Tu ce păţeşti când îţi prezinţi noua prietenă găştii tale?

Deci: să ştiţi şi voi, fetelor, că nu e uşor să ai prekină nouă. Asta vă zic din vasta mea experienţă. Şi nu e uşor să îţi prezinţi a 17-a prekină găştii de prekini. Asta iară vă zic din experienţă. Şi lucrul ăsta se complică atunci când gaşca respectivă joacă şah cu piesele de la table, au minţile plecate cu flota lui Băsescu şi au şi intelectul lui Daffy Duck: asta vă zic din experienţa unuia dintre aceşti oameni.

Deci: un individ (nu, nu eram eu; pe bune) vine cu prekina să: facă o surpriză, spera el, plăcută unor alţi prekini, care erau strânşi la o cabană, si să-şi prezinte noua cucerire erotico-amoroasă.

Da’ a dracu’ gaşcă, că află toţi de surpriza omului! Aşa că, în puterea nopţii, au pus toţi de un comitet de primire cu:

– vro cinzeci de lumânări pe care băieţii şi fetele le-au aprins pe fundul piscinei, in forma de pentagramă satanistă;
– vreo câteva cerşafuri şi prosoape pe care băieţii şi fetele şi le-au pus pe cap – după buna tradiţie a Ku-Klux-Klanului

Ca şi când astea nu ar fi fost de ajuns, în momentul în care cuplul păşea prin curte olimpian, la lumina lunii şi a serii, oarecum nedumerit de absenţa atât a prekinilor, cât şi a tovarăşilor, i-au găsit pe aceştia îngenunchiaţi pe fundul piscinei! În jurul pentagramei, of cors.

image0016

Amu nuş dacă kukluxklanii adunaţi în jurul pentagramei au zis “Acum suntem gata pentru sacrificiul uman, Înalte Dragon!”, sau cum aţi fi reacţionat voi, fetelor, dacă aţi fi duse in crierii munţilor de către proaspătul boyfriend, care de alfel, pare un personaj foarte cumsecade, şi v-aţi trezi în mijlocul unui asemenea ritual satanic de beut sânge de fecioară; ce ştiu cu siguranţă e faptul că eu, unul, nu ştiu cum s-o simţit fata ceea, sau ce o zis – că dacă ştiam, vă ziceam, ce naiba.

17 lovituri, dă-i și tu!

Noi aventuri cu Poliţia română

Coleg de-al meu, da? Pleacă omul în concediu cu maşina lui franţuzească adusă second din Jermanica, fincă nu toţi sunt jmekeri să-şi ieie maşina nouă; plus că dacă nemţii nu se dădeau duşi din Franţa în al doilea răzbel mondial, maşina lui ar fi fost nemţească, şi Mazăre ne-ar fi oripilat îmbrăcându-se în Kim Jong Il, nu în uniformă de Friţ.

Şi colegul, cum gonea el aşa, către concediu şi promisiunea de scărpinat pe burtă supt un palmier – principala activitate planificată pe următoarele două săptămâni, dă de o ditamai băltoacă pe drumul european. Acvaplanează, sare cu maşina prin ceva şanţuri, o loveşte, şi se înfige în ceva morman de pământ.

Şi-şi rupe clavicula.

Cu clavicula ruptă nu e de mers în concediu; aşa că omul renunţă la scărpinat pe burtă supt palmieri, şi ia legătura cu autorităţile incompetente: alea de sub chipiu.

– Aţi avut mare noroc, zice Garcea.
– Da! zice colegul: puteam să o mierlesc.
– E! zice Garcea. Nu de asta e vorba. Aţi avut mare noroc că d-ra din dreapta dvs. nu a păţit nimic. Fincă vă făceam dosar penal, vătămare din pulpă sau culpă, nu mai ştiu cum se zice.
– Ha? zice colegul.
– Da, zice Garcea. Da’ io tot nu mă las şi tot vă fac dosar penal de vătămare din culpă, că v-aţi vătămat pe dvs.
– Păi am avut accident, zice colegul, cum să-mi faceţi dosar penal că io am ieşit şifonat din propriul meu accident!
– Păi staţi liniştit, zice Garcea. Că fincă dvs. v-aţi autovătămat pe dvs., procurorii vor scrie pe dosar NUP (neînceperea urmăririi penale), şi scăpaţi fără cazier penal.
– Aha, face colegul.
– Da, domne, aşa-i justiţia în ţara asta de căcat! Nişte corupţi, mai face Garcea. Mare noroc aţi avut…!

17 lovituri, dă-i și tu!

Evenimentul zilei de ieri – by DailyCotcodac

24 iulie
1824 În SUA se desfăşoară primul sondaj de opinie din lume, întrebarea la care americanii erau invitaţi să răspundă fiind, probabil: “Unde credeţi că se află Europa pe hartă?”.

25 iulie
1799 Napoleon îi învinge pe turci în bătălia de la Aboukir. Neştiind din istorie că turcii pot fi învinşi doar prin tactica pămîntului pîrjolit, adică distrugînd totul în calea lor, Napoleon are ideea nebunească, şi totuşi de succes, de a folosi împotriva lor oameni înarmaţi cu puşti şi tunuri.

26 iulie
1953 Fidel Castro încearcă să declanşeze revoluţia în Cuba atacînd cu o duzină de oameni cazarma Moncada, ştiut fiind că în general în cazărmi nu se găsesc soldaţi care la nevoie să le apere.

27 iulie
1214 În bătălia de la Bouvines, francezii îi înving şi-i masacrează pe invadatorii germani, după care, ruşinaţi, promit că n-or să mai facă aşa ceva niciodată.

Citiţi mai departe…

6 lovituri, dă-i și tu!

Weekendul trecut, weekendul asta

Băi Gropare, m-o întrebat un prekin amu ceva vreme, io opserv că tu weekend de weekend tragi câte o beută! Ba în Retezat, ba în Hajdu, ba în Oradea, Maramureş, Sibiu… bă… eşti tare! Da, zic io, dacă m-aş apuca să pun jaloane pe o hartă a României cu locurile unde am ajuns la bere, cred că toata harta ar fi plină de piuneze! Păi bine, zice el, şi nu ţi-i frică de ficat? Nu, zic io, mai frică mi-i că rămâne România fără de piuneze!

Aşa că: recomandare gropărească, mai ales pentru ardeleni, că-s mai aproape: musai să mereţi într-un weekend sau chiar în concediu la Pensiunea Râmeţ. Îi la vreo la vreo 30 km de Alba Iulia, înainte de Mănăstirea Râmeţ. Drumul e reparat proaspăt, e ca oglinda; preţurile sunt mega convenabile (adică bat la cur cam orice cazare la raportul calitate-preţ, fincă îs mega moca, şi eu nu am în casă aşa baie şi aşa condiţii!), papa e bestială, berea costa (numai!!!) 4 lei Beck’s-ul, şi dacă mai aveţi şi norocul să fie acolo Silvan, prieten gropăresc, şi să vă şi cânte la chitară, io vă garantez că marijuana e aproape ceai de muşeţel faţă de cât de bine vă veţi simţi! Mă ştiţi amu ca nu prea îmi joc reputaţia pe orice măgărie, da’ asta e chiar o chestie care trebuie făcută. Fincă:

– Silvan e bestial la chitară (vrea şi să facă tabără de chitară acolo în luna august)
– zona e demenţiala, cu mănăstirea la 3 km (asta dacă vă preocupă cele veşnice sau aveţi o brumă de interes în istorie); şi la mănăstire, uite ce şofer care şi-o scris numele fetei cu care umblă el în maşină!

fufa
– la vreo 6 kilometri zac Cheile Râmeţului, care sunt – ce să vă zic, frumoase ca o femeie cumsecade, care e jumate negresă, jumate asiatică şi jumate bistriţeancă – şi cel puţin 66% moldoveancă de pe ambele maluri ale Prutului, seca-l-am dintr-o sorbire.

Şi vă mai zic asta fincă acolo am fost weekendul trecut, şi m-am simţit atâta de bine cu Mişu (bă, mă laşi să pun poza aia a ta cu câinii?) şi cu numitul Silvan, care or cântat amândoi aşa de fain că Dumnezău s-o oprit din trebi şi i-o ascultat (aşa că repetaţi-vă rugile rostite sâmbătă seara, că Demiurgul era ocupat!), şi până şi io am pus gheara pe o chitară, de am chinuit-o cât m-or ţinut gâţii. Şi o fost fain.

Şi weekendul ăsta, vă veţi întreba, weekendul ăsta? La Motiş, măi copii, lângă Mediaş, că face ţiganiazii parastas: casa în care am tras noi atâtea cumetrii şi scandaluri va fi revendicată de fostul popă sas revenit din Jermanica, care ne va alunga, şi mergem s-o mormântăm cum se cuvine. Ori… ce bairam de mormântare e ăla fără Gropar? Aud???

Na, mai jos, o mică galerie de poze făcute cu tilifonul, că când s-a termina criza mi-oi lua şi eu o sculă să mă dau şi mai mare:

PS: Mişu o apărut de două ori, fincă poate mă lasă, sau poate nu mă lasă să îi public poza, şi am zis că e bine să fiu pregătit. Nu că-s dăjtept?


16 lovituri, dă-i și tu!