Azi e vineri! Cot-cot-codac

Una (1) la mână: Mishu al nostru a ajuns in finala la Global Battle of Songs cu pesa lui – Viteza sângelui meu. Vă propun să intraţi pe site, să ascultaţi (cei care încă nu o ştiţi) şi dacă vă place să-i ardeţi un vot care vă va costa fics 50 centi, deci o mica avere. Deci – click aici, după care click pe butonul Înregistrare, si procedura de vot vi se va dezvălui. Io zic că copkilu ăsta merită!

sustin-vsm

A doua (2) la mână: e weekend, deci weekend fain!

A treia (3): iară cotcodăcim vinerea asta cu un text demenţial care vi-l dezvăluie pe Julică aşa cum e el, un profitor ordinar de texte de la toată lumea, şi care, când îl va depăşi pe Cabral la trafic, sigur se face nabab într-o ţară unde nu e bine să bei apa de la chiuvetă, dar care are mulţi-mulţi palmieri şi multe muieri despuiate, care fac amor aşa, tribaliceşte! Şi pe noi, bloggerii ăştia mai vai de ei, ne va uita la lada de gunoi a isteriei.

Update: Am reusit, fratilor! Mishu e in finala! Va mucho  kosenem tuturor!

Piraţii din Angola

Ionuţ Şendroiu, medic de bord

De ce nu mă prind piraţii?
Întrebarea asta îl macină pe Julius de când am plecat să lucrez off shore în Angola. E frustrant cum de peste tot din Africa ecuatorială vin veşti despre albi răpiţi de piraţi, numai din Angola nu. De câte ori mă vede online, Julica mă întreabă plin de speranţă: “wazza, doc?”.
Eu, de regulă, casc. “Nici azi, bă, Julius. Nimic. Aşteptăm.”

“Mă”, zice Julius, “dacă te prind piraţii, scrii un jurnal pentru Daily Cotcodac, o corespondenţă din infern, Şendroiu şi piraţii angolezi, găseşti tu ceva mişto”.
Sendroiu: “Mă, cum plm să mai scriu dacă mă prind piraţii, nu eşti sănătos?!”.
Julius: “Mă, uşor, fără pornăciuni, că am filtre …”.
Sendroiu: “Bă, da’ eşti culmea, pe bune!”.

DoftorulSendroiu, regretand vremurile in care piratii legau ostaticii pe punte de butoiul cu rom pana cand venea lada cu aur drept rascumparare.

Bietul Julius crede că piraţii ar sta cu falca în Kalashnikov să se holbeze la mine cum tastez. Da’ să zicem, prin absurd, că ar sta şi s-ar uita la mine cum scriu un text. Julică, în loc să fie mulţumit, are pretenţii. Cică, să nu fie porno!
Sendroiu: “Băi, Jul, hai să facem un exerciţiu de imaginaţie: să presupunem că piraţii care ne capturează sunt poponari, violenţi şi fără maniere. Ştiu că sună incredibil, da’ hai să admitem că şansele ca ei să fie aşa şi nu nişte…

Continuarea – aici.

5 lovituri, dă-i și tu!

Cum să-l faci să se mărite cu tine?

Deci: anii ’70, California, nebunie totală, reminiscenţe de flower power, libertinaj, iarbă la liber, tăt ce vrei.

Un american sadea, plictisit de ce mai oferea California, s-o tirat în Miami. Şi acolo s-o cuplat cu o fătucă. Faină! Pentru că la americance încă nu apăruse moda Mac aşa pregant ca în anii ’80, mai găseai fete subţirici, ţâţe, cur, etc. Deci – deliciu.

Şi prinde americanu’ nostru una – ceva italiancă de generaţia a doua (adică părinţi imigranţi, ea americancă). Suberbă. Care era şi ceva fiică de mafiot new-yorkez, rebelă. Şi aşa amor mare fusă între ei, că italianca fuge cu el undeva – unde nu există cetitor pe saitu meu care să nu-şi dorească să ajungă: o oază a plăcerilor. Ceva casă părăsită, unde erau vreo 12 cupluri libertine, care mai de care mai pestriţi. Şi era la liber: toţi trăiau din ce apucau, dar sex făceau cu furie. Unu cu nevasta ăluilalt, alta cu omu’ ăleilalte, şi când nu nimereau să se potrivească de sexe opuse, se mai combinau şi ei între ei, sau ele între ele. Eu – dacă m-aţi întreba – io aş fi preferat să nimeresc treaz între vro 2-3 d-elea, dar… cinie dreq îl întreabă pe Groparu ce vrea?

Şi. Ăsta, americanu, se îndrăgosteşte iremediabil de alta din gaşcă. Ceva sud-americană. Mno. Sud-americancele astea, din ce am auzit io, îs sensibil la fel de meseriaşe ca bistriţencele! Şi aproape la fel de meseriaşe ca orice altă româncă, şi chiar unguroaică. Deci mega femeie!

Şi americanca simte treaba asta, că-l pierde. Femeile, când simt că bărbatul de lângă ele le lasă, unele se crizează. Fac scandale, ca proastele.

Ei ! Altele gândesc.

Ei.

Asta o gândit.

Şi – îl ia p-ăsta deoparte. Şi-i zice: Cazzo! Îs gravidă. Cu pruncul tău îs, mă, că ai văzut că numai cu tine am făcut treaba aia pe care o condamnă Biblia! Că p-ăştialanţii i-am refuzat. Ştii asta! Şi… ştii că tata e mafiot italian new-yorkez. Şi ştii că dacă mă laşi, te mardeşte tata. Te babardeşte. Te macheşte. Că tata, ca sicilian, nu iartă! Şi eu nu renunţ la prunc, că îs catolică.

Ăsta o rămas mut.

Băi, mai zice italianca. Fă dragoste  cu mine! Fukie-mă, cum ar zice românii. Amu! Pe loc!

Masculii nu prea rezistă la asemenea stimuli intelectoali. Şi – fincă fomeia era deja graviduţă – omul nu s-a mai ferit cu însămânţatul. Adică – a lăsat iaurtul în caserolă.

Şi – faza e că italianca nu era nici măcar niţel gravidă. Nici măcar deloc.

Dar a rămas plină în noaptea aceea, şi 9 luni mai târziu i-a dăruit omului o pruncă, aşa, pe furatelea, o pruncă foarte isteaţă. Şi faină. Şi sănătoasă, şi tot ce şi-ar dori un mascul de la viaţă. Fata tatii, deci!

Partea najpa e că muierea aia o cam luat ţapă. Fincă fusă doar prima căsnicie din cele 5 care au urmat în viaţa bărbatului. Că amu, pe la 60 de ani, e cu una de 32.

No. Io numai relatez!

24 lovituri, dă-i și tu!

Scaun, nu uşă de biserică

Mă! zice mama, care e o bisericoasă. Musai! Da’ musai-musai trebe să faci ceva.

Da, mamă, zic io, ce nu fac eu pentru voi! Multe nu fac.

Bă, zice mama. Trebe să mergi la biserică, să-mi duci un scaun. Că io nu mai pot sta în două picioare, că-s operată la genunchi. Şi atâta-i de fain în biserică, aproape de Dumnezeu! Şi popa, popa ăla are har! Şi atâta de frumos slujeşte! Da’ musai să îmi duci scaunul la ora 11:45 fix să fii acolo, duminică, fincă atunci se termină sfânta slujbă, şi iese lumea de la biserică, şi la 12 se închide biserica. Dacă ajungi prea târziu şi nu apuci să duci scaunul, iar trebe să stau 2 săptămâni în picioare, în curent, lângă băbuţele alea eterne, până vii tu în vizită de la Cluj!

Bun, zic. Dar cred că ştii că eu sâmbătă noaptea am cumetrie cu prekinii din Sibiu, şi astea se prelungesc adânc în noapte. Aşa că fă matale bine de mă sună să mă trezeşti duminică la 11, să am timp să mă fac frumos, să merg cu maşina să îţi duc scaunu’, să îţi fie bine.

Duminică nu se face bine ora 8 dimineaţa, că mă sună mama de la ţară: VEZI SĂ NU UIŢI DE SCAUN!!! Vai, mamică, zic io, cu capul greu; da’ cum să uit!

Mă scol, mă uit la OTV ca să stau treaz până la 11 şi ceva. Mă îndrept apoi către maşină cu scaunul inscripţionat “Fam. Groparu” în mână, îl sui în tărăboanţă, pornesc către biserică. Acolo mai încerc să nu adorm încă o juma de oră, că s-o prelungit slujba.

Şi intru cu scaunul în biserică, şi o femeie strigă la mine că unde duc scaunul ăla, şi io îi mormăi neinteligibil ceva cu “dom’ părinte o zis” – da, da, ştiu, nu e frumos să minţi în beserică -, caut un loc mai ferit de curenţi, îl las acolo, îi mai mormăi ceva la tanti despre Dumnezău, şi ies afară. Mamă! o sun. Mission accomplished, ai scaun în biserică, eşti aristocrată între femei. Plus c-am fraierit-o pe doamna aia sfântă care vinde lumânări, c-am minţit în biserică, alfel nu mă lăsa să te înscăunez.

După trei zile, mă suna mama:

– Ha! zice. Nu mai am scaun în sfânta beserică.
– Cum! zic io. Scaunul familiei!
– Da, zice mama, că le-o luat dom’ părintele şi le-o dus. Dar pune strane în locul lor, şi le vinde la popor.
– Ce? mă mir io.
– Da! zice mama. Că are biserica datorii 2 miliarde, şi stranele vrea să le vândă la credincioşi. Şi am auzit că la cealaltă biserică s-or vândut cu 7 milioane pe un an de zile, şi aici nu ştiu cât vor costa. Da’ am început deja să pun bani deoparte din pensioară. Tu, alfel? Eşti bine? Mai ai alergia aia gazoasa de la fasole?

27 lovituri, dă-i și tu!

Trei revelaţii muzicale

Deci cultura mea muzicală este cam – să zic – la nivelul DJ Bobo şi Timmi T. Mai reuşesc, când pun mâna pe chitară, să obţin unanimitatea: toţi mă ameninţă că dacă nu mă potolesc, mă încalţă cu pantofi de ciment şi mă azvârl într-o gârlă cu apă, nu cu bere. Şi mai reuşesc, când cânt numai cu vocea, să atrag hingherii. În rest – cânt la Dacie, din cutia de viteze. Vrrrruuum!!! Mama masii, iar nu-mi intra-n a patra.

Dar am reuşit să descopăr de curând trei gramofoane care scot muzică bună: două bănzi şi un cântecaci. Şi mi-au plăcut foarte tare mult şi am zis să vi le împărtăşesc, că doară o viaţă avem, pâlâmâ.

1. Ovidiu Scridon a venit în Cluj, şi şi-a aruncat un CD pe care l-am prins din zbor, ca pe frisbee, după ce i-am declarat dragoste la prima audiţie şi la a treia bere. Şi a zăcut cd-ul la mine pe birou o săptămână, până am plecat la Sighie, unde, pe drum, i-am zis studenţaşului albanez pe care îl luasem la ocazie “Şşşt! Închide-ţi cioculum!”, şi am ascultat pe maşină. Şi de atunci numai cd-ul ăsta îmi paradeşte urechile. Ascultaţi şi voi, dacă nu credeţi, îl aveţi acilea pe tot. Deci: fuaaarte tare, frate! Vă previn: nu e pentru femei care alăptează. Dar dacă îţi plac foacele de tabără asezonate cu gajici, ăsta-i băjetul! Respect. Frumos. Fain de-a dreptul!

2. Trupa Guilty Lemon. Imperium Pub, o crâjmă chiar stilată din Sibiu, îi găzduieşte în fiecare sâmbătă, şi de fiecare dată când i-am auzit nu a mai contat anturajul de la masă. Dacă “grapefruitul e o lămâie care a avut o şansă şi a profitat de ea”, Guilty Lemon e o portocală upgradată. Jazz de calitate, că io deja mă visez Dillinger care agaţă negrese îmbrăcate în rochii negre, noaptea când e întuneric beznă. Toţi instrumentiştii sunt impecabili, iar fata de la voce e o dulceaţă. Mi-aş scoate cu plăcere dopurile de ceară din urechi prin ceafă ca să-i aud mai bine! Ia daţi-vă şi voi cu părerea.

3. Trupa Kumm se află într-un concert intergalactic prilejuit de lansarea noului album Far From Telescopes (nu e vorba de telescoapele de la Dacie, deci ne potolim), şi concertează în Bucuresti (30 octombrie) la Silver Church, în Timisoara ( 5 noiembrie) în Setup si în 6 noiembrie (unde credeaţi? în Irish Pub). Băjeţii au acustică faină, şi promit. Iote-i:

PS: între timp, nu uitaţi – concursul de nuduri continuă. Una dintre cele trei galerii înscrise a fost nevoită să îşi upgradeze abonamentul de Internet, că nu-i mai ajungea banda, hihi! Vă plaaac nudurile, bag samă, vă plaaaac…

19 lovituri, dă-i și tu!

Cu mecanicu’ la furia vişinie

– Dacie? pufneşte. Adu-o aici.
– Nu, zic, că nu porneşte. Haidaţ cu mine, că ne duce un coleg cu maşina.

Pufnete, mutre, icnete. Nu-i convine să vie până la bloc.

– Asta-i, îi zic, ui ce faină-i!

Blocul de lângă furia vişinie tocmai se izolează. Tot praful şi polistirenul se cuibărise pe maşinuca mea, arăta ca de Christmas.

Desfacem capota, îi dau la cheie. În jurul nostru se strâng toţi muncitorii de la bloc, bucuroşi de pauză. Rulează o ţigare, fac un banc.

– Delcoul e! zice un meseriaş de la bloc.
– E! Delcoul! Nu e delcoul, zice mecanicul.
– Ăla-i, mă! şi continuă muncitorul o întreagă teorie că de ce crede el că e delcoul. Mecanicul meu aşteaptă, şi i-o retează scurt:
– Bă! Io am ani munciţi în maşini mai mulţi decât ani de viaţă ai tu!

Mecanicul cu ani mulţi munciţi în maşini are pe la 45 de ani. Meşterul – pe la 60. Meşterul se simte, şi se cară.

– Platinile sunt, zice mecanicul. Adu-mi un set nou de platini! şi continuă: că toţi românii se pricep la fotbal, politică şi reparat Dacii; că d-aia ţara asta nu mere bine, că nu-şi vede omul de ce ştie face, că-s toţi experţi; că o Dacie se repară foarte uşor, numai că trebuie să fii bun, ca mine; că io-s e mecanic bun, că şi taică-mio e mecanic, şi face parte dintr-o dinastie de mecanici de Dacii, recunoscută în Cluj, de alfel; şi că el nu spune nimănui ce trebuie lucrat la o Dacie, că meseria se fură, sau se cumpără! şi dacă îi dă careva bani, îi spune ce are maşina şi de ce crede el că platinile sunt de vină, nu delcoul; plus că – uite, trage aer fals pe la galerie, şi nici cu electromotoru nu e ok!

Îi aduc la om un set nou de platini, şi se apucă de meşterit. Ceva nu merge.

– Vanghelia masii, zice el. Că nu mere.

Într-adevăr, ceva nu mergea, şi pace!

– Futui! mai scapă mecanicul printre molari.

Schimbă platinile noi cu alea vechi, le bibileşte, improvizează. Dijaba.

Îl simt cum începe să nu mai poată. Transpiraţia fierbinte îi picură pe carburator. Îi tremură mâinile.

– Pasca mâne-ta, îmi înjură el maşina (mă rog, Dacia). Futu-ţ. Ghimbiru şi glazura.

Nu se lasă, că deja meşterul mustăcea.

– Chiazda, mai zice el. Da. Chiazda.

Dacia opune rezistenţă, ca orice femeie. Dacia mea nu se lasă la oricine! Că e fidea, ea.

– Hai, tu! Hai!!!!! mecanicu e în pragul apoplexiei.

Dacia – ca orice femeie pe care o rogi ceva important – ignoră cu brio, ca să te facă să te simţi ca un nimeni. Eu o mângâi, pe furiş. Draga de ea!

– PIIIIZDA MĂTII!! PIZDA ŞI PIZDA ŞI PIZDA MĂTII! ŞI PIZDA MĂTII!!! FUTU-ŢI GURA MĂTII DE MESERIE ŞI CINE M-O PUS SĂ MĂ FAC MECANIC! (porumbeii de la etajul patru zburară, speriaţi, de parcă ar fi venit pterodactilii). GRIJANIILE ŞI MIOVENIU’ MĂTII! CU DRACU SĂ TE DUCI! CU DRACU!! ŞI CONSTANTIN STROE! ŞI MINERIADELE! ŞI POLISTIRENU! ŞI POLIŢIA CIRCULAŢIEI! ŞI BLOGURILE, WEB 2.0 ŞI PARLAMENTU! ŞI… ŞI… DA! DRACULUI! DA! DRACULUI!!!

O reparat-o, într-un final. Io m-am distrat.

34 lovituri, dă-i și tu!

O sa prind una albă! Albă-albă

De multa vreme îmi doresc aşa ceva: să aibe trupul alb, alb ca laptele. Ca un ambalaj de iaurt. Ca neaua proaspătă.

O s-o duc pe braţe până la mine-n garsonieră, în templul plăcerilor, la etajul patru. Ea va tăcea mâcă, deci nu voi fi nevoit să fac conversaţie de mers pe scări, d-aia penibilă, ca să acopăr tăcerea. Şi ea nu va fi nevoită să guiţe “ioaaaai, Gropare, ce mă faci tu să râd!”

Şi îi voi face uşor semn să tacă în continuare când ajungem sus, şi o s-o las un pic să zacă, tolănită. Ca să se acomodeze cu mine şi cu împrejurimile. Ca să fie mai excitantă aşteptarea şi anticipaţia.

Şi am să mă azvârl la ea, violent, beat de pofte. Şi îi voi rupe, febril, fiecare cămeşuţă de-a ei, şi le voi arunca aiurea, până se va dezvălui toată goală-goală, în faţa unui Gropar care nechează. Şi am să mă scufund în formele ei, în rotunjimile ei tinere, şi am să le pipăi, voluptuos,  cu degete flămânde şi reci. Şi ea se va dezmierda toată de la atingerea mea. Şi muşcându-mi limba îmi voi şterge uşurel buzele de cărniţa ei, după care îmi voi înfige sănătos dinţii în ea, şi un gust dulce-acrişor îmi va invada vălul palatin. Doamne, cât poate să-mi placă varza, şi-n sarmale, şi crudă. Da. Crudă.

28 lovituri, dă-i și tu!

Concursul de nuduri continua!

1. Concursul de nuduri continua, şi ţin ca cei care trimit poaze la başcă să afle că orice poză mi-ar da, nu se compară cu poza dragului nostru coleg zis Dinţu, zis Bizonu’, zis Frumuşălu’, deci ne potolim? Io-te acilea, nud ghe nud!

P9010101_resize_resize

Pana acum avem aşa:

Lornad: http://www.lorandpeli.ro
Danila: http://www.studioimagic.ro/
Dani: http://idaniphotography.daportfolio.com/
Night Elf: http://bp0.blogger.com/_JIjMvOsukOY/SHfuxKlDrSI/AAAAAAAAAF4/go-kzSyCUcY/s1600-h/1.jpg.

2. Numai pentru clujeni: Hădean, bucătarul zeilor şi al idolilor (ca mine) prepară în Pub meniu de te lasă fără deşte: fincă atâta ţi le lingi până ţi se atrofiază. Detalii: aici, aici şi aici. Nu mereţi după ce aţi mâncat, că e păcat de Dumnezău. Că d-aia mulţumesc eu lu’ Dumnezău că nu-s somalez!

3. E vineri, deci cotcodacim: un text frumos despre bucureşteni, cine sunt ei şi ce vrea, aici. Plus că Julică a primit dreptul exclusiv de publicare a unei poze cu Groparele, deci dacă nu ştiţi cum arăt eu, Mişu şi Dinţu’ de mai sus îmbrăcaţi, ne puteţi vizualiza ce frumoşi eram în drink-drinking.

Amu am să plec la Sighie, că am fost cu furia vişinie la reparat, de o stat mecanicu cu mânurile la ea-n uter 2 ore lungi. Numa bine, că mi-o dat subect de postare pe luni. Asta dacă nu scriu de telemeaua de Sibiu, of cors.

23 lovituri, dă-i și tu!

Concurs de nuduri pe www.groparu.ro

Dragi cetitori si cetitoare, artişti si artiste!

Groparu are nevoie de un nud de femeie care sa-i mobileze garsoniera. Este vorba, of course, de o pânză/acuarelă/carbune/poză. Pornografic sau nu, cu nevăstuica şi nurii la vedere sau nu, astea sunt detalii care nu contează; trebuie în schimb musai să aibe acel vino-ncoa, je ne sais quoi, expresivitate, combinaţie de culori şi de umbre şi lumină (poate fi şi alb-negru) care să mă facă să zic “Asta-i, frate!” – asa cum exprimi la o femeie mai mult decat frumoasă: la o femeie interesantă. Ipostaza şi alte detalii sunt free for all. Singurul mod în care eu voi valorifica nudul va fi înrămare şi agăţare la mine-ntre patru păreţi, întru eternul meu deliciu. Drepturile de proprietate asupra exponatului rămân artistului, deci se poate prezenta cu el la orice alt concurs, fără probleme. Eu îmi păstrez drepturile de afişare.

Premiile sunt: reclamă moca pe www.groparu.ro tuturor participanţilor. Şi link de 6 luni către galeria câştigătoare. Şi anunţuri, pe viitor, la vernisaje etc. A, si recunoştinta mea. Că bani – de unde? E criză.

Aşa că dacă eşti artist sau ai suflet de artist şi doreşti să te afirmi, sau nu îţi strică nişte vizitatori la tine pe site, trimite-mi mail la datele de contact ale www.groparu.ro (si anume, groparu.ro la gmail) cu lucrarea/lucrările pentru concurs. Specifică şi dacă eşti de acord să le public pe site. Toţi concurenţii vor primi link moca către galeria/site-ul lor în postări, pe măsură ce le voi primi.

Sper că nu are rost să vă comunic că în cazul fotografiilor doresc dovadă că fotograful deţine drepturile asupra lor, pentru că nu public ceva ce nu vă aparţine. Plus – răspunderea pentru materialele trimise vă aparţine.

Data limită a concursului: 13 nov. O zi cu nevoi speciale.

Pe scurt: am nevoie de orice fel de nud, şi în schimb vă ofer popularitate – aşa, mică, cum are site-ul meu (de fapt nu e chiar mică, da nici mare nu e).

Vă băgaţi?

UPDATE: 1. Primul concurent, sunt efectiv siderat: http://www.lorandpeli.ro GOOD WORK, Lorand!
2. Îi urăm bun venit şi galeriei http://www.studioimagic.ro/ – un fel de insulă a plăcerilor, mi-aş schimba bucuros locul de muncă ca să mă fac bliţ de la ei din studio!
3. Night Elf, el, nu s-a rabdat, si doneaza moca urmatorul cuplu de nimfe: http://bp0.blogger.com/_JIjMvOsukOY/SHfuxKlDrSI/AAAAAAAAAF4/go-kzSyCUcY/s1600-h/1.jpg. Niiiice!!!
4. Frumos, frumos, frumos: http://idaniphotography.daportfolio.com/

47 lovituri, dă-i și tu!