Pentru sănătatea dumneavoastră, evitaţi excesul de sare, zahăr şi beşini

A elibera stafia.

A cânta ca Mariah Carey.

A bombarda Irakul.

A cânta la trompetă.

A cânta la contrabas.

A înălţa ode fasolei.

A solfegia marşul nupţial.

A becaliza.

A pârjoli pantalonii.

A evoca mireasma Camembert.

A inaugura un nou mod de propulsare.

A lătra fără botic.

A cânta manele.

A naşte Adi de Vito.

A oua.

A da glas pasiunilor lăuntrice.

A transforma papa în metan.

A dez-intestinaliza temerile.

A confirma o masă copioasă.

A rosti un discurs peremist.

A rosti un discurs udemerist.

Ştiţi şi altele?

35 lovituri, dă-i și tu!

Uneori nu sunt foarte mândru că sunt român. Ştiţi?

Deşi nu m-aş lăsa dus din ţara voastră decât spre crematoriu, şi atunci aşezat cuminte între patru scânduri frumos văcsâte şi purtat pe umeri de 6 fecioare îndoliate, uneori mă ia şi pe mine cu sictir de ţara asta – şi-mi doresc să am puteri din elea spaidărmeneşti, să îi prind pe toţi gherţoii într-o plasă lipicioasă şi să beau multă bere, să mă uit la ei cum se zvârcolesc şi să fac un şuşu prietenos şi călduţ peste protestele lor.

Toată lumea urlă ca apucaţii, cu vinişoarele umflate în albul ochilor, că nu se respectă legea. Şi mă revolt şi eu când văd cum se taie pădurile, şi visez ca într-o bună zi să-mi umplu furia vişinie de puieţi pe care să-i plantez aiurea, unde nu ajung drujbele. Şi mă irit de cum se circulă pe străzi, şi dacă parchez maşina 2 minute aiurea stau cu morcovul toată după-masa. Şi văd cum se eliberează abuziv infractorii, şi nu pot uita că un vecin şi doi foşti colegi de clasă au făcut avere ducînd curve în Spania şi poate chiar deranjându-le cu câte un glonte prin trompa lui Eustache daca nu erau prea cooperante (normal că amu sunt antreprenori imobiliari de mansarde, respectabili). Şi văd ce şpăgi se iau şi ce discriminatoriu se acordă favorurile, văd şi aud cum suntem furaţi, minţiţi, scuipaţi cu muci, violaţi în gaşcă de ăia pe care ni i-au votat pensionarii, că noi, tinerimea, nu merem la vot şi nu ne implicăm, că ni se cauzează.

Pe de altă parte, când mă uit la panaramele de legi gândite cu curu’, la aberaţiile pline de non-sensuri promulgate de idioţi beşinoşi şi susţinute la TV de jurişti tinerei, fotogenici, coerenţi şi persuasivi în vorbire, înregimentaţi cu patos unor cauze în care cred din inerţie, fără să le mai cerceteze, mă cuprinde un respect enorm faţă de magrebinii care protestau mai an în banlieue-urile franţuzeşti şi studenţii greci care se luptau – amu cîteva săptămâni – cu poliţia, la ei în Elada. România asta mă face, pur şi simplu, să îi sprijin pe anarhişti. Pentru că legile bune nu sunt respectate, iar cele rele sunt aplicate cu sîrguinţă. Aşa că de ce drecu’ le mai facem?

De ce ai tu gustul ăsta acru în gură, Gropare, ce ai lins de ţi s-au strepezit dinţii? vă veţi întreba voi. Ei bine, am degustat puţin ştirea asta: un român pe nume Vakulovski, fost coleg de cămin (nu ne cunoaştem personal decât de la lansarea cărţii sale Letopizdeţ, deşi căminizarăm în aceeaşi perioadă), a fost amendat şi dat afară din România pentru că i-a expirat viza.

Că atitudinea autorităţilor faţă de basarabeni e aceeaşi pe care o au italienii faţă de români – deja e de notorietate. Că unele minţi cubice din spatele birourilor ar trebui Asuchwitzuite cu Cycoln B se ştie, iar. Şi nici măcar nu am ce concluzie să trag, pentru că pur şi simplu nu am.

36 lovituri, dă-i și tu!

Cânţi bine la chitară? Ha???

Dacă da şi dacă vreai să faci parteneriat pudic-privat cu Mişu pe scenă, ia ceteşte asta, alătură-te lui, şi chiloţii admiratoarelor vor ploua pe scenă, alături de sutiene, iepuraşi de pluş şi – de ce nu? – de proteze dentare şi sterilete. Mişu are nevoie de chitarist bun cu coardele, şi ajunge – trist – la aceeaşi concluzie ca şi mine, cum că chitarişti buni, fomei de calitate şi chiloţi de bumbac ieftini şi buni sunt tot mai greu de găsit.

6 lovituri, dă-i și tu!

10 chestii care nu se zic la controlul de medicina muncii

1. Se dă şpagă pentru serviciile astea?

2. (când ţi se pune brăţara pentru măsurarea tensiunii) Mă mir cum de mai bate pulsul în braţe, tot sângele mi-a fugit drept în erecţie, domnişoară!

3. (când dă cu mânuţa aia a ei la pompiţă ca să-ţi măsoare tensiunea) Uuu, aveţi experienţă, domnişoară! (şi îi tragi cu ochiul).

4. (când eşti singur cu doctoriţa) Dacă ştiam că firma îmi îndeplineşte fantezia mea sexuală cu sora medicală, nu mai guiţam ca prostu’ că nu ne-o dat primă de Crăciun…

5. Domnişoară, aşa de sexy sunteţi în halatul ăsta alb că nici măcar nu mai e nevoie să fiţi şi frumoasă!

6. (când te roagă să îţi sufleci tricoul să te asculte la plămâni) Wow, deja începem să ne dezbrăcăm? Asta face parte din preludiu, nu?

7. (după ce te-a ascultat la plămâni) Domnişoară, acum trebuie să vă ascult eu plămânii, ca să fim chit, dar fără stetoscop.

8. (când te pune la aparatul ăla de testat ochii, şi te întreabă ce litere vezi) s-e-x… s-e-x…

9. (când te pune la aparatul ăla de testat ochii, şi te întreabă ce cifre vezi) 69… 69… 69…

10. (când se termină examinarea, ieşi afară şi le zici colegilor care aşteaptă la rând, în aşa fel încât să audă şi doftoriţa perplexă) Bueeeey, aşa bine nu mi-am mai tras-o de la 17 ani!

15 lovituri, dă-i și tu!

Articol publicitar

Acest serviciu de hosting este un fel de autostrada cu 16 benzi pe sens, toate libere, şi tu eşti la volanul unui Porsche Cayenne, din ăla căruia nu-i tremura volanul când ajungi la 265 km/h, cum îi tremură Daciei mele.

Dac-ar fi femeie, ar fi una cu ţâţe mari – şi tari. Şi nu ar avea SPM.

Dac-ar fi bărbat, ar avea sculă de negru.

Dac-ar fi politician, ar fi Obama.

Dac-ar fi dac-ar fi soare, nu ar deveni niciodată novă.

Dac-ar fi cometă sau asteroid, nu ar ameninţa niciodată Pământul.

Dac-ar fi pescar, ar prinde cel mai tare crăpălău.

Dac-ar fi om de radio, ar fi Dobro+Badea+Exarhu+Gheorghe+Mihaiu la un loc.

Dac-ar fi soft, nu ar crepa niciodată şi nu i-ar mai trebui fixuri.

Dac-ar fi mâncare, ar fi sanvişurile lu’ Hădean, din Pub. Nu, Nebuloaso?

Dac-ar fi beutură, ar fi din aia fără mahmureală.

Dac-ar fi scriitor, ar fi Marquez (ceea ce, aflaţi de la mine, e un lucru foarte bun).

Dac-ar fi transport în comun, ar fi aerisit, plin de oameni care miros frumos şi care îţi oferă locul pe scaun.

Deci: http://www.hosttix.ro. Şi “tix” nu vine de la praful ăla de curăţat, că m-am interesat.

PS: A, şi dac-ar fi blogger, ar fi născut din spermatozoizi campioni.

17 lovituri, dă-i și tu!

Când am revenit din Spania,

s-au întâmplat foarte multe chestii, ca într-un concediu gropăresc normal.

Io – p-acolo – am stat printre căpşunari, deci papa şi cazare moca, şi ne-am distrat de minune în sensul că o săptămână întreagă am stat în apartament şi ne-am jucat Fifa la Wii din ăla si am beut bere, şi nu am ieşit decât două după-mese în oraş, prima dată ca să vedem taurii, că le dăduseră drumu pe străzi şi io am fugit ca să-i inervez, şi a doua oară când ni s-o bulit maşina şi am plecat în Castellon să îmi sun şefii că întârzii la muncă vreo săptămână, şi să mă las înjurat de ei, la telefon, pe banii mei. A, si a treia oara, cand am mers la pescuit, şi nu am prins nimic, of cors.

Şi printre căpşunari, eu am deprins nişte cuvinte deloc academice în spaniolă, unele dintre ele pe care le-am văzut pe tricourile alea pe care scrie “de puta madre traficante”, sau ceva de genu’. Şi mândru nevoie mare de abilităţile mele lingvistice de excepţie, imediat ce am ajuns acasa, mi-am luat telefonul (pe vremea aia, ca si acum, nu aveam bani de roaming) si am re-setat mesajele de intâmpinare pentru atunci când deschizi telefonul.

Anii trec, si viata merge iar. Intre timp fac rost de bani de telefon nou, şi telefonul vechi îl las – of cors – la părinţi.

Şi într-o zi mă sună Gropăroiu – tata, de! – şi-mi zice:

– Bă, fiule, zice, uite, am uitat să reîncarc telefonul ăla de ni l-ai dat tu nouă, şi amu o murit de tot. L-am pus la încărcat, şi nu ştiu cum să-l pornesc!
– A, zic, simplu. Vezi butonul ăla roşu?
– Da, zice Gropăroiu.
– Mnoa, zic. Ţine-l apăsat.
– Bun, zice, il ţin.
– Mnoa, zic, ce îţi apare?
– Păi, zice, nu îmi apare nimic! Îmi scrie “Hola, cabron de mierda!”. E bine? Am greşit cu ceva? Că io nu ştiu deloc spaniolă, da’ cabron şi mierda ăstea nu-mi place deloc cum sună…

12 lovituri, dă-i și tu!

Lupulaine, da’ nu-i chiar aşa, mă!

Deci – urmare la articolul meu precedent cu salvaţi planeta, Lupulainu scrie că el nu pricepe di ce trebe salvată planeta. Că nu prea are sens. Şi pe bune că nu prea am argumente să-l contrazic, fincă şi mie mi-e târşă de câtă lume se declară ecologişti, da’ tot groapele de gunoi ne-ecologice, apele ne-epurate şi solurile azotate ne mănâncă zilele, în loc să ne sacrificăm şi noi tinereţile şi sănătăţurile prin birturi, beuturi, dame şi scandale. Da, mai ales prin dame!

Dar însă între timp mi-am dat seama de ce e bine să ne salvăm planeta, mă Whitewolf, şi să salvăm totodată, de exemplu, tigrul siberian. Da, tigrul, că din leul nostru, sireacu’, nu mai ai ce salva: are coada ruptă, blana găurită, o chelit şi e şi diareic, fincă pierde din greutate ceva de speriat. Deci avem o datorie pentru generaţiile viitoare să salvăm tigrii, şi iaca, îţi şi spun di ce: deocamdata tehnologia noastră de început de secol 21 e limitată, că ne-am mulţumit cu ce avem; dar dacă prin anul 2080 un om de ştiinţă de la Şcoala Doctorală din Sălaj sau de la Academia din Sighet descoperă cum se face pălincă ghe tigru? Ha? N-ar fi maaaare păcat ca tocma’ atunci noi să nu mai avem mâţe d-astea mari, să ne facem borhotu’?

16 lovituri, dă-i și tu!