Asar’

Deci asar’ m-am imbetat cu Mircea Vintila, el o beut ceai, eu bere, multa bere. O fost in Autograf, in Cluj, si ne-am conversat până în clipa în care o fost asaltat de atmiratoare, care mi l-au răpit.

Urmează discuţia cu Greuceanu:

greuceanu_original: scrie-n pisda ma-ti blog!
greuceanu_original: e a 3-a oara cand intru sa verific!
Groparu: nu poci inke
Groparu: asar’ m-am imbetat
Groparu: cu mircea vintila
Groparu: 🙂
greuceanu_original: mircea vintila!
Groparu: ep!
greuceanu_original: cini-i ala?
Groparu: www.google.com
Groparu: pasarea colibri
greuceanu_original: www.ma-ta.com!!!!
Groparu: ma-ta
greuceanu_original: a
greuceanu_original: pai nu-i batran?!
Groparu: ba da
Groparu: mega batran
Groparu: zice ca nu mai bea de 15 ani
Groparu: si arata ca de 90
greuceanu_original: no sh?
greuceanu_original: numa tu te-ai imbetat?!
greuceanu_original: sau sh iel?
greuceanu_original: dupa “15” ani?
Groparu: numa io
Groparu: ca el era cu fanele
Groparu: ma
Groparu: am fane si io ma!!
Groparu: asar’ una mi-o cerut voie sa ma pupe pe obraji
Groparu: ca e fana
greuceanu_original: :))))
greuceanu_original: bravas mah
Groparu: deci aia era
Groparu: jur
Groparu: fainuca fata
greuceanu_original: iete pula
Groparu: e ma!
Groparu: ca si io m-am mirat
greuceanu_original: niciodata nu te-am auzit zicand de vreuna ca-i urata
Groparu: si asta-i drept
Groparu: :))
Groparu: da’
Groparu: tu ai vast?
Groparu: vreodata
Groparu: pe vruna urâta
Groparu: ?
Groparu: câ io… nu!
greuceanu_original: da mah!
greuceanu_original: muuulte
greuceanu_original: majoritatea “fanelor” mele
greuceanu_original: a!
Groparu: :))
greuceanu_original: e drept ca dupa ani si ani s-au mai schimbat calificativele

18 lovituri, dă-i și tu!

Disclaimer

Io, Groparu, su’semnatu’, declar urmatoarele:

La data de 28.01.2009, anul curent, lucram peste program la un program care necesita munca peste program, el, programul.

La ora 18:30 seara, am auzit nişte voci din bucătărie în firma aproape goală. Curios să văd despre ce e vorba, am intrat înăuntru ca să descopăr cea mai sexy privelişte: vo patru cartoane cu resturi de pizza care strigau cu glas de negresă, asiatică, rusoaică şi respectiv suedeză că vor să facă sex în grup cu papilele mele gustative, cu palatul gurii, cu limba, dinţii şi buzele mele, dar mai ales cu întreg tractul meu digestiv. Fincă în ziua aia mâncasem numa’ o dată, că, de! e criză, şi fincă io mă înmoi tot la glas de mujeres, am cedat nervos şi le-am satisfăcut pe toate bucatele de pizza, pe rând, până la ultima bucăţică, întru veşnica lor binecuvântare cu trupul meu flămând de ele. Mai mărturisesc că la final am şi râgâit zgomotos şi am făcut ca Tarzan, după care m-am cărat la bere cu banii proaspăt economisiţi, şi am jucat şi darts, fără nici cel mai mic regret.

Revenind la cooperativă dimineaţa aceasta, am fost înştiinţat că proprietara pizzelor supravieţuitoare de ieri mi-a lăsat mie, flămândul firmei, într-o maiestuoasă indignare, un bileţel pe care scria “cui a mâncat pizzele de ieri, să-i fie ruşine!”. Ţin să exprim şi pe această cale sincere condoleanţe colegei mele (care ţopăia la aerobic şi a revenit la puţin timp după groaznicul pizzacid ca să descopere sicriele pizzelor goale) şi să îi comunic faptul că, din nefericire, fincă îs nesimţit şi am fost flămând, nu mă încearcă APSOLUT nici un regret pentru fapta mârşavă săvârşită în deplinătatea liceelor şi facultăţilor mele la IDD mintale, şi aş comite-o din nou data viitoare când mă încearcă gheara în burtă. Mai ales că de fapt nu foamea mea atavică a fost de vină, cât dorinţa mea ca The Creatrix să scrie în continuare bloage de artă şi să trăiască mulţi ani fericită şi sănătoasă, lucru imposibil de făcut mâncând junk fooduri – drept pentru care scop m-am sacrificat şi mi-am umplut corpul de toxine şi grăsimi nesaturate, mai ales că nesimţiţii mei de colegi care or plătit pizzele NU MI-OR MAI LĂSAT ŞI SOS DE USTUROI, fapt ce mi-a uscat gâtlejul iremediabil în aşa hal, că nici nu mai zic.

Şi… o să-i cumpăr o pizza ca să compensesc (aştept să zici că nu e nevoie!) – ca să nu mai fie problemuri gastrice în această firmă hardcore de soft, da’ asta numai mâine, că mâine lom banii, şi pe azi mai am fix numa 12 lei. Care mi-i trăbă.

30 lovituri, dă-i și tu!

Musiu Boc şi noua politica guvernamentală

Prekin d-al meu, da? deci prekin, care are şi el o firmuţă, că şi el trebe să mănâncă. Şi cu firmuţa asta mai câştigă şi el o licitaţie, mai dă de mâncare la copii si o bere la stomah.

Şi îi vine controlu de la ITM: bă, le zice, voi aveţi prea mulţi directori la firma asta, şi prea puţini angajaţi! Zice: sunteţi trei directori şi numa un angajat! Tre’ să vă dăm amendă. Musai.

Zice unu din cei trei directori: bă, deci io şi noi şi firma, sireaca, ne judecăm c-un client rău platnic! Aşa că voi mie să nu-mi spuneţi mie că v-o vinit vouă aşa, din senin, chefu’ să faceţi verificaţiuni aiurea tocmai la noi, care suntem mici! Pun pariu că ăla v-o adus acilea să ne faceţi noo rău! Şi să nu-mi spuneţi altminteri, că nu vă crez.

Inspectoru de la ITM rămâne impasibil, şi le zice: măi, dom’ patroni! Ne potolim? Deci ia deschideţi şi voi TV-ul… şi ce auziţi? Ha? Ce? Vă zic eu: nu e bani la buget! E criză, şi nu e, şi daca nu e, nu e! Şi am primit ordin de sus (şi acilea o făcut un gest de căprioară spărietă, să nu-l auză pereţii) că trebe bani la buget. Şi noi asta facem! Facem rost de bani la buget. Că trebe la pensionari, profesori, miniştri, sindicate, minieri.

Şi, mai continuă inspectorul, noi, ITM-ul, suntem mici. Da’ vedeţ că or să mai vie la voi Garda, Poliţia Economică, inspectoratele… că, no! Foamea e mare, şi nu e bani la buget! Nu e, şi daca nu e, nu e!

11 lovituri, dă-i și tu!

Deci – Izvoru Murăşului

Deeeci, in weekend am servit Izvoru Murăşului, în munţii Hăşmaş, care sunt munţi ai patriei mele (pentru cei care aţi copiat la Bac la geografie).

Deci eu am mers acolo fincă acolo se concediau ţiganiazii; pentru cei care nu aţi dat Bacu’ nici din Gropărism, aflaţi că a concedia însamnă a-ţi petrece concediul.

Şi pe drum ne-o ferit bunu’ Dumnezău de probleme gen aia cu stricat maşina (fincă nu am mers cu furia vişinie) sau aia cu “moi romuni enpuţiţi, ce venit voi la Miercurea Ciuc?”, aşa cum se aude prin ziare că se-ntâmplă când ceri pâine la magazine în limba romuneşte; dimpotrivă, lumea fusă tare serviabilă, ba chiar una bucată tanti de benzinărie, de la care am cerut cheia pentru budă – din motive lesne de-nţeles, de la beut bere pe maşină – o suflecat fustele şi o ieşit fuga-fuguţa să ne zică că am greşit poteca spre tronul alb, strigându-ne: “La o parte!!!!” – pentru cei care nu aţi dat Bacul nici din ro-ghiară, traducerea aproximativă era “În cealaltă parte!”

Şi acolo am discutat despre Verestoy – ăla de fură pădurile secuilor – cu gazda, un săcui cu mustaţă pe oală, care nu s-a sfiit să recunoască că toţi politicienii sunt hoaţe. Şi sara am făcut un fasole la ceaun, şi ne-am lins boturile de cât de bună poate fi la foc de lemn săcuiesc. Şi apăi am discutat ieară o sumedenie de chestii din tinereţâle noastre, care – s-avem pardon – fură mai inteligente decât ale lor, şi am răscolit prin tolba de potenţiale subecte de postări pentru viitor, întru dulcea perpetuare a narcisismului meu atât endemic, cât şi pandemic.

Şi toate ar fi fost bune şi frumoase dacă Dumnezău’ beţivilor nu ar fi fost un pkik ameţât în perioada aia, fincă fiecare s-or ales cu câte un membru vătămat din cauza concediului lor (io am fo singuru’ care am scăpat numai cu o durere cruntă de cap, de parcă îmi trepana careva bostanu’ pe viu!) – dar cel mai rănit o fost – clar! – hinu’ meu, care şi amu regretă că m-o loat ca naş, că de când i-s naş cică toate îi merg prost. Şi ca să vă daţi şi voi sama de ce poate ieşi dintr-un fin ghinionist şi o scară-n spirală de lemn cam abrupt spiralată, ian priviţi voi şi vă dumeriţi!

cur-de-hin_resize

Deci nu e el meserias?

29 lovituri, dă-i și tu!

Vedi Turambarr e Crivatz, e puoi îmbătare!

Sună telefonu’ vinerea: Gropare, îs Turambarr, îs în Cluj, hai să te văz cât de najpa poţi tu să fii în carne, oase şi corpi cavernoşi! Mnoa, hai, zic io, viu, că ce să fac alceva!

Mers, întâlnit omu’, plăcut omu’, of cors, of cors, adus seara la Crivăţ ca să mâncăm bruschete gătite de Crivăţ în persoana sa ilustră de bucătar de bruschete, că numa iel ştie să discute cu mâncarea aşa cum trebe şi s-o preludieze, şi tot numa iel, când noi gemem orgasmic că ce bună ie papa, pufneşte nemulţumit că gorgonzola aia nu e ca-n Italia, şi că n-o ieşit bună mâncarea, că aşa e el, ambiţioasă ghe numa’.

Şi începem să desfundăm berile şi să le stingem cu palincă de Zalău, şi io tot încerc să mă dau pe google de pe telefon ca să ţin pasu’ cu discuţia aia savantă – da’ fără să mă vadă ăştia, că amândoi îs mai deştepţi ca wikipedia, şi io nu mai pun mare preţ pe intelectu’ meu de când am căzut în cap în cadă, că mă ştiu cât îs io de intelectoal – între ghilimele.

Şi îl sună fetiţa lui aia mare la telefon, şi io cred că e doamna Turambarr, şi el zice cu glas de adolescent “sunt in Cluj, cu nişte prieteni!” şi io, ca să stabilesc de la bun început că nu mi-l trebe ca prieten când pot să-l am numa pentru sex (plus că poate îmi cerea bani împrumut, de prieten ce-mi e) şi strig în gura mare “nu mai minţi mă pe doamna de nevastă-ta!”, da’ el zice “vezi, bă, că e fiică-mea, bă!”, şi io tac chitic, şi încerc să sparg gheaţa când vorbeşte cu nevastă-sa două minute mai târziu (sărumâna, doamnă, sper să nu citiţi acest blog proaspat rebranduit!), şi încep să gem la telefon ca o iapă-n călduri şi să-l întreb cu glas de piţi “cu cine vorbeeeeşti, iubitule?”, da’ n-o râs nimeni, ca de obicei, la bancurile mele, deşi jur că-ntr-o vreme până şi mie îmi plăceau bancurile mele!

Şi am plecat câteva ore mai târliu de la Crivăţ imbuibat de bere, şi a doua zi am plecat la Harghita într-un chef de pomină, dar despre acestea – într-o postare viitoricească.

18 lovituri, dă-i și tu!

Groparu o făcut duş

…şi, în mod excepţional, s-a hotărât să nu mai îmbrace aceleaşi haine dupa duş. Aşa că – cu ajutorul lui Mişulică si al Pictorului – am reuşit să îi trag site-ului un facelift cu botox, i-am rădicat ţâţele şi le-am umplut cu puţintel implant, i-am liposucţionat grăsimea de pe burtă, i-am băgat un implant de păr, că deja chelea, l-am pus pe tocuri şi într-o fustă scurtă, l-am rujat şi l-am scos la produs.

Am pierdut vreo 7 comentarii de la ultima postare – in rest, iată-l în noua sa splendoare adorabilă, înca nu merge chiar tot foarte bine, da’ urmeaza sa isi revie calumea si sa fie cumsecade.

Bagati si ceva feedback, daca aveti chef;)

Update: vedetz ca puteti sa va jucati cu luna, sa spargeti sticlele de bere, ba’ chiar si sa incercati sa porniti furia visinie!

76 lovituri, dă-i și tu!

In memoriam

Eram la pescuit, in studenţie, undeva pe lângă Ocna Sibiului.

Venea paznicu, unu’ Nicu, fonfănit rau, şi noi eram studenţi, deci lefteri şi de bani şi de examene luate.

Da’ aveam beutură.

Şi vine, paznicu, şi ne prinde, si noi incepem:

– Salut, bă Nicule, bă, cel mai bun prieten al nostru, ia un vin de la noi (era cald de behăiai, şi ăsta deja venise cu chef la noi, c[ aşa ne-am prins ca vine, dupa mirosu’ de spirt din văzduh), ce mai zici tu?
– Bă, daţi-mi taxa de pescuit!
– Taci, bă Nicu, că n-avem bani, suntem studenţi, ia d-acilea vin, lasă-ne că sigur ne va pedepsi Dumnezău că pescuim fără bani, uite ca suna telefonu’.

Răspundem.

– Salut, domnu Mişu, zicem noi.
– Taci, fraiere, ca v-o dau la bot, cum ajung la voi pe baltă? Că-s în Ocna.
– Domnu’ Mişu, deci vă luaţi şi veniţi spre Mediaş, dar faceţi dreapta la semnul ţâ, şi acolo sunt trei lacuri, noi stăm la lacul din mijloc, vă aşteptăm!
– Fraieri de gălbenuş, vin amu să vă-nvăţ să pescuiţi, loazelor!

– Vezi, bă paznice Nicu, uite: amu aşeptăm un avocat din Cluj, să vezi ce BMW are, pici! Poate ai şi tu o problemă vreodată, îţi lasă omu’ cartea de vizită, cine ştie?
– Bă, să nu mă minţiţi că vă fac mâncare de crapi!
– Vaaai, Nicule, cum să minţim! Haide mâine şi povestim.

Vine Mişu, care numa’ avocat nu era, şi pescuim.

A doua zi vine Nicu iară.

– Uite, Nicu, el e avocatul de care-ţi ziceam, zicem noi şi arătăm către Mişu, care îşi rezema Passatul lui obosit, îşi mirosea deştele care miroseau a peşte, şi gâfâia; şi pe lângă asta arăta a orice, numa’ a avocat nu.
– Bună ziua, domnu’ avocat, zice paznicu.
– Ete pula, zice Mişu, care nu ştia despre ce e vorba, că uitasem să-i spunem.

Stăm cu paznicu’ ore-n şir la discuţii, apare o cireadă de ţigani.

– Ce faceţi, mă! zice paznicu.
– Dom’ şăf… am o amendă penală… sare primu. Nu am cu ce-o plăti, păcatele mele! Am vint să pescuiesc nişte crap, să-l vând, că dacă nu, fac puşcărie. Că de lucrat nu mă angajează nimeni, că-s ţigan.
– Da’ ce-ai păţit, mă!
– Apăi… şi ne zice omu’ ce păţise, ceva alambicat rău de tot, că era-n proces.
– Mă! zice paznicu. Tot io să vă scap! Uite aici, aveţi avocat. Ia spune-i tu lu’ domnu’ Mişu ce problemă ai, şi el te consiliază.
– Cine-i avocat?
– Dumneavoastră, zice paznicu.

Pe Mişu îl fură un râs isteric, şi noi ne uităm îngrijoraţi unii la alţii. Îi facem semn să se potolească, el nimic.

– Eşti prost? D-aia nu ne-ai cerut bani, că ţi-or zis bambilicii ăştia că-s avocat?
– …
– Du-te-n pana mea de paznic, ia d-acilea bani, şi vâju! Hai, că am treabă, şi cu moaca asta a ta ne sparii peştii.

Lesne de spus că am plecat ziua următoare, şi nu am mai călcat veci la pescuit pe lângă Ocna ca să nu fim taxaţi triplu, că suntem nişte mincinoşi oportunişti, şi şi studenţi.

De ce vă zic io treburile astea care nu-s deloc amzuante? Fincă am aflat azi-dimineaţă că Mişu nu mai prea e printre noi – de lunea asta, că avea o inimă prea mare şi i-o cam crepat, şi mâine mă duc la înmormântare. Dumnezău să-l ierte! 🙁

Si o piesa de sufletelul lui:

Lume, lume
Asculta mai multe audio Muzica »

17 lovituri, dă-i și tu!