De ce l-a plesnit preşedintele pe puşti?

– Fincă pruncul avea un ţânţar pe faţă, şi Traian l-a omorât înainte să apuce gângania să mănâncă sânje de român verde;
– Fincă pruncul avea o ţigare în colţul gurii, şi Traian i-a luat-o dintre buze cu o mişcare tip Bruzli 33, fincă nu e sănătos să fumezi, mai ales la aşa o vârstă fragedă;
– Fincă pruncul i-a zis: “Deci pe Chuck Norris sigur nu-l baţi matale în turul II!”
– Fincă pruncul i-a zis “Nene Trăiene, în România cum se bate nevestele ca să le arăţi că le iubeşti?”
– Fincă pruncul i-a zis “Pun pariu că nu eşti la fel de rapid ca Cichi Cian, nene Trăiene!!”
– Fincă pruncul i-a zis “Vreau să emigrez în Italia, da’ încă n-am motiv!”
– Fincă pruncul i-a zis “Nene Trăiene, ajută-mă şi pe mine cumva să ajung la TV!”
– Fincă pruncul i-a zis “Nene, io-s copilu’ din flori al lu’ nenea cu laptopu’!”
– Fincă pruncul i-a zis “Punem pariu că nu ai cum să fii mai scârbos ca Geoană?”
– Fincă pruncul i-a zis “Nene, mie-mi place de Mircea Badea!”
– Fincă pruncul i-a zis “Azi la şcoală i-am furat sanvişu’ lu’ Boc!”
– Fincă pruncul i-a zis “Nene… da’ cine eşti matale?”
– Fincă pruncul i-a zis “Nene, vrei să ne jucăm de-a copilu’ şi belgianu’?”
– Fincă pruncul i-a zis “Nene, ştiai că puţi a beutură scumpă?”

49 lovituri, dă-i și tu!

Interviu cu Groparele

1. De regulă, Groparele se fereşte de publicitate, şi nu se prea expune el – cu faţa sau cu numele. Groparele are şi el o viaţă personală, care e pentru uzul său propriu, şi şi-o cam apără – cu mici excepţii – de ochiul vigilent al lentilelor. Şi nimic nu-l bucură pe Groparele mai mult decât atunci când poate trece undeva neopservat. Claro că se bucură şi când lumea îl recunoaşte la botezuri, crâjme şi cumetrii şi îi spune că-l citeşte, dar în general încearcă să-şi ţină pofilul undeva sub limita de sus a modestiei, că lui nu-i stă prea bine să defileze cu muşchii lui încordaţi, că uite ce Confucius Van Damme al blogosferei ar fi el!

Ei. În mod exceptional, Groparele mai renunţă la adăpostul comod al anonimităţii. Aşa că nu s-a abţinut să nu dea un interviu la B-cafe. Interviu anunţat aici şi disponibil aici, prima parte. Mărturisesc că mi-a fost foarte greu să vorbesc aşa repede şi neinteligibil pe toată durata interviului, plus că să-ţi ţii numai o sprânceana (era să zic “o Geoană) ridicată o oră întreagă e un record personal. Dar cel mai greu pentru mine a fost să mă abţin să fiu genial – dar am reuşit, şi am vorbit numai despre lucruri mai pe înţelesul elevilor de clasa a şasea – a şaptea, unde altundeva decât în cimitir.

2. Julica are nush ce concurs de-al lui… ceva d3893w7489uoikosmklm,.smfmkrlmrlktler, dacă mă-nţelegeţi. Deci vă invit să clickuiţi aici, să citiţi reportajul despre moarte – care este! Mai ales dacă vi-i acru de politica băsescgeoniană. Că Julică e bun. E. Esteeee!

3. Şi că tot veni vorba de concurs… mi-e şi jenă să recunosc, dar prins în vâltoarea aniversării mele şi a vieţii de zi cu zi nu am apucat să anunţ câştigătorul concursului meu de nuduri. O să vi-l zic! Jur! Atâta numa’ că nu azi.

31 lovituri, dă-i și tu!

Mamă-mamă, da’ şi soacra, tot mamă?

Mi se planje o prekină – să zicem, “ixuleasca”, fincă nu vrea să-i apară numele pe blog, că d-aia şi-o ales pseudonim, că dacă vroia, nu-şi mai alegea!

“De ce se aşteaptă soacrele, mai ales mamele de băieţi, să le zică nurorile “mamă”? O singură mamă ai pe lumea asta… cea care te-a crescut si care pt tine e “mama”. De ce, după 25-30 de ani în care te-ai gândit la o singură persoană ca fiind mama ta, dintr-o dată… trebuie să fii presat să mai numeşti pe un străin “mamă”? Nu-i nici măcar ca mătuşa de care eşti apropiată sau ca tanti Nuţi din vecini pe care o ştii de mică… e un om pe care te-ai străduit să-l impresionezi de când s-a anunţat prima dată în vizită: să-i nimereşti gusturile cand alegi cadoul, să găteşti ceva comestibil, să calci camaşa fiului ei, să nu zică ea că nu ai grija de el….

Cu ce-s de vină dacă limba română n-a putut inventa un cuvânt mai simpatic pe care să-l foloseşti când te referi la mama soţului tău decat “soacra”?
Tu să-i zici ei mamă! Da’ ea-ţi zice ţie “fiică” sau “fiu”?
E confuz. De exemplu, ma întâlnesc întamplător cu o cunoştinţă de acasă: “Ce faci in Cluj?” o intreb. “Ahhh, am adus-o pe mama la spital!”, zice cunoştinţa. “Tanti Gina???” zic eu. “Nu, soacră-mea. Mama-i bine, acasă cu aia mică.”
Am mai auzit termenii mamă-soacră, sau mama-Veronica. Socrii n-au pretenţii.”

Daţi-mi voie să îi răspund ixuleascăi: tu, icsulească, tu, păi mie asta mi se pare cea mai tare fază dintr-o căsnicie! (io zic asta ca opservator pasiv, că m-o ferit Dumnezo de mierea de pe pişcot). Păi! Uite, de exemplu la mine: la câtă lume mă înjură de mamă în trafic, io m-aş bucura să nu fie numai mamă-mea aia adevărată, adevărata fiică a bunică-mii, care sughiţă fără să ştie de ce! Ia să sughiţe şi soacra, că în afară de să se înece cu o ciozvârtă nu are ce păţi! Păi nu zic io bine, ca de obicei?

32 lovituri, dă-i și tu!

Cum se îmbracă ea, cum se îmbracă el

Ea:

Azi e soare, e o toamnă frumoasă. Îmbrăcămintea mea va fi în ton cu spiritualitatea mea. Se va asocia feminismului meu rafinat. Va exprima fluiditate şi eleganţă, în completatarea unui aer adânc studiat, de sobrietate şi naturaleţe – care mie-mi vine foarte bine, ca femeie modernă, de carieră. Machiajul va fi discret, dar numai după ce mă voi da cu laptele de piersici şi migdale pe faţă, apoi cu crema nutritivă cu extract de castraveţi indonezieni. Taiorul deux-pieces mov deschis, bluziţa roz pal, push-up. Chiloţeii verde crud cu fundiţă roz  – că nu se ştie niciodată. Trebuie un accesoriu pe negru… da, o năframă transparentă, vaporoasă, şi mănuşi negre. Ochelarii de soare îmi vor completa garderoba, conferindu-mi un aer de femme fatale. Ceasul aurit, două inele discrete. Cerceii scumpi. Un lănţişor cu inimioară. Ia să mă văd în oglindă: da. Da. Aşa da. Spatele drept. Tocuri medii, astea îmi scot un pic pieptul în afară şi îmi bombează fundul, dar mai discret. Plus că îmi şi conferă câţiva centimetri în plus! Hai, că sigur or să rămână cu deştele-n gură toţi mocofanii care se zgâmâie în nas la semafor. Pofta-n cui, nu sunteţi de nasucul meu!

El:

Oare să-mi iau azi chiloţi pe mine, sau nu?

42 lovituri, dă-i și tu!

V-o umflat râsul? Da?

Io mă tot uit la TV-uri cu alegerile astea, şi sunt pişat pe mine de râs. Mă, deci râd de nu mai pot! Deci râd cu poftă. Deci râd de mi se vede omuşorul, şi lueta, şi toate măselele mele plombate. Şi obrajii interiori. Şi mă mai uit, şi iarăşi râd! Pfuaaay, ce mă tot râd. Râd isteric, cu sughiţe, şi scot sunete guturale de urangutan, mă bat cu labele pe burtă, îmi încleştez degetele de beregată, că mă sufoc de atâta râs, şi rămân fără aer, şi tot mai râd, cu icnete.

Băi, ce ţară puteţi s-aveţi!

31 lovituri, dă-i și tu!

9 chestii najpa pe care le poţi păţi la buda firmei

1. Intri în sala tronului jucându-te la telefon jocul ăla cu avioane, te aşezi pe jilţ fără să te uiţi. Sari ca ars: colacul e ridicat, el. Porţălanul e rece.

2. Pui jocul pe pauză, oftezi, cobori colacul, te pui la loc. Sari ca ars: un strop de pişălău rămas de la colegul de acum două ture. Oftezi, ştergi colacul cu hârtie igienică, te pui jos din nou.

3. Sari ca ars: colacul e încă călduţ de la colegul de acum o tură. Îţi aminteşti că încă nu eşti suficient de coios în ierarhie ca să ai buda ta proprie la firmă. Oftezi.

4. Te pui la loc, continui jocul, împuşti avioane, începi să te scremi un pic, te gândeşti la ceva relaxant gen clipul de la November Rain şi cetatea Machu Pichu, petreci aşa 4 minute fics. Oftezi.

5. Zâmbeşti când se mijeşte o întrevedere de întrezărire de ce era programat să iasă, când vine şeful bubuind în uşa buzii. Sari ca ars, kk se sperie, se retrage în dezordine, tu oftezi, te închei la şliţ, ieşi afară. Şeful nu apreciază că i-ai cedat locul: i se pare că l-ai ţinut nejustificat la uşă. Căcatul lui e mai important ca al tău! Pleci, învins.

6. Ajungi înapoi la calc. Oftezi. E deja a treia zi de luptă cu un căcat timid şi ruşinos. Îţi vezi de treabă.

7. Şeful iese de la budă, pufneşte, ca de obicei – e nemulţumit. Se opreşte lângă tine, şi îţi zice să audă tot biroul, din care 70% sunt doamne: “Bă, nesimţitule, când te mai caci şterge bine buda cu buzduganul ăla! Că io nu am chef să şterg după tine!” Îţi dai brusc seama că nu ai verificat cât de curat era vasul de porţălan, fincă erai ocupat să te holbi la stropul de pişu de la punctul 2. Oftezi, te gîndeşti rapid la o justificare.

8. După o secundă de gândit, îţi dai seama că nu are nici un rost să îl contrazici pe şeful, fincă deja colegii se uită la tine cu laser, frate, în priviri. Taci din gură. Continui lucru’.

9. Oftezi.

45 lovituri, dă-i și tu!

Despre plăceri

Îmi place la nebunie să mănânc. Îmi place să bag în gură până nu mai am aer, îmi place să mă înec cu lapte cald, să simt că mă pişcă ceapa de limbă până îmi dau lacrimile. Îmi place zacusca. Şi prazul umplut. Sarmalele. Usturoiul!

Îmi place socata de sunt în stare să fac genocid pentru ea.

Îmi place să mă zgâmâi în nas la situaţii oficiale – nunţi, conferinţe, şedinţe, întâlniri cu părinţii ei. O fac pe furiş, fincă ştiu că nu e voie şi nu e frumos, şi când reuşesc mă cuprinde o fericire umedă.

Alergatul prin parc. Aiaiai!

Îmi place să fac fapte bune, gen să dau cu buzduganul ca să curăţ buda după colegul de dinainte (e drept că după aceea revin la birou şi îi spun în gura mare să-şi şteargă maroul de pe porţălan data viitoare). Şi că tot veni vorba, îmi place de şi crăp să fac mişto de oameni. De cei cu ego supradimensionat sau de cei nesiguri pe ei. Şi mai şi râd ca prostul la bancurile mele!

Îmi place să fac sexuleţ cu o femeie, dar nu doresc să intru în detalii. Da’-mi place la nebunie. Pfuaaaay, ce poa’ să-mi placă! La duş, pe canapele, pe podea, pe birou, în natură, în maşină, pe pernă, în picioare, pe scaun sau fotoliu, în orice-mprejurare, la munte sau la mare. Şi la şes. Zi sau noapte, soare sau ninsoare.

Îmi place să mă uit la documentare. Îmi place să cert oamenii în numele unui bun simţ care mie-mi lipseşte cu desăvârşire. Îmi plac bancurile, să dansez cu femei, să zic istorii, să beau bere, să mă strâmb la oameni perplecşi prin trolee, să vorbesc cu oameni de la ţară, să le aud poveştile, să beau o palincă cu ei, să vorbim de tradiţii, de politică. Îmi place să mă întind în pat dimineaţa, să mă scarpin pe spate, să înot, îmi place istoria, să-i ameninţ pe toţi că votez cu Remus Cernea, să ascult The Stones si Stratan şi să fluier Doro Pesch.

Dar cel mai mult şi mai mult şi mai mult pe lumea asta îmi place să mă piş la duş.

46 lovituri, dă-i și tu!