Saşi în Ibiza

Prekinii mei saşi au emigrat in Doiciland, Doiciland, ueber alles, prin ’93. Acolo au tras din greu doi ani să se pună pe picioare, şi abia după doi ani şi-au permis un concediu sănătos, în Ibiza.

Unde au beut non stop 12 zile.

În a doişpea zi, şi-au zis: hai să nu ne mai facem praştie şi în noaptea asta! Hai să prindem răsăritul.

Tot au beut ei, că nu s-au răbdat, şi le-au şi amestecat; dar dimineaţa erau în largul mării, într-o carapace de bărcuţă cu vâsle, să se uite romantici la răsărit. Patru masculi, numai ei.

Uwe zice:

– Bă, da’ mă cac pe mine de ce rău poate să-mi fie!
– Taci, bă, că pierzi răsăritul.
– Bă, nu mai pot, simt că mor.
– Mori, dreq, da’ lasă-ne să vedem soarele! Că mintenaş răsare.
– Bă, deci chiar mor. Mor, bă! Au, rău mi-i. Şi-mi şi vine să borăsc!
– Borăşte, bă, dacă te ajută. Da’ lasă-ne să vedem răsăritul, că ui, amu începe!

Ca într-un sărut păcătos, soarele roşiatic se isca din apele verzui ale Mediteranei, iar năframa de ape fierbea, fremătând de anticipaţia neliniştită a începutului de zi. Pescăruşii se potoliseră, iar adierea brizei mângâia duios, ca mătasea un sân erect de fetişcană, creţele unde ale mării odinioară latine care parcă sunau, oglinding razele de foc ale astrului zilei cu sunete cristaline. În aerul tare al dimineţii, cu berea în mână, saşii mei admirau, muţi de uimire şi de beţi ce erau, carul dogoritor de foc care se năştea din preeria de smarald.

Simţind răscoala din vintre, Uwe se întoarse cu spatele la soare, se prinse cu mâinile de copastie şi se lansă în cea mai lungă, dar şi zgomotoasă borâtură continuă din viaţa lui, pleoscăind şi împroşcând îndelung în ape. Şi scoase din el toată paella păpată de cu seară, vreo două varietăţi de martini, o beutură cu curacao, multă bere şi vreo două whisky redbull. Poate şi un white russian. Şi un absint. Da. Şi un absint.

Şi când isprăvi, auzi un ţăcănit specific lângă el; ridică privirea şi descoperi vreo 400 de japoneji, aflaţi la 20 de metri de ei într-un vaporetto, şi pe care nu îi auziseră că se strecuraseră aşa aproape, că erau ocupaţi cu zgomotele răsăritului. Şi care îi făceau poze cu frenezie asiatică. Vreo 200.000, din câte cred eu.

24 lovituri, dă-i și tu!

Ce am patit azi-noapte!!! :O

violetgre013: hey..u there?
Groparu: me,… here?
Groparu: ooh hey
Groparu: ‘ssuup
violetgre013: well I just saw your name on the yjhoo directory and your profile seemed interesting lol
Groparu: lol
Groparu: so we don’t know each other
violetgre013: what are you up to? lol
Groparu: just about to go to bed
Groparu: it’s early Monday morning
violetgre013: niice well I work from home just starting doing these cam shows  It’s pretty fun actually lol
violetgre013: I am a little busy right now cant really talk here, but if you want I would LOVE if you came to watch my show, give me some company, and maybe a GOOD rating ???
Groparu: sorry, not interested
Groparu: 🙂
violetgre013: suit yourself…  ur prob a virgin anyways…  peace!
Groparu: indeed
Groparu: good luck, best wishes
violetgre013: This way you can see what I look like and we can chat while I work, I promise you wont be dissapointed..I must warn you though, I am not wearing much..
violetgre013: well I think i have my free friend’s pass lyin here one sec babe.. I mean would you want it??

ICNOR. Scurt.

26 lovituri, dă-i și tu!

E vineri, e daily cot-cot-cot-codac

Ba, nu va mai luati de mogul ca scrie pe dailycotcodac, da? Io asa zic. Decat sa vorbeasca la TV, mai bine sa scrie; ba chiar i-as recomanda sa scrie pe hartie, ca monitorul nu il poti mototoli si arunca la cosh.

Intre timp, delectati-va cu foarte simpatica, desteapta si foarte olteanca Vivi Floricica – sau mai bine zis cu scriitura ei. Sau mai bine zis cu cacarezele din viata ei!

Observai azi dimineata pe covor niste chestii mici si negre. Cand ma uitai mai bine, vazui ca erau mai multe. Statui un pic pe ganduri, ma gandeam eu la ceva, dar mi se parea ireal. Ce vedeam eu erau cacareze de sobolan, clar. De unde sobolani la noi in casa?

Hm, o fi. Mi se parea un pic posibil… Cacarezele erau in coltul lui LaptucaPEACE, locul cu calculatorul, loc unde eu nu ajung decat cu negocieri sau cu mancare, mai rar cu aspiratorul.

M-am urcat imediat in motul patului si am inceput sa bobinez. Sa-l sun pe barbatu-mio, zic, primul lucru. Draci! Telefonul era in cealalta camera… Varianta asta, desi geniala, a picat prost. Cum patul era aproape de calculator, incep sa ma intind (Nadia Comaneci la paralele era o biata scolarita pe langa mine) sa aprind calculatorul si sa intru pe mesinger sa cer ajutor. In timp ce eu executam acest triplu tulup tavalit, imi dau seama ca…

Click aici, acum, pentru continuare!

9 lovituri, dă-i și tu!

Ce o păţit Greuceanu, mai demult

Mergând el la pescuit, într-o dimineaţă de vară, pe la 6:30, trece prin faţa unui birt.

Din birt iese clătinându-se cu foc un beţiv notoriu.

– Bă, zice. Ai un foc?
– Da.

Îi dă un foc. Beţivul fixează flacăra cu greu, trage cu sete din ţigare.

– Bă, zice, ai un ceas?
– Da.
– Cât e ceasul?
– 6. Jumate, mai zice Greuceanu.
– Dimineaţa, sau seara?

Cei care mi-l cunosc ştiu că Greuceanu nu a pierdut niciodată o asemenea şansă rară de a trage o clapă cinstită cuiva. Numa’ io ştiu de cîte ori pe an îl sun pe văru-so (finu-meu, de!) că aflu de la Greuceanu că e ziua lui atunci! De două ori primăvara, şi de două ori iarna. Că cred că deja finu-meu are cele mai multe zile de naştere pe an din toţi pe care-i cunosc, dac-ar fi să ne luăm de cîte ori îl sun şi-i cânt La Mulţi Ani la telefon, ca prostu’.

– Seara, zice Greuceanu. 6 jumate seara.

Şi se uită la el cu sinceritatea curgându-i din pchii lui umezi şi inocenţi, în timp ce Dumnezău îi mai contoriza un păcat, că se ştie că e păcat de moarte să minţi beţivi.

– Bun, zice beţivu. E bine. Dacă e 6 jumate seara, mai pot să mai beau!

Şi face stânga-mprejur în birt, în timp ce Greuceanu îşi continuă netulburat drumul său spre gară, apoi spre baltă, către peştii lui.

20 lovituri, dă-i și tu!

Iar femeile, ce-mi făcea?

– Servus, zic, ce mai faci?
– Bine, zice, stau să vie autobuzul. Tu?
– Io mă duc la folbal, zic.
– Fain, zice.
– Tu nu vii la folbal?
– Nu, zice ea.
– De ce, zic io.
– Fincă nu joc. Au’ la el, io şi folbalu’, zice ea.
– Aha, zic io. Da’ ce faci? Calci, presupun.
– Mmmnup, zice ea.
– Găteşti? Tre’ să găteşti.
– Nici, zice ea, din vârful buzelor.
– Speli?
– Mmmm… nu.
– Rufe? Nici rufe nu speli?
– Nu,… nu.
– Un macrameu, un mileu, ceva…? Un goblen?
– Haha!
– Da’ ce faci? Tu, ce faci?
– Mă uit la televizor.

24 lovituri, dă-i și tu!

Dezamagirea de azi

Da, dragii mei.

Daily Cotcodac pornise ca o idee mega betoană: Julică a strâns sub el câteva condeie care de care mai ascuţite, şi chiar şi unele mai tocite şi mai fără chef (al meu), pe care le-a biciuit cu vâna de bou fără milă până au produs texte mai bune sau mai nebune, întru veselirea onoratului trafic.

Ei.

Ultima achiziţie din acest insectar de scribi este nimeni altul decât Felix. Decât că ştiţi voi care Felix. Felix Antenariotul, de! Mogulul. Grivco Felix. Ăla care le dictează Ciutacului şi Mirceabadeaului de patru ori pe zi la telefon de cine să se ia (Visurât şi Zoso deja au fost luaţi în vizor, după informaţiile mele vor urma şi alţii, inclusiv Băsescu; cu Udrea nu cred că are careva vreo treabă, dar cercetările continuă).

Păi, măi Julică: te-am crescut de când eram mic; şi ca o mamă ţi-am fost, încă de când tu adunai subiecte de postări prin armată şi cămine, servind patria, şi eu eram în clasa a treia; şi te-am apărat de alţi bloggeri care vroiau să-ţi fure sanvişu şi banii de suc! Păi şi tu, ce-mi faci? Ce te-ai gândit, că dacă serenissimele noastre stilouri dau cu subsemnatul la tine pe punct ro, îl poţi aduce şi pe Felix să ne toarne, toarne, frate? Cine urmează, mă, să ni se alăture? Pacepa? Naşul Brânzeturilor?? EBA??? Sau, şi mai rău, Doamne iartă-mă, Dan Diaconescu, care să scrie ce-i dictează Elena Ceauşescu, în direct, senzaţional????

Ian vedeţi şi voi, să vă daţi seama că nu tot timpul aberez.

38 lovituri, dă-i și tu!

Motive pentru care oltenii place la mine

1. Pentru că tata e oltean verde.

2. Pentru că atunci când se ceartă între ei, se nasc aşa nişte dihonii, că mafia siciliană e un fel de joc de dame jucat de pensionari. Ba, îşi fac şi vrăji, ca proştii.

3. Pentru că vorbesc mult, şi când te iau la ocazie te lasă din maşină îndoctrinat cu părerile lor, şi votezi PSD sau PRM.

4. Pentru că atunci când am plecat în weekend la Sibiu, am dat de un accident lângă Alba. Şi se circula numai pe contrasens, şi noi stăteam ca proştii-n coloană, că Poliţia nu ajunsese încă. Şi un oltean s-a apropiat de mine:

– Şefu-şefu, n-ai cumva o vestă reflectorizantă?
– Da’ di ce? întreb.
– Păi să mă duc să opresc circulaţia pe celălalt sens, să putem şi noi trece!
– Am, zic, cum nu.

Scot vesta, i-o dau la om.

Omu’ preia vesta, şi-o îmbracă, şi cu cel mai oficial aer cu putinţă păşeşte pe contrasensul carosabil – ca ducele de Wellington pe cadavrele oastei lui Napoleon. Marţial, în puterea nopţii, opreşte maşinile ca un ofiţer nazist, şi ne face semn viguros cu mânuţa să trecem. Când ajung în dreptul lui, se dezbracă fulgerător de vestă, mi-o dă prin geamul maşinii, şi urcă din mers în maşina lor care era chiar după noi, de am rămas mut în vorbire de asemenea Taekwondo oltenesc! Păi cu ardelenii mei fără spirit de antrepriză şi acum aş fi fost în coloană.

5. Pentru oltence.

42 lovituri, dă-i și tu!