar murit, apoi şi-a dat seama că de fapt nici cel din dreapta n-a prea murit, eventual numai puţin, aşa, fizic.

Da, eram la micul dejun când ni s-a făcut poza, hihi, ce vremuri faine la revelionul cela! Tinereţă… opservaţi tricoul cărpenişan, se vede că sârbul nu minţea nici pe tricouri.

Ca să scriu postarea asta mi-a luat aproape o oră.

20 lovituri, dă-i și tu!