Un Om

Am tot stat şi m-am gândit dacă să scriu asta, că veţi zice că am devenit o lichea sentimentală de când mi-o plâns pruncu’ la mine în braţe când am fost cu el la vaccin.

Tanti Jeni a fost colegă cu mama, da’ amu e pensionară. Este o doamnă foarte plăcută şi foarte mică. Şi foarte cumsecade, şi mega foarte plăcută, toată viaţa ei a zâmbit cald. Locuieşte în Vasile Aaron, cartierul muncitoresc al Sibiului. Prin zonă locuiesc şi părinţii gropăreşti.

Tanti Jeni stă într-un apartament cu două camere, confort trei.

Tanti Jeni nu are familie.

Avea, odată.

Dar mai demult, venind de la serviciu mai devreme, şi-o prins soţul în pat cu alta. No, scandal, inima rănită etc.

Tanti Jeni e tare. A divorţat, s-a recuperat, a continuat să meargă la serviciu, mai ales că fetiţa ei de 8 ani rămăsese cu ea, şi avea toate motivele să meargă înainte.

Bărbatul celei cu care o înşelase fostul ei soţ era în pârnaie la vremea aceea. Şi când a ieşit de la zu haus, s-a dus direct în faţa blocului unde locuia tanti Jeni. A aflat care e fata lui tanti Jeni, a răpit-o, a dus-o în cimitir şi i-a făcut chestii pentru care oamenii mari ar trebui castraţi şi apoi împuşcaţi. După care i-a şi sucit gâtul. Asta ca să se răzbune pe fostul bărbat al lui tanti Jeni.

Tanti Jeni e tare. Nu a doborât-o nimic până acum, aşa că şi-a înghiţit durerea (niciodată nu voi şti cum a reuşit), şi a continuat să-şi vadă de zilele ei.

După o vreme, mama lui tanti Jeni a făcut cancer. A vândut tot de la ţară pe mai nimic, a adus-o la ea în apartamentul ăla cât garsoniera mea. A mers cu ea la doctor luni şi ani de zile.

După încă o vreme, tanti Jeni a făcut şi ea cancer. A mers cu mama ei la spital, una într-o secţie, ea în cealaltă. Două bolnave. Şi-a pierdut părul cu ocazia asta.

Cînd au ieşit amândouă din spital, ea, mai înzdrăvenită, şi-a făcut un calcul, a mers la bancă, a luat nişte bani împrumut, nu mulţi, că mai avea şi ea ceva pus deoparte. Şi-a renovat apartamentul. Nu lux, ci decent. A plătit totul înapoi, corect, până la ultimul leuţ. Din pensia ei din care trăiau două femei, că pensia mamei – pensie de agricultor, ceva sub un milion.

După o vreme, mama lui tanti Jeni a murit. După cum zicea Sadoveanu: “în ţara noastră, înmormântările costă mai mult decât nunţile”.

După altă vreme, cancerul lui tanti Jeni a recidivat. Rău de tot. Tanti Jeni nu mai avea bani, dar şi-a făcut în continuare rutina la doctor, cum a putut.

În perioada asta, mama gropărească s-a operat la genunchi, gonartroză sau coxartroză (le tot încurc). Tanti Jeni i-a troznit o supă, în ciuda protestelor mamei, şi, şontâc-şontâc, cu cancerul în oase, s-a dus la spital la mama, s-o hrănească, că tata numai păpăradă ştie găti; şi şi pe aia o arde de tigaie.

Anul ăsta, Groparu s-a însurat. Pentru că o iubeşte pe mama, tanti Jeni mi-a trimis prin mamaşa un mic cadou de nuntă, un plic cu cîteva sute de lei înăuntru. Am dat din cap ca un cal nărăvaş când mama mi l-a arătat, dar m-am înmuiat când mi-a spus că tanti Jeni mă roagă frumos să nu fiu catâr.

Şi amu, tanti Jeni este în ultima fază, se pare, cu metastaze rele, da’ rele de tot. Şi doctorul zicea că sunt slabe şanse să prindă 2011. Că îi face sora medicală transfuzii acasă, aşa de rău e. Şi e singură, numai cu câteva prietene care mai vin pe la ea.

Postarea asta am scris-o nu ca să strâng fonduri, că te pişi pe ei bani. Am scris-o ca să nu mai aud pe nimeni în jurul meu că se plânge că ce grea e viaţa în România.

Update: Tanti Jeni s-a dus acolo sus ieri, 24 februarie 2011. Doctorii nu ii dădusera mai mult de cateva săptămâni, dar ea a luptat ca la Termopile şi a mai trăit 3 luni, deşi ajunsese la două morfine pe zi: mânca, apoi regurgita ce mâncase, apoi mâncă iară. Şi nu se lăsa! Dumneze s-o ierte.

68 lovituri, dă-i și tu!

Ardelenii şi traumele din copilărie

– Gropare! Scoală, că e şapte jumate, şi la 8 merem cu Gropărelu’ să-i facem vaccin! Hai, spală-te, îmbracă-te…
– Tu! Da’ nu mă inerva! Doamne, cât urăsc să mă scoli dimineaţa şi să sari cu gura pe mine din prima!
– Tu, da’ nu am vrut să te supăr, zice nievasta. Ce-i cu tine?
– Tu, zic. No, scuză-mă, am traume, tu, zic. Traume. Rele. De la maică-mea.

Lu’ nievastă-mea atâta i-o trebuit să audă! Că se dă mare psiholoagă, şi şi-o frecat mâinile de bucătărie că avea cazul patologic direct la ea-n aşternut.

Şi şi-o comandat cărţi de psihologie de pe net, că Gropărelul doarme dimineţile până la 1, si ea are vreme sa se cultive. Si ce nu o cumpărat, o împrumutat de la prekinele ei cu psihodrame! Si s-o apucat fata mea să bage, să citească. Stresul post-traumatic, Freud – mama şi copilul şi complexele oedipiene, interpretările viselor, tendinţe homosexuale reprimate, lipsa figurii tatălui, obsessive compulsive disorder, cauzele debilitării psihicului tânăr, iluzii, halucinaţii, flashbackurile disociative, funcţiile afectului, defecatul şi intelectul, simptomatologia traumei. Amintirile. Şi, într-o seară, culcă Gropărelul, toarnă în mine un păhărel de vin, şi începe să mă descoase:

– …şi… mama ta…
– Să nu zici iară de soacră-ta cine ştie ce! o previn io.
– Nuuuu, nu de asta e vorba. Da’… ţii minte… dimineţile voastre cum erau? Cum se desfăşurau?
– Păi io dormeam dimineţile.
– Şi mama ta ce făcea?
– Păi mama… no, mama venea şi mă trezea. În fiecare dimineaţă.
– Şi… ce făcea când te trezea? Făcea ceva anume? Ceva care să te deranjeze? Care să nu îţi placă ţie, cu nici un chip? De care îţi aminteşti cu neplăcere? Ba, dimpotrivă, de care să îţi aminteşti cu oroare? Da?
– Nu vreau să discut despre asta, zic.
– Hai să încercăm, insistă ea. Este important pentru tine.
– …mmnu pot…
– Te rog eu, zice nievasta. Spune-mi.
– Chiar vrei să afli? zic.
– Dap. Vreau. Ce făcea maică-ta în fiecare dimineaţă? Ce te scotea pe tine din minţi? Ce îţi provoca rictus în colţul gurii? Ce te irita? Spune-mi! Ce anume?
– Tu! zic. Tu! Ştii ce făcea în fiecare dimineaţă? Vrei să afli?
– Da! Zi-mi! Spune-mi odată!
– Tu! În fiecare dimineaţă mă grăbea!!!!!

40 lovituri, dă-i și tu!

Socrii si Internetul

– …no fii atentă aci, mamă soacră: ai aici telefonul ăsta de-i zice zmarfon. Da? Faci poza cu butonul ăsta. Când e gata poza, ai aici opţiunea: salvează pe Facebook. Vezi, da? Că doară meniul e în limba română. Facebook ăsta e o adresă de Internet unde poţi păstra poze şi le poţi arăta oricui vrei tu, deci chiar oricui vrei tu! Şi te costă mai nimic, că e inclus în abonament. Înţelegi? Hai, lasă telenovela aia indiană, că doar o vezi mâine în reluare!
– Şi pot să-i fac poze lu’ ăsta micu’? Oare nu îi strică ochii?
– Nu, dacă îi faci fără blitz e OK.
– Şi poate vedea pozele şi bărbatu-meu… socru-tău?
– Da, mamă soacră, chiar şi tata socru, da. Oricine. Să intre de pe telefonul lui, şi vede şi el pozele cu ăsta micu’ pe care le faci dumneatale. OK?

A doua zi:
– Să ştii că i-am făcut vreo 40 de poze lu’ ăsta micu, zice soacra după ce ginerele vine de la serviciu.
– Foarte bine, mamă soacră.
– Şi le-am salvat pe ăla… cum îi zice.
– Da, foarte bine.
– Da’ bărbată-meu nu le poate vedea! Că o-ncercat, toată ziua o-ncercat.
– Cum nu le poate vedea? Nu i-ai dat adresa?
– Ba da, zice soacra, ăla… fezbuc. Şi tăt degeaba.
– Păi… ia să vedem, tata socru mai are telefonul ăla cu ecran mare, nu? Ăla fără butoane?
– Nu, cum să-l mai aibă! I-o căzut în butoiul cu must, astă-toamnă.
– Păi… şi atunci de pe ce telefon o-ncercat să vadă pozele?
– De pe telefonul fix!
– …???!?!?!
– ….!
– Doamne, Doamne!!!
– Nu blasfemia! zice soacra, severă.
– No, mamă soacră… uite acilea. Sună-l pe tata socru, şi spune-i să meargă repede la primul magazin verde pe care scrie Cosmote. Să meargă acolo, vezi că au ofertă, e ieftin: să ceară cartelă de Internet 3G. OK? Că o poate lua cu tot cu laptop, că nici nu costă aşa de mult, ca pe vremuri. Aşa. Şi nici măcar nu-i trebuie buletinul, că e cartelă din aia fără complicaţii, fără obligaţii şi altercaţii, conspiraţii, fibrilaţii. Şi e uşor de folosit, îi arată la magazin ce şi cum. Înţelegi? No…!

Cosmote m-o rugat să vă transmit că, înainte să brausaţi în neştire, ar fi bine să consultaţi harta acoperirii 3G, aici: http://www.cosmote.ro/ro/acoperire/coveragecheck.html

21 lovituri, dă-i și tu!

Relatia cu nevasta

Ajung  seară acasă, sui scările, mă opresc în faţa uşii de la intrare: oftez, scot cheile, le bag în uşă, răsucesc. Servus, draga mea, muah (mozolul de venit de la serviciu).

Mă spăl pe mâini, că numa’ aşa am voie să-mi pup moştenitorul. Îl pişc de pempărs, îi administrez şi lui un mozol bălos pe obraji, îl adulmec, mă fac că-i muşc mâna sau că-i trag o limbă în ureche, el mi se pârţâie – no, chestii gropăreşti.

Mă uit în jur. Îmi dreg vocea şi zic:

– Tu muiere… s-o întâmplat ceva?
– Ăăă… nu! Ce să se întâmple? zâmbeşte ea.
– Te simţi bine? Nu te doare nimic?
– Nu, Doamne feri!
– Tu femeie… sigur?
– Sigur! Da’ de ce-ntrebi?

Arunc o privire în bucătărie – papa aburindă, oala tocmaia acoperită. Ea – zâmbitoare.

– Tu muiere! tun io. Păi ce dracu’ se întâmplă cu tine!
– Ce să se întâmple! zice ea, da’ blând.
– Păi cum ce să se întâmple! Uită-te şi tu în jur!
– Ce-i?
– Ce-i? Ce-i? Îţi zic io ce-i!!!!

Deja eram de-a dreptul înfuriat.

– Păi tu… ce drac de cuplu suntem noi?
– Ha? zice ea.
– Păi vin acasă! Da? Obosit de la muncă! Da? Păi şi tu-mi zâmbeşti? Şi eşti relaxată? Păi ce ne facem! Unde sunt vremurile când nu făceam nimica bine? Când îţi plângeai soarta, că cine te-o pus să te măriţi cu mine? Că de ce mi-am lăsat chiloţii în sufragerie! Şi ciorapii pe pernă! Şi că de fiecare dată când gătesc las ca la porci în bucătărie! Că să nu mă mai auzi că scâncesc că vreau la bere! Păi ce, mă primeşti cu mâncarea făcută, şi toată zâmbitoare? Da’ unde te crezi, în prima zi?
– ???
– Nu-nţelegi, femeie? ÎN RITMUL ĂSTA, CE DRACU’ MAI SCRIU PE BLOG????

26 lovituri, dă-i și tu!

E vineri, e destul de frig, deci s-au scurtat

1. Julaev a descoperit Twitterul si Facebookul, ba chiar si bloggingul. Si la fel au descoperit si soldatii amerikanski. A caror pozitie poate fi usor aflata de orice pustan irakian care tine mouse-ul in mana. Dap. Dap, americanii sunt chiar intr-atata de prostuti. Daca ei sunt noul imperiu roman, nici nu vreau sa ma gandesc care este IQ-ul mediu al barbarilor.

2. La Cluj are loc mare targ mare de chestii facute cu mana, va rog frumos sa nu va ganditi la prostii, in templul berii zis si Gambrinus. Ni mai jos:

Cadouri, anyone…?

3. Weekend fain! Ca mie mi-o plecat masina de spalat vase inapoi acasa, si weekendul asta sunt singurul schimbator de pampersi, ca nevasta-mea vrea sa ma pedepseasca ea – nu se stie pentru ce, ea tot zice ca “las’ ca stii tu!” Asa o fi!

14 lovituri, dă-i și tu!

Ne-am tras masina de spalat vase

Fincă suntem neam de aristocraţi cu sânge albastru, aşa de albastru că mă şi mir cum de nu apare familia Groparu la TV în rubricile mondene, ne-am tras maşină de spălat vase.

Io nu prea am ştiut la început cum se procedează cu maşina de spălat vasele; dar am sunat un prieten şi m-am interesat şi pe Internet, şi am aflat.

Am avut noroc că am dat foarte puţini bani pe ea, adică nu ne-o costat mai nimic. Şi cea mai faină treabă e că nici nu am abvut probleme cu instalarea. La alte maşini de spălat trebuie să cumperi racorduri, să chemi meşterul să ţi-o instaleze şi să-i rabzi fundu ăla care i se vede când se apleacă; că doară n-oi instala-o io, care am terminat Litere, Doamne Dumnezeule, ferească Dumnezău de aşa meşter.

Partea faină e că maşina noastră de spălat vase nu necesită nici întreţinere, că e din aia inteligentă, deşi e de generaţie veche. La alte maşini de spălat trebuie să le iei sare din aia specială, plus detergent, plus praf din ăla anti-calcar, deşi niciodată nu voi şti de ce trebuie şi anti-calcar, că doară apa noastră de munte de la Cluj nu are calcar, deci reclama aia cu peste 90% din apa din România care are calcar îi pentru fazani, zic io. No: şi sumedenia asta de chestii pe care trebuie să le bagi în maşina de spălat vase costă bani, că nu e chiar aşa de ieftin să te dai aristocrat cu sânge albastru care trebuie să apară la TV.

Să nu vă gândiţi că nu am încercat să o racordez la ţevi, ca să fie totul în regulă; dar a opus  o rezistenţă vie şi înflăcărată, admirabilă pentru o maşină de spălat. Şi cele mai mari probleme le-am avut când am încercat să i administrez calgonu’, detergentu’ şi sarea aia specială şi scumpă de maşină de spălat vase. Aproape că reuşisem; dar a intervenit nevastă-mea decisiv şi o zis că dacă nu mă opresc cheamă Poliţia. Că cine dracu’ o mai auzit de soacră care să mănânce calgon şi sare de maşină de spălat; şi detergent de vase; şi că numai prostii mă învaţă prietenii, şi numai prostii citesc pe Internet, şi ce dracu, măi Gropare!

34 lovituri, dă-i și tu!

3 accidente in 2 luni

1. Mă duc la dentist. Parchez în grabă. Julesc bara spate a unui Volvo cu număr de Harghita, aripa maşinii muierii intră serios înăuntru, cu tot cu zgârieturi. Băiat salon, las numărul de telefon la maghiar în ştergător, mă sună, ne întâlnim, îi dau asigurarea. Asta e, nu pot lăsa ungurii să ne fure Ardealul cu bara spate julită la bunătate de maşină.

2. Vin la muncă, pedalam la greu dinspre Floreşti, era dimineaţa, eram în întârziere. În faţa mea, în zona Polus, unul îl lasă pe altul să taie drumul, să intre la Praktiker. Pune frână, ăla din faţa lui pune frână, io pun frână, tanti din spatele meu pune frână. Ăla din spatele lui tanti nu pune frână, se bagă în ea, ea se bagă în mine. În ultimul se mai bagă unul care fuge de la locul accidentului. Tanti care s-o băgat în mine avea pruncă de 9 luni în maşină. Poliţie, socoteli.

3. Veneam de la giratoriul de la Cora în sus, către pod, să ies către Floreşti. În faţa mea, pe banda 1, stătea un Audi la ceas de seară, fără semnalizare, avarii, nimic. Încetinesc, trec pe banda 2. Din faţa Audi-ului ţâşneşte un cetăţean într-un Ford preistoric, să taie banda dublă continuă şi să facă U către Grigorescu. Mă înfig în portiera lui ca în unt!

– (cuvinte cu referire la părţi genitale)!!!! spune cetăţeanul care, aveam să-mi dau seama, era de o vârstă cu tata.
– (alte cuvinte cu referire la părţi genitale)!!!! spune Groparu. Tot tu comentezi?

Tragem maşinile pe mal. Ăla cu Audi se tirează în trombă.

– Ce mi-ai făcut, omule! lansează acuzaţiile cetăţeanul.
– Io??? Dumneatale ţi-ai făcut! parez cu iscusinţă.
– Păi nu ai văzut că semnalizez?
– Ce să văd! Că erai după câtamai locomotiva de Audi! Aşa te înscrii în trafic, intrînd direct pe banda a doua? De ce nu te asiguri?
– Păi m-am asigurat, da’ tu ai venit cu viteză!
– Dacă aveam viteză, săreau airbagurile la mine, şi amu-l cunoşteai pe Groparu matale! fac eu un spirit de glumă. Tocmai schimbasem benzile după ce am pus frînă, nu aveam mai mult de 30 la oră, alfel amu erai pe targă.
– Să-mi plăteşti reparaţia!
– Aha, zic eu. Adică matale te înscrii ca porcu în trafic, vrei să calci linia dublă continuă şi tot tu eşti cu gura ca trompeta. Hai să chemăm Poliţia, să îţi ia şi carnetu, să îţi ardă şi-o amendă! Vrei?

Scot telefonul.

– Fă-ţi maşina pe CASCO, zice el, şi hai, la revedere.
– Nu am CASCO, zic.
– DE CE N-AI CASCO? urlă el.
– Că io circul frumos cu maşina! zbier.
– Să-mi dai asigurarea să-mi fac portiera! Că îţi plătesc io bara faţă şi farul!
– Aha. Adică tu provoci accidentul, şi eu să plătesc în plus la RCA 3 ani de zile nevinovat!? Io nu fac din astea.
– Cum adică nu faci din astea? Păi ajută-mă!
– Păi simplu! Se cheamă fraudă la asigurări, şi faci puşcărie! Şi eu nu vreau să ajung la Gherla – din motive personale.

Aici, prietenii Groparelui care ştiu despre ce vorbesc vor mustăci.

– Vai, ce mi-ai făcut. Am nevasta bolnavă de cancer acasă!
– Şi io am prunc de 7 săptămâni! Şi o am şi pe soacră-mea la mine acasă!
– Unde găsesc io o uşă nouă?
– La dezmembrări…? încerc io să-l ajut.
– Nu găsesc! Că am stat 3 luni fără alternator de Ford Siesta!

Jur că aşa o zis, Ford Siesta.

– Tu eşti de vină! Tu!!! Io de 50 de ani am carnet, şi nu am făcut nici un accident!
– Omule, potoleşte-te! se bagă în discuţie oamenii de la spălătoria auto de lângă. Am văzut tot, mai bine înţelege-te cu băiatu’ (băiatu fiind eu), că de vine Poliţia rămâi şi fără carnet!
– E, zic io. Hai… dă-mi telefonul, să te sun mîine pentru amiabilă.
– Nu-mi ştiu numărul! zice. Îţi dau io bip.

Ne-am văzut a doua zi. Nu s-o răbdat până nu mi-o mai zis de patru ori că nu s-ar fi ajuns aici dacă IO aş fi circulat cu atenţie.

53 lovituri, dă-i și tu!