De prin conced

Deci la mine la ţară e o zonă mega molcomă, de răsună numai joagărele şi drujbele, că-şi taie muntenii pădurile ca proştii.

Şi deci ajung eu, mic vedet blogosferic, in sat.

Şi a treia zi aflu că vine Băsescu în satul vecin, la Gura Râului, că e Festivalul Bujorului; şi primarele i-a pregătit o primire tradiţională, cu oameni în port tradiţional, cu clopuri tradiţionale, cioareci tradiţionali strânşi pe picior, aşteptându-l pe Bossu’ cu tradiţionala pită cu sare, vorbind, bine-nţeles, la tradiţionalele lor telefoane celulare în timp ce exersau tradiţionalul Căluşar.

calusari-sibieni-1

Nu am apucat să-l văd pe domnul preşedinte, că s-o făcut o coloană de maşini de 8 kilometri, şi am zis că mai bine beau o bere decât să mă coc în căldură, blocat în trafic rural, în furia vişinie; oricum, dacă l-aş fi văzut pe domnul preşedinte, i-aş fi strigat: “Pssst! Faţă de câine! Faţă de câine!”, iar apoi: “Spoof!” Da, spoof i-aş mai fi zis domnului preşedinte.

Şi nu trec bine 4 zile, că aflu că în Cristian, celălalt sat vecin, soseşte, măre, ditamai regele Belgiei! Mi-am ţinut nepoţii ascunşi, ca să nu-i treacă Măriei Sale regale ceva idei belgiene prin cap cu ei, şi ne-am strecurat cu furia vişinie prin coloana oficială, că tocmai fusesem în Sibiu să iau bucate ca să pregătim ciuperci ciobăneşti, mititei, şi câte o porţie de Pangassius la grătar, că venea văr-mio (salut, mo, dacă citeşti!).

Şi noroc că mi s-o terminat concediul, că cine ştie cine urma să vină în Mărginimea Sibiului dupa aia, poate chiar Zoso sau preşedintele Norvegiei, şi cel puţin cu ăsta din urmă cine ştie cum o mai scoteam la capăt!!!

14 lovituri, dă-i și tu!

Groparu ij back!

Dupa o saptamana petrecuta cu nepotii mei scumpi, iubiti si degrabă dătători de pumni şi genunchi oriunde, mai ales în părţile moi care li-s grele voinicului, iată-mă-s revenit în întreaga mea splendoare – ezac. Am scăpat cu numai trei mâini rupte, patru capete sparte, patru genunchi luxaţi, vreo doi ficaţi paradiţi de la călcâie şi beri, plus glezne luxate, deşte de la picioare muşcate şi buric cu tot felul de lemne infipte în el, of cors. Buricul meu, fireşte, ar spune Adrian Năstase. Plus că într-o zi când umblam şi eu pe apă, liniştit, şi cugetam la ce strategie anti-criză să genializez, am primit vreo două pietre în nas, că aşa se gândeau nepoţii că se trezeşte un unchi, dimineaţa la 0ra 6:30. Şi vânzătoarea de la magazinul sătesc o şi scumpit ouăle Kinder cu surprize, că o văzut că unchiu’ ăsta prost cumpără câte 14 pe zi pe cap de nepot furajat.

Între timp, vă implor fără respect să ascultaţi şi să citiţi clipul muzical al piesei ăsteia! Piesă de valoare, ce mai!


15 lovituri, dă-i și tu!

Nici nu am inviat bine,

…că mă şi car în concediu o săptămână, că o vinit sorella mea cu nepoţii, şi merg să mă bat cu ei o săptămână, la ţară, departe de birturi şi chefuri. O să am net, da’ numa o oră pe zi – şi atât, dacă îmi mai trece ceva prin căpăţână oi mai scrie. Între timp, dailycotcodac lansează un nou concurs, şi săptămâna viitoare sau cealaltă o să şi publice un textuleţ de-al meu, că aşa o promis Julică.

Vă pup, tu, numa bine!

14 lovituri, dă-i și tu!

Esti programeci? Cauti job?

Deci: firma de soft din Cluj angajeaza programeci

– de Java, daca stiti Java sunteti ca si angajati;
– incepatori (sau nu), că vă vor instrui ei în SAP, mereţi pe sap.com dacă mai vreţi şi alte detalii.

Condiţii de muncă excelente, firmă multinaţională, colectiv tânăr, dinamic, salariu mare, bonuri de masă, chefuri cu firma. Nu, nu e firma la care lucru eu, e firma la care lucră un prieten, şi dacă nu era firmă faină nu îmi răceam gura de pomană. CV-urile le trimiteţi la groparu.ro at gmail.com, şi io o să vă confirm ce şi cum, că nu-s ca alţii cărora le trimiteţi CV-urile şi ei se fac că plouă. Clar? Baftă, şi să-mi daţi şi mie o bere din primul salariu.

8 lovituri, dă-i și tu!

Inventivitatea la romuni

Noi, romunii – sunt convins de asta – vom supravietui oricarei cata-clismă planetară, finca suntem popoul ales: asta deja se stie. Fincă am supravieţuit cumanilor, ungurilor, saşilor, naziştilor, comuniştilor, ilieştilor şi ebelor şi chiar decesului lui Michael Jackson, şi dacă aveam io blogul ăsta în altă patrie aş fi fost un blogger mult mai plicticos decât sunt amu. Fincă în alte ţări nu se întâmplă asemenea prăpăstii!

Spre exemplu: luaţi România anilor **, când serviciul militar era obligatoriu, şi era mare footay în unitate. Şi când aduni laolaltă o gaşcă de copkii, e normal ca ăştia să îşi caute distracţiile în cele mai obscure şi întunecate modalităţi, cum ar fi – ptiu! – beutura. Arz-o focu’, da’ domol! că alfel iasă pălinca cu gust specific.

Şi într-o asemenea unitate, un oarecare răcan, zis şi biban, umbla mereu, da’ mereu! beat ca o floricică. Şi veteranii tot se ofticau, că îl tot vedeau rangă şi-l băgau la bulău (nota redactorului: arest) şi se crizau că nu-i găseau beutura, şi se tot întrebau: de unde dreq are ăsta beutură? Şi făceau razii, şi tot ce găseau la el în valiza de lemn era conserve, conserve multe, de carne, roşii, etc. Şi pe măsură ce dispăreau conservele, ăsta se tot îmbăta! Şi ăştia nu-şi explicau cum se îmbată omul de la conserve, de carne şi chiar şi de roşii.

Şi la eliberare, l-au chemat la o întrevedere între câţiva ochi (impari ca număr), şi i-au zis: bueeey, răcane! momentul adevărului: de unde dreq ai făcut tu rost de atâta beutură atâta vreme! Din conserve, le zise fostul răcan, acum caporal sau sergent. Da, din conserve! Fincă mama lucră la fabrica de conserve, şi-mi tot punea beutură în conserve, şi voi – ca proştii – v-aţi gândit că alea sunt conserve de carne, sau chiar – buek! – de roşii!!!

12 lovituri, dă-i și tu!

Cât de mare şi lungă e patria mea, Doamne!

Nu are rost să vă zic că am băgat vreo 3 drumuri dus-întors de Sibiu într-o săptămână, probleme de sănătate cu Gropăroii, Doamne ţine-i, probleme care sper să se fi rezolvat, că nu dijaba am dat şpăgi la nenii şi tantile în halate albe.

Şi io tot iau autostopişti la ocazie şi nu le iau bani, că-s tăntălău d-ăla cumsecade. Dintre aceştia:

1. O hoardă de studenţi;

2. Nenea care era paznic la un lac de pescuit în Mărtineşti, şi care o zis că nu-i e frică de ploaie, că el are perelină;

3. Maria, ţiganca de veo 60 de ani din Ocna Mureş, care mergea la târg la Câmpia Turzii cu ciorapi de la Sebeş ca să-i vânză, că şi ea trebuie să mănâncă; şi care o încercat să mă şpăguiască cu ciorapi, şi io am nechezat a dezaprobare, că nu-mi trebe amarul lor de bani. Şi care mi-a zis că am nume pai (frumos), ca mine. Şi care o tuşit o dată, şi m-am prins că bea tutun: şi instantaneu i-am oferit o ţigare, pe care a şi acceptat-o, şi romantic am fumat amandoi la 5 dimineaţa pe drumul Unirea-Cluj în Dacia lu’ tata, care dacă ştia că cine fumează la el în maşină mă asasina groaznic cu mâna lui;

resize-of-resize-of-resize-of-resize-of-dsc01208

şi i-am oferit o cârpă de şters parbrizu să scrumeze în ea, că nu putea deschide geamul din cauza burţii, şi se pregătea să scrumeze peste ciorapii care erau de vânzare; şi am vorbit cu ea de relaţiile mele, Geoană, IT, geopolitică, BCA versus cărămidă Porotherm, neoliberalism, noile terapii complementare pentru cancerul de colon, Michael Jackson şi planeta de pe care-o venit.

Şi care la final, când am depozitat-o, tăt nu s-a răbdat şi mi-a zis:

– Da’ auzi,… nu-mi mai dai două ţigări, să am până ajung în Turda?

Şi amu vă întreb io pe voi: ce ziceţi, i-am dat?

28 lovituri, dă-i și tu!