Am încercat orice!

De la o vreme, pe la mine prin castel au început să apară alte două tipuri de gângănii – în afară de Groparius Blogosfericus.

Primul tip e un soi de fluture maroniu, d-ăla de creşte prin pungile cu mălai; cred că are simţ artistic, fincă se asortează cu faianţa din bucătăria mea.

Al doilea e un tip de musculiţă beţâvă, d-aia de oţet; prespun că ştiu fetele că io-s chefangiu mare, stâlp de crâjmoteci, şi tot speră să se hrănească cu firimituri de beutură de la gura mea.

Întrucât nu sunt sigur de sexul vieţuitoarelor (dacă erau de sex feminin nu le-aş fi făcut nimic, da’ io nu dorm cu o gaşcă de masculi înaripaţi fincă nu mai stau în cămin! clar?), m-am hotărât să le extermin. În acest scop, am încercat o sumedenie de soluţii.

În prima săptămână le-am servit o doză sănătoasă de Raid; da’ fincă zburătoarele mele nu se uită la reclame, nu ştiau că trebuie să cam moară.

Apoi – am încercat să le aduc o şopârlă în ecosistem; după două zile, şopârla îşi dădea obştescul sfârşit, probabil din pricina unei indigestii teribile.

După o lună, am luat aspiratorul, l-am lăsat în bucătărie, şi din oră în oră aspiram pereţii pe care gângăniile stăteau la taifas. După ce am aspirat trei zile încontinuu, zi şi noapte, şi am semănat prăpăd în rândul lor, am renunţat: deja nota la curent îmi depăşea salariul, cu tot cu bonuri de masă.

Ulterior, nu am mai ieşit la ţigare pe balcon, ci în bucătărie: ale dreq muşte, că cred că o început să le placă să beie tutun, că parcă erau şi mai vesele şi mai zumzăitoare când duhăneam.

Le-am mai lăsat două zile, m-am mai gândit, şi am început să le fac terapie prin muzică: surdele dreq ascultau cu aceeaşi voioşie muzică ţigănească şi heavy metal, simfonică sau franţuzească (la Justin Timberlake, totuşi, parcă-parcă am văzut câteva căzute).

9 săptămâni mai târziu am încercat cu vorba bună, şi le-am zis ce zicea Albă ca Zăpada când se puneau pe mâna ei păsărelele; după ce mi-or intrat vreo doi fluturi în ochi, m-am potolit, m-am retras în baie şi am blocat uşa.

Am mai meditat, am incantat câteva mantre şi chiar m-am gândit să chem vrun popă. Am căutat apoi presupusul cadavru pe care goangele astea creşteau, nu l-am găsit deloc, nu e!

Am oftat, am suferit.

M-am tot gândit şi m-am socotit.

În a patra lună, într-un final, m-am resemnat, mi-am luat inima în dinţi şi am purces să spăl, în sfârşit, vasele din chiuvetă.

26 lovituri, dă-i și tu!

10 fraze pe care sa NU le zici la impacare

1. (cu florile in mana) Am vrut sa iti iau ghiocei, ca is cu mult mai ieftini, da’ nu am gasit in perioada asta a anului.

2. Stii,… mi-i lene sa ma apuc sa fac curatenie in bucatarie. Nu mai bine ne impacam si te intorci la cratitza, unde ti-i locu’?

3. No,… deci io am loat florile estea pe bani grei, poti macar sa imi achiti jumatate din pretz?

4. (beat, cu urme de ruj pe guler) M-am dus la 4 curve in 2 zile… degeaba, fara tine nu mi se mai scoala!

5. Daca nu te impaci cu mine, te bat si pe tine, şi pe mă-ta!

6. As vrea să te împaci cu mine, dar numai dacă mai primeşti moştenirea aia.

7. Acum că ne-am împăcat, vrei te rog sa NU-MI mai gatesti never ever?

8. Auzi tu! tu ştii că oricum sunt cea mai bună opţiune pentru segmentul tău de piaţă, nu?

9. Hai să ne împăcăm. Mi-e milă de tine de mă c pe mine.

10. (dupa impacare) Stii, florile is loate imprumut de la floraria din colţ, mi le dai sa le duc inapoi, ca la 8 se inchide?

17 lovituri, dă-i și tu!

Ce-o păţit Neaţă

Într-o bună zi, prietenul Neaţă se îndrepta, cătinel, către casă. Fusese să-şi cumpere chiloţi de la un second, că nu mai avea lenjerie foarte curată acasă.

Pe drum, ce-mi vede! Un nene întins pe pavaj, cu faţa stropşită de trotuar, şi care zăcea cu buzele şi într-o mică băltuţă de sânge, din care se şi adăpa, că atunci când dădea să vorbească îi ieşea limba afară.

Lângă nenea ăsta, un tinerel cu spirit civic încerca să-l ajute să se ridice, şi să-l suie la el în apartament, apartament care, urma să afle Neaţă, era chiar vizavi de bordura însângerată.

– Aduce-ţi-l aici, spune o doamnă bine şi blondă, pe la vreo 50 de ani, de la balcon. Locuieşte deasupra mea! mai adaugă doamna bine şi blondă.

Cu chiu, cu vai, cei doi suie beţivul – căci beţiv era omul – până la etaj, unde doamna bine şi blondă îi ajută să descuie uşa, îl înfige pe canapea, îi pune o compresă de apă pe cap, şi îl descalţă. Închide apoi uşa cu grijă, şi coboară cu băieţii cu simţ civic, să îi conducă.

– Vai! spune doamna. Nu vă puteţi imagina, bietul om!
– Ha? zic cei doi tineri, ambii cu spirit civic.
– Da, zice doamna.

În fiecare bloc este câte cineva care e gata să îţi explice tragediile de pe scară, şi asta fără să te coste nimic.

– Vecinul, zice dama, este inginer la CFR.
– …, fac tinerii cu spirit civic.
– Şi – zice doamna – avea o nevastă! Da, avea o nevastă.
– …
– Şi atâta se iubeau! Şi ce om deosebit! zice doamna. Şi ce bine le mergea! Şi el o adora, zice doamna bine. Şi amu l-o lăsat femeia pentru unul mai tânăr cu vreo 10 ani, şi ui! Ui ce-o ajuns de el. Şi aşa de bine se înţelegeau, el cu nevasta, zice doamna bine, că cred că până şi chiloţii îi spăla ei!
– Da, zice Neaţă, după ce se gândi preţ de o secundă. Păi cred că de-aia l-o lăsat, zise el. Da, zise el după ce se mai gândi o secundă, sigur de-aia l-o lăsat.
– …? făcu doamna bine.
– Păi da! E simplu. Femeia te ridică, femeia te doboară, mai adăugă Neaţă, înainte să-şi ia tălpăşiţa.

14 lovituri, dă-i și tu!

Aventuri cu Poliţia Română

Se ia un drum românesc prin sate, cu curbe, linii continue, limitări de viteză, şi un tir care blochează un Patrol nervos care se grăbea s-ajungă acasă.

La un moment dat, TIR-ul face semn cu farurile că e loc de depăşit, deşi era linie continuă. Cum Patrolul nu e Oltcit, se înfige în depăşire, trece cu succes de TIR, flaşuieşte cu avariile în semn de mulţămită, şi jbeng! e tras pe dreapta de agentul de circulaţie care, fără ştirea vreunuia, veghea asupra traficului.

– Bună seara, sunt agent Căpşună, vă rog prezentaţi actele la control. Ştiţi pentru ce v-am oprit, nu?
– Mmm… da (ce dreq era să zică şi omu!).
– Pentru depăşire pe linie continuă cu călcarea acesteia se aplică prevederile Codului Rutier numărul ţâ, lalala.
– Da, zice Patrolul, da’ îmi făcuse TIR-ul cu farurile.
– Da, zice miliţianul, am văzut, alfel vă luam carnetul într-o suflare. Dar oricum amendă trebuie să vă dau, zice el.
– Asta e, zice Patrolul. Aş putea îndrăzni să vă sugerez o amendă pentru nepurtarea centurii de siguranţă?
– Nu, zice, poliţaiul, nu. E prea simplu. Uite… vă dau pentru traversarea străzii în loc nepermis.
– Binie, zice Patrolul.
– În acest scop, vă rog să coborâţi din autovehicul şi să traversaţi strada prin loc nepermis!
– What? întreabă Patrolul.
– Aţi auzit, zice miliţianul. Doară nu credeaţi că vă dau amendă pe poveşti! Trebuie să comiteţi infracţiunea pentru a putea fi pedepsit!!!!

Aşa că Patrolul se dă jos şin maşină, se asigură, trece strada înainte, şi când să treacă strada înapoi, miliţianul îl fluieră şi-l cheamă la el! Şi-i spune miliţianul Patrolului perplex:

– Bună seara, sunt agent Căpşună, vă rog prezentaţi actele la control. Ştiţi pentru ce v-am oprit, nu?

24 lovituri, dă-i și tu!

Suporterii Ujfest

Ca sa lamurim de la bun inceput, Groparele e pasta la folbal.

Cu toate acestea, un aspect al zilei de azi mi-a atras atentia: suporterii Ujfest au aruncat cu cutii de bere in romanasii nostri, prin garile patriei. Ca beutor de bere, acest lucru mi-a suscitat iremediabil interesul: nu stie cineva, cutiile alea de bere erau pline, sau guale?

8 lovituri, dă-i și tu!

Băi români! Băi, da’ mai faceţi, mă, şi fapte bune!

Via Hădean.

Io ştiu că e criză, şi e vară, da’ dacă donaţi nişte bănet din bugetul de bere şi ţigări unui copkil mai bolnăvior, sărăcuţul, jur că vă dezleg farmecele, blestemele, cununiile legate, vă scot argintul viu, vă vindec de beţie (asta numa’ dacă vreţi), epilepsie, impotenţă, boli de piele. Ce ziceţi, ne băgăm?

“V-am spus despre Alex şi despre comoara din burtica lui.” Comoara” asta poartă un nume teribil: CANCER.  Doctorii spun că speranţele-s puţine, că bătălia va fi grea, că…

Credeţi că nu ne-am mai bătut noi cu balauri de felul ăsta? Credeţi că ne sperie? De fapt… ne sperie, chiar foarte tare, dar ăsta-i un lucru natural. Natural e şi să vrei să lupţi, să vrei să trăieşti, să vrei să ajuţi, să mişti un deget. Asta încercăm să facem noi, să mişcăm un deget pentru băieţelul acesta. În plus, vrem să vă convingem şi pe voi să mişcaţi un deget. Cam atât de mult efort trebuie să faceţi, cât ai mişca un deget.

alex damian

Vă aşteptăm Vineri, 17 Iulie, de la ora 20.00 în Irish and Music Pub (dacă sunteţi în Cluj Napoca), la un eveniment absolut umanitar, o strângere de fonduri pe care am îmbrăcat-o într-o tombolă cu premii. Preţul unui bilet de tombolă este de 5 lei. Premiile vor fi mai multe (de la mâncăruri gătite de mine special pentru câştigători, altele decât cele din meniu, până la beri ori obiecte pe care, apropo, le puteţi dona chiar şi voi). Andrei a vorbit şi cu Nicu Bendea de la Comedica, să vină să împrăştie oarece haz, o să încerce să adune şi alte momente care să mai destindă atmosfera iar noi, cu toţii (cât mai mulţi, sper) o să încercăm să adunăm cât mai mulţi bani (suma de care are nevoie Alex e enormă, 165 de mii de euro la prima strigare).”

Cei care nu pot să ajungă în Cluj până Vineri dar vor să ajute, o pot face depunând bani aici:

RON : RO31 INGB 0000 9999 0019 3771
EUR : RO85 INGB 0000 9999 0155 2157
ING BANK CLUJ NAPOCA SUCURSALA MARASTI
POSESOR CONT TATA: BRISC CLAUDIU MARIUS

Telefon Contact :

Tata (Claudiu):0744/538256
Mama (Ioana):0740/523918

8 lovituri, dă-i și tu!

Tot de prin conced

Deci: la mine la ţară, la Orlat, zace mai mulţi vecini.

De o parte a drumului zace Orlatul, de ailantă zace satul Gura Râului, cu care noi, orlăţenii, nu avem nici o treabă – decât dihonii, fincă orlăţenii cu gurenii se urăsc de moarte; şi multe or fost cazuri de oi din Gura Râului violate de ciobani din Orlat, şi viceversa. Dar nu despre asta e vorba.

Pe lângă oile violate, au fost cazuri numeroase şi de brişti, furci, topoare şi coase, şi foarfeci înfipte în gâţi de gureni de mâini orlăţene, şi viceversa; dar nici despre asta nu e vorba.

Printre pitoreştii mei vecini se numără şi un cuplu demn de o postare: el, italian pensionar pe la 60 de ani, ea fostă stripperiţă din bar din Germania, pe la vreo 35 de primăveri, agăţată de italian şi adusă acolo ca să o facă regina Orlatului. Şi  cuplul ăsta e OK, mai puţin când se ceartă în italiană şi-şi spun unul alteia vafanculo, Fiat Punto şi pizza calzone, şi alte asemenea.

Şi într-o zi, italianul ieşea cu maşina lui în drumul comunal, de pe uliţă sătească; şi eu tocmai vroiam să înfig furia vişinie pe aceeaşi uliţă peizană, unde nu încap două maşini deodată.

Io începător în Dacie, el în Alfa Romeo, că-şi trăieşte omul a patra tinereţe.

Io-i fac cu farurile, el rămâne nesimţit. Io ştiu că am prioritate, şi tabla de pe Dacia mea violează tablă italiană de Alfa Romeo oricând, şi face şi perversiuni agravante cu ea; dar cu bun simţ, dau înapoi şi ies pe drumul comunal principal cu spatele, îl las pe Giovanni să iasă de pe drum secundar pe drum principal, şi Giovanni se cară, fără măcar să-şi aprinda avariile în semn de “mersi, bă dacule!”

Io stuchesc într-o parte a greaţă de macaroane, şi mă duc în drumul meu.

Dar italianul, totuşi, mi-a mulţumit a doua zi. Da. Atunci când nepotul meu ăla mare a zburat zmeul pe toată pajiştea de lângă casa italianului, şi la un moment dat i-a scăpat zmeul în curte la italian. Şi când încercam să recuperăm zmeul fără să intrăm în curte la om, deşi poarta era larg deschisă, că de! noi, orlăţenii, avem bun simpţ, italianul ne-a văzut din casă cum trăgeam de sfoara zmeului, şi a acţionat poarta lui electrică de intrare în curte să se închidă, ca să ne taie orice şansă de a mai recupera zmeul zburat de un puşti de 8 ani la el în ogradă.

Dacă ştiţi vreun Mailat de italieni pensionari aveţi o bere de la mine.


19 lovituri, dă-i și tu!