Ati auzit?

Cica se schimbă denumirea virusului de gripa porcină în “de nou virus gripal”, c-aşa o hotărât Comisia Europeană a Consiliului European al Europei.

De ce? vă veţi întreba.

Păi s-or crizat parlamentarii că virusu ăla e numai pentru ei, mă, plm.

Sau, dacă stau un pic şi mă gâdesc, o fi din cauză că toţi masculii s-or crizat că de ce nu există şi virusul gripei curviştine – pentru femei?

16 lovituri, dă-i și tu!

Ce păţeşti cu Furia vişinie

Îndrumat de gânduri bune, pavat de bune intenţii, io cam semnalizez în trafic, pentru că în aproape 5000 km conduşi în Furia Vişinie în vreo 7 luni am scăpat fără un punct amendă. Io încerc să nu prea calc legile, fincă-s ardelean corect, care – după cum se mira Mile (care ar face bine sa ne zică mai multe isprăvi din cele războaie trăite pe pielea sa sârbo-română, da?), “uite la el” (adică la mine) “cum nu aruncă chiştoace în Muntenegru, decât în pubela de chiştoace!” – deci io şi în trafic îs plin de avarii aprinse ca să le mulţumesc ălora în faţa cărora îmi bag coteţul pe roţi, plin de gesturi corecte, las pe alţii, fac cu farurile când e poliţie la ginit pe drum european, etc. Deci încerc să fiu corec.

Şi eu,.. deci ce vină am că îmi mergea greu semnalizarea? Ha? Deci ce vină am? Că io am făcut cu genunchii de când tot apăs ambreiaje de Dacie cu câtamai genuflexiunea, că şi picioarele mele îs făcute să mă ducă ameţât acasă, nu să dea la pedale în gură; plus stress că dacă turezi Dacia prea tare îţi sare înaintea Passatului pe motorină, de ăla zice că vrei să râzi de el – şi dacă o turezi prea încet, îţi moare în intersecţie, de te râd toţi, că ui ce fraier de cioban, cu Dacia cu număr de Sibiu.

Şi eu, deci… după cum ziceam, dau să iau dreapta, şi ce păţesc eu când semnalizez, ha, ce păţesc când semnalizez?

Mi se rupe maneta de semnalizare. Dacie de 9 ani şi 10 luni, deci nu coaje.

Deci mi se rupe maneta, şi amu Furia Vişinie mi-e orfană de manetă de semnalizaţie!

Update: …si azi-dimineata, venind cu masina la munca, mi-o acordat prioritate masina Politiei, desi nu semnalizasem 😐 ca n-aveam cum…

24 lovituri, dă-i și tu!

Pălinca, arghelenii şi cutremuru’!

Mo Hădene, îi zic io, tu ej ghe la Maramu, şi tre’ sa ai pălincă bună, d-aia de dat şpagă la doftor! Ai şi de dat? Am, mo, zice; am, şi-ţi şi dau!

O avut, şi mi-o şi dat.

Amu… despre Tică am mai scris. Amu vreo lună o venit din Sibiu la Cluj, şi-o operat nevasta de ceva năcazuri femeieşti, şi o stat la mine nu mai puţin de o săptămână, perioadă în care şi-o înmuiet cu generozitate musteaţa cu pălincă hădenească, spre marea mea disperare, eu fiind in post, dar alarmat cum rezerva mea strategică se dezumflă vertiginos. Amu… io nu-s zgârcit din fire, dimpotrivă; da’ de la pălinca aia io am suferit enorm, în primu rând fincă pălinca aia îmi era dragă mie, da’ şi fincă Tică m-o sforăit la cap de parcă dormeam cu un turboreactor; cred că d-aia mi s-or şubrezit cercevelele la geam, mi s-o scorojit lavabila în baie şi nu mă mai salută vecinii.

Nu pleacă bine Tică, şi vine Călin la Cluj, să stea o noapte; în semn de bun venit, îi ofer cu generozitate două ştampăle, nu mai multe, de horincă de aceeaşi sorginte, omu’ le îndeasă supt nas, după care toaaaatăăăăă seara o fost ca un vraci amerindian care linsese ciuperci halucinogene, că s-o aberat pe la Crivăţ prin speluncă de nu mai ştiam dacă nu cumva e epileptic. Şi – colac peste pupăză – în noaptea aia m-o sforăit mai abitir ca Tică, că am făcut crampa scriitorului la mîini strângându-l de nas să nu mai horăie.

Ultima ispravă – weekendul ăsta am ţânjit la Valea Viilor, că am avut o cumetrie. Şi ca orice gospodar, am luat cu mine o glăjucă de juma de kil cu motorină hădenească, să le dau în cap la ţiganiazi. Am să sar peste varianta oficială cu ce s-o întâmplat la chef, pentru că avem foarte multe versiuni care se bat cap în cap, pe când asupra altor secvenţe pluteşte o ceaţă inexplicabilă. Cert e că sticluţa transparentă cu licoare a circulat o dată pe la fiecare nuntaş pe când făceam grătarul, şi de mai multe ori la mine, că doară eu eram tata ei. Şi… ce credeţi voi? După ce ne-am adăpat cu horinca binecuvântată, am auzit că o fost cutremur în România.

Amu vreau să-l rog pe Hădean să-mi  mai deie, că vreau să merg cu pălinca aia în America de Sud, să pornesc o revoluţie şi să-mi instaurez propria mea dictatură militară.

12 lovituri, dă-i și tu!

Cum e acu e şi spanacu

Bună ziua, unie putem mânca în Mediaş? A… ni se zice, vedeţi că e plin de cumetrii, boteze şi nunţi şi parastase de genu’ în tot centru. Da’ încercaţi alăture! La 4 stele.

Pe drum, furia vişinie îşi rupsese cureaua de la alternator. Sunat Gropăroiu, zic “Tatăăăăă, maşina de mi-ai dat-o se tot îngraşă, că ui, nu o mai ţin curelele!”  “HAHAAAA!!! Răcneşte tata, fericit ca un copil, de când aşteptam clipa asta! (tata moare de plictiseală că amu au un Opel care nu mai trebuie reparat, futui!) Caută în cotlonul X, vezi cureaua? Noa.. schimb-o! Hahahaa!!! Ce mă bucur că I outsmarted the Dacia! Şi că eram pregătit! Muhaha”, mai zice Gropăroiul meu care şi-o burduşit maşina cu tot felul de piese de schimb – că mai poate face încă o Dacie cu ce scoate din porbagaj, da’ nu vrea el.

Şi la restaurant, m-am bucurat să o sparii pe chelneriţa care o vinit cu meniurile, arătându-i mânurile mele, negreeee… ca dracu’ – de la reparat! BUUUUU! Unie mă pot spăla, vă rog, zic eu, cu o aliură de mecanic auto care papă la 4 stele.

Şi când am comandat doo zămuri de pui a la grec, domnişoara o vinit cu – of cors! – doo boluri. În mânurile ei.

Io am văzut că pe fundul unui bol era lipită o frunză verde de spanac; da’ ca un porc de câine, am tăcut din gură până când ne-o pus bolul în faţă, când urma să-i zic numa atunci că nu e bun bolul, că e murdărit de spanaci, să o fac să-şi consume gesturile. Din nefericire, manevra mea nu a dat roade.

Când ne-a pus bolul în faţă, de farfurie se lăfăia, lipită, o altă frunză USCATĂ RĂU de spanac. Perplecşi, noi. Încurcată, ea.

Îşi eliberează rapid o mână şi sare să descuameze frunza cu unghia. Şi se aude un scrâşnet ca de unghie pe tablă. Mulţumim frumos, zicem noi, vă rugăm frumos să ne schimbaţi bolul dacă se poate, vă rugăm noi frumos de tot. Vă mulţumim. Nu, noi vă mulţumim. Sunteţi foarte amabilă.

19 lovituri, dă-i și tu!

Românul, ungurul şi Bolivia

Cei care furaţi cablu de la UPC şi aveţi TV luat în rate (nu ca mine, care am cablu pe care-l plătesc, dar nu-mi mai mere TV tunerul de 6 luni) sunteţi la curent cu ştirea cu românul care de fapt era ungur care de fapt era etnic secui care de fapt era islamist care de fapt vroia să-l ucidă, chipurile, pe preşedintele bolivian, care era şi este etnic amerindian, care a fost ucis într-un schimb de focuri de armă, nu de brichetă sau de tabără. Românul, nu bolivianul.

Citind comentariile articolului de pe Evz.ro, am aplaudat de fericire văzând câţi români sunt cu adevărat mult, cu mult mai divorţaţi de creier decât mine. Unele voci îl comparau cu un Che Guevara maghiar (“Asztà la viktoria sziemprè!”), şi pozele îl arată înarmat nu cu un gulaş mortal de pişcăcios, ci cu un AK47 în carne şi oase (de altfel, cea mai ucigătoare armă din lume, după sindromul pre-menstrual). Partea tare din întreaga afacere este că tânărul ar fi fost membru al Legiunii Secuieşti, care Legiune – iată, dovezile sunt evidente – se pare că nu mai militează pentru alipirea ţinutului secuiesc la Ungaria, ci pentru unirea cu adevărata sa patrie-mumă, Bolivia.

PS: şi dacă vreţi să ştiţi, e şi normal ca secuii să nu mai vrea să steie cu noi, la câtă discriminare îi punem să mănânce! Uite: dacă există fete, femei şi domnişoare cu numele Argentina, Andaluzia, America, Anglia, de ce nu există, buey români rasişti şi şovinişti, fete pe care să le cheme Bolivia?

13 lovituri, dă-i și tu!

Un taxi perplex numit “de criză”

– Bună seara, la Kaufland Mănăştur.
– Vai… tocmai acum îşi face aparatu de taxat casa… nu ştiu cât face, îmi daţi dvs. cât ştiţi că face.
– Păi… zic, nu am mai circulat cu taxiu de 5 ani, că e criză; da’ vă uitaţi la kilometraj şi vă plătesc aşa.

4 kilometri mai târziu, îi întind o foaie de 10 lei:
– Vai, zice, nu am să vă dau rest… zice taximetristul perplex.
– Nasol, zic eu.
– Păi… daţi-mi ce mărunţi aveţi.

Şi atunci Groparu, calm ca un puls de răposat, scoate trei lei mărunţi, pe care îi lasă taximetristului perplex. Apoi, cu studiată delicateţe, îşi recuperează foaia de 10 lei dintre deştele taximetristului, şi iese – nu înainte de a mulţumi frumos.

Pizda mă-tii! mi-a trasmis taximetristul perplex, in mintea sa. Ba pe-a mătii! i-a răspuns Groparu, că doară nu în fiecare zi îi traji o ţapă unui taximetrist perplex.

22 lovituri, dă-i și tu!

O minţât în biserica! Iar!

Popa la care merem noi la înviere e prekin cu Greuceanu, că ăsta aşa zice, că e bine să cunoşti popi, că îţi mai pun o pilă-doo la Atotputericul.

Prima mea slujbă de înviere după post, amu doi ani, cu Greuceanu: popa mă vede pe mine că-s bărbat bine şi înalt şi frumos, şi mai ales perfect; şi ca să nu-mi pălesc dovleacu’ de candelabrul din bisericuţă, în timp ce mormăia “Doamne miluieşte”, când ajung la el, tocmai când io pupam plin de evlavie biblii, şi miruri, şi icoane, atinge candelabrul cu mâna ca să-mi atragă atenţia. Io, în focul meu evlavios, mă arunc şi îi trag un pupat, cu foc, la candelabru, că m-am gândit că aşa trebe. Popa era să se înece de râs. “Cel-care-pupă-candelabre”, aşa mi se zice amu printre căpeteniile villajoaze!

A doua slujbă, anu’ trecut: prudent, evit să mă mai fac de râs, da’ Greuceanu nuş cum face de ajunge în faţa popii tocmai când ăsta împărtăşea enoriaşii; popa sare să-i bage pita de cuminecătură la ăsta între dinţi, şi-l întreabă: “Te-ai spovedit, nu?” “Daaaaa, zice Greuceanu, cum să nu…”

Nu se spovedise, şi io zic că e meseriaş că l-o minţit pe popa în faţa sfântului altar.

Anu’ ăsta am nimerit lângă o tanti de 60 de ani care aşa de bine mirosea a brânză că numa la sex m-am gândit toată slujba. Şi zice popa în faţa altarului măi, copii, tu, Cel-care-pupă-candelabre, şi tu, Greucene, vreau să vă rog să rămâneţi după sfânta slujbă, că noi facem o masă câmpenească între noi, între peizani, şi musai vreau să vă hrănesc! Bine, părinte, sare Greuceanu cu vorba, rămânem dacă ne rugaţi, vai de mine, cum nu. 3 minute mai târziu se termină slujba, ne lom paştile. Mestecând încă pită cu vin, Greuceanu mă înşfacă de areapă şi mă târâie cu forţa afară din casa Domnului: AMU MEREM ACASĂ!!!! DA’ AMU!!! Bă, zic, eşti mucegăit la minte, i-ai zis lu popa că rămânem! Iară minţi feţe bisericeşti? Bă, zice. Io 7 săptămâni am ţinut post, cu tine, of cors. Tot postul, cu sfinţenie. Acasă am clădit focul, am dezgheţat carnea de grătar, şi pălinca face mărgele în clondir. PĂI TU CREZI CĂ IO RĂMÂN ACILEA SĂ MÂNC ZAMĂ DE CARTOFI ŞI PIREU CU MURĂTURI? CE DAC-AM MINŢIT, TU CREZI CĂ MIE IMI E OK CĂ TOT MINT LA POPA? Hai acasă, să mâncăm carne prăjită. Hai, lasă prostiile.

23 lovituri, dă-i și tu!

Urare de Paste

Cate oua supt găini,
Câţi tătici sunt prin vecini,
Şi câţi pui sub iepuroaică
Sau câţi solzi pe balauroaică,
Cât scuipat e pe trotuare
Datorii prin buzunare
Şi gunoi e pe ogoare,
Câte cadavre pe Gange
Şi în ţară piţipoance,
Minte multa şi noroc
S-aveţi toţi sub cozoroc,
Sanatate şi avere
Şi s-aveţi şi bani de bere,
Ş-ascultaţi ce v-urez eu:
S-aveţi pile la Dumnezeu!

Sărbători fericite, alea-alea.

18 lovituri, dă-i și tu!