Mai există cineva care iubeşte agenţiile imobiliare?

Eu vă spun sigur că nu le iubesc şi nu am făcut sex cu ele niciodată, deşi agentul cu care mi-am cumpărat garsoniera lui Groparu fusă un scump. Bag samă că din cauză ca e moroşan, şi io n-am dat cu bolovan, că doară nu-s bătut în cap.

Nu neg că sunt şi agenţii cumsecade. Nu, asta chiar nu o neg. Da’ postarea asta e despre agenţiile alea najpa.

Deci agenţiile imobiliare alea care or umflat preţurile imobiliarelor artificial, elea care îţi râdeau în nas când le ziceai că nu dai 70.000 coco pe o cameră în bloc comunist mai bătrân ca mine, alea care ne-or vândut hârtii de proiecte imobiliare neacoperite juridic şi fără autorizaţii de construcţie la scoruri berlineze sau chiar luxemburgheze, alea care or încercat să îmi vândă mie un garaj pe post de garsoneră, care găseau o ofertă exact la suma maximă pe care eram eu dispus să o dau, ofertă care expira într-o oră şi trebuia să mă hotărăsc instant, alea care nu răspundeau la telefon când publicau pe site un anunţ cumsecade, sau te luau la p*** daca nu le placea de tine, alea care nu iţi puneau cea mai bună ofertă pe masă pentru că asta o păstrau pentru speculanţii lor de la care îşi luau ciubuce, alea care te puneau să plăteşti TU taxiu’ ca să mergi să vezi apartamentul pe care ei trebuiau să ţi-l arate, alea care încheiau cu constructorul contract de exclusivitate şi tu nu puteai cumpăra apartament direct de la ăsta din urmă, agenţiile ălea locuite de oameni cu 9 clase erijaţi în experţi imobiliari, agenţiile care fraiereau babele şi moşii şi îi duceau la notari cumpăraţi şi îi lăsau pe drumuri, agenţiile noastre cele de toate zilele, alea care ne-au ucis visele, ne-au scurtat 3 ani din viaţă cu nervii pe care ni i-au provocat, care ne-au făcut să ne futem fără gemete prin apartamenteîn chirie împărţind buzile şi bucătăriile şi frigiderele cu încă 10 colegi de apartament, agenţiile care nu îţi dau niciodată factură pe comisionul plătit (comision care a tot crescut pe măsură ce a crescut şi preţul apartamentelor), agenţiile imobiliare care împânzesc ziarele cu anunţuri false numai să te facă, fraiere, să le treci pragul ca să te chelească de bani, ei bine, agenţiile imobiliare sunt, se zice amu, în prag de faliment.

Dacă nu ştiaţi, afară bate criza, cică.

Şi fincă dezbatem agenţiile najpa, vă îndemn să puneţi mâna pe telefon şi să sunaţi la toate stabilimentele astea de nichiperci diletanţi şi habarnişti cu care aţi avut de-a face vreodată, şi să le spuneţi cam aşa:

– Alo, agenţia (sa zicem) Edil?
– Da, poftiţi vă rog!
– Cum, ÎNCĂ NU AŢI DAT FALIMENT????

Şi să zică mersi că nu vă îndemn să le spuneţi ce i-aş fi zis io lu’ Jorg Haider, într-o postare mai veche, pe care n-aveţi decât să o căutaţi pe saitu aiesta, că io mă duc să mă culc.

30 lovituri, dă-i și tu!

Nenea Cosmos loveşte din nou

Nen-tu Cosmos isi face iarasi publicitate demascată. Bloggerii sunt invitati să propună trei nominalizări la categoriile următoare, pe saitul domniei sale cosmogonice.

1) Cel mai obosit VIP al anului

Propunerile cosmogonice: Andreea Marin (5), Mihaela Rădulescu (9), Elodia (doar dacă n-a murit) (1), Alina Plugaru (3), Mircea Badea (4).

Propunerea mea: Tariceanu. Taxa de prima înmatriculare, lălăită pân’ la Dumnezo; mărirea salariilor profesorilor, lălăite pân’ la Dumnezo; pensiile, lălăite pân’ la Dumnezo; discurs ţeapăn ca un defunct, rigid, limbaj de salcâm; îmi aduce aminte de Năstase, atâta numa că pe vremea lui se fura mai în tăcere, chiar dacă amândoi suscită acelaşi gramaj de antipatie la mine-n inimioară.

2) Cel mai stricat candidat la alegerile uninominale parlamentare 2008

Propunerile cosmogonice: Dan Voiculescu (6), Adrian Năstase (4), Marius Marinescu (3), Teodor Stolojan (6), Ana Birchall (2), Lavinia Şandru (1), Cătălin Zmărăndescu (1),

Propunerea mea: Floriiiiiiin Călinescu! L-am văzut invitat la Naşu, şi cînd i-am auzit discursul mi-a venit să mă crucific şi să muşc din tigaia de teflon pe care tocmai o spălam; atâta numa că nu îmi place gustul de Fairy. Călinescu, un fel de Hitler în miniatură. Un niciodată-nu-am-să-votez-cu-partidulcare-promovează-asemenea-marţafoi.

3) Blogărul anului 2008 (supranumit Magnificul)

propuneri:

http://www.krossfire.ro/ (2),

http://sirb.net/ (4),

http://dono.ro/ (4),

http://www.groparu.ro/ (3),

http://www.cabral.ro/ (3),

http://www.petreanu.ro/ (4),

http://inconstantin.ro/ (8),

http://www.nenealars.com/ (1),

http://codexpolitic.us/ (1),

http://subvertingcapitalism.blogspot.com/ (1),

http://mdzr.blogspot.com/ (1),

Propunerea mea: http://moshemordechai.wordpress.com. Fără alte comentarii, cine ştie cunoaşte. Poate ne spune şi nouă dacă se pronunţă –ciai sau -cai.

E bine, Cosmosică? Vină-ncoa să te ţuc. Mai ales fincă-l propui şi pe Călăraşu.

18 lovituri, dă-i și tu!

Weekend la Maramureş

In tot restul lumii se bea pentru că femeile sunt naşpa. În Maramureş se bea de bucurie pentru că palinca e bună şi femeile frumoase.

Când zic frumoase, zic că d-aia românii nu or avut legende cu nimfe, ca grecii, fincă nimfele or zis în antichitate că în Maramu’ femeile is mai faine decât ele, şi că mai bine se duc să populeze Elada, unde mai au o şansă şi ele să apară prin epopeele lui Homer alături de ceva zeu mai acătării, tu, fato, prin centru mitologiei, la o cafenea mai de fitze.

Io am tot zis ca cea mai sexy textilă care şade bine pe o damă este portul popular românesc; io aş face chiar şi o revistă pentru adulţi cu femei din astea, mai trebe numa’ investitori. Noa; Maramu’ ii una din putinele zone din Romunica unde frumoasele satului ies dumineca de la beserica imbracate ca-ntr-un muzeu etnografic, de-ţi şi zvâcneşte pantalonu’.

Ţelul meu în Maramureş a fost clar: horincă + slană. Restu nu conta.

Ţelul furiei mele vişinii a fost să rămână în Cluj, să îşi epuizeze bateria şi să îşi dea obştescul sfârşit cu un fâs. Asta la capătul a trei ore de curăţat jiglere, schimbat bujii, alimentat cu esenţă, luat corent, tăt-tăt-tăt.

Aşa că a trebuit să respectăm ţelul furiei vişinii şi să plecăm numa’ cu Fiatu.

Drumu’ spre Maramu, din Cluj, e făcut expre’ pentru americani să-şi testeze gipurile alea selenare cu care au de gând să meargă pe Marte. Ruşinică la toţi prefecţii, loaţi banii mei dijaba.

În Maramu’ se dă amendă dacă mergi cu mai mult la oră decât trebe şi ai maşină cu număr care nu e cu MM.

În Maramu’ – lucru fascinant pentru România – găseşti mere care nu sunt de import Turcia, Iordania si Macedonia! Vă daţi sama?

Am ajuns în drum spre Ţibleş, şi seara am făcut grătar pe piatra de râu la casa din dealu’ unde fuserăm cazaţi, de se vedea de pe ea Pietrosu’ Rodnei de parcă era ghilotina lu’ Funar; da’ înainte de a păpa şi mai ales de a bea, am fost la Luminaţie în cimitirul din sat, să punem o lumânare pe mormântu’ lu bunu’ lu gazda, bun care, fie iertat, atenţie! O văzut-o pe fata pădurii! No, nu-i tare chestia asta?

Punctul culminant al deplasării nu a fost când am dormit ca nesimţitu’ pe drum prin Borşa, Vatra Dornei şi pasul Tihuţa (aproape complet); nici când am oprit la pasul Prislop, o zonă aproape mai frumoasă ca Suru din Făgăraş, unde am cumpărat ţigări de contrabandă din Ucraina; nici când am întâlnit-o pe mătuşa gazdei, care avea o vorbă de mi-o şi mers direct la inimă (Ce e omu păste lume? zicea ea), şi am mâncat sarmale; ci punctul culminant a fost când am…

Deci gazda noastră, care e programeci de Cluj, şi familia lui dă prin casa aia din an în Rusalii, deci nu prea avea idee de ce se împlântă prin casa aia; şi când o ajuns cu noi acolo, o deschis cu uimire un cufăr, măi fraţilor, deci cât un sicriu de grăsan, şi ticsit – TICSIT!!! – cu horincă d-aia bună, de face mărgele.

Şi în ailantă odaie era un cîtamai frigideru’, plin până la refuz cu – da, cu slană.

Şi până nu mi-o dat şi mie o glajă de pălincă şi o tablă de slană să duc la Cluj nu m-am lăsat, că i-am făcut capu’ linii de cod. Şi dacă nu-mi dedea, l-am amenintat că mă ascund în cufăru cu palincă cu o tabla de slană la mine, şi de acolo nu mă mai scoate decât cu Fata Pădurii. Şi că n-are decât să meargă să o caute ca să mă scoată afară!

Ei! Ăsta a fost cel mai punct culminant al ieşirii de weekendul ăsta.

26 lovituri, dă-i și tu!

La Kaufland, o minge la fileul călător

Ieri am fitilit: o damă de la nuş ce asigurare care vorbea ca un robot şi care m-o sunat să îmi facă o ofertă de asigurare de sănătate exclusiv telefonică, la care nu, nu se poate trimite contractul ca să-l citesc înainte de a-mi da acordul (EU: “dumneavoastră v-aţi cumpăra o maşină prin telefon?” EA; “Probabil că da!” EU: vă vând furia vişinie cu 9000 lei şi îmi fac asigurarea!”; o funcţionară de la Poştă care s-o loat de mine că de ce nu am trecut destinatarul de vreo 7 ori pe mandat (“de unde ştim noi cine trimite pachetul?” zice ea, oţărâtă; “Vă zic eu: POŞTA ROMÂNĂ!!!!!!” – zic eu :D); şi deci pe Kaufland, deci ce sa mai vorbesc!

– Nu va supărati…

Nu se supără nimeni, da’ tot nime’ nu te bagă-n samă.

Mai caut.

– Nu va suparati, pestele asta nu are pretul afisat. File de cod Alaska, nema preţ!
– Aveţi acolo verificator de preţ…
– De acolo vin, nu-l citeşte.
-…
– Deci?
– Nu ştiu,…
– Şi atunci eu ce fac?
– Mergeţi la casă, şi vi-l citeşte acolo.
– Şi dacă nu mi-l citeşte, nu vă şi blochez casa până se află ce e cu el şi dupe aia poate rămân şi fără peşte, fincă nu e trecut în baza de date?
– …
– Bine, zic, mă duc să îţi fac reclamaţie că vă cam doare fix nu de problemele MELE (troagăru’ aranja ceva pe la iaurturi şi nici măcar nu s-o uitat la mine când i-am vorbit).
– …

Normal că nu m-am dus să-i fac reclamaţie, ce, numa’ cu mine să se poarte urât? da’ am găsit, într-un final, un alt sortiment de file de cod, cu preţu’ afişat. Îl arunc în cărucior, mai cumpăr ce îmi iau eu de obicei – napolitane, un set de greble şi forme de nisip pentru cână mă duc la vară în Saturn, o revistă pentru adulţi, un breloc de chei în formă de sirenă.

La casă – stupoare! Fileul de cod dispăruse de la mine din cărucior. Cum dreeeeeq!!!! Verific, văd că într-adevăr nu e de găsit nicăieri, fug repede înapoi, mai înşfac un file de cod, îl ţin strâns în mână să nu fie călător ca primu’ file, ajung chiar la timp la casă, îl plătesc şi plec.

Dupe aia mă prind cum de am rămas fără primu’ fileu.

Sper ca persoana în coşul căreia i-am pus din greşeală fileul să nu mă blastăme prea tare. Fincă cred că era chiar persoana din faţa mea. Şi care l-o şi plătit, că era cufundată în completat bonuri de masă, şi crecă numa acasă la ea şi-o dat seama că tre’ să mânce peşte.

Iertaţi-mă, doamnă dragă!

19 lovituri, dă-i și tu!

Fază din caminul 16, Hasdeu, normal

Normal că, nefiind fază porno, nu a fost traită de mine.

Deci meci de folbal la nuş ce campionat mondial european. În singura cameră de pe palier cu TV se inghesuiau vreo 800 de căminişti nu foarte prieteni cu duşurile sau cu politica de schimbare zilnică a ciorapilor, care fumau la greu, vociferau, mieunau – etc.

Ca la meci.

In camera vecina, un tânăr student, căruia îi vom spune Tetraedrul, super extaziat că, din moment ce toţi erau la meci, el avea calculatorul la dispoziţie. Nu ca să caute pornache, of cors; ci sa să înveţe să programeze în Java.

Nu este neapărat nevoie să credeţi ultima frază de mai sus.

Şi în timp ce Tetraedrul se ocupa de protocoalele de reţea p2p la maimuţele albe, asiatice, barely legal sau MILF, ai noştri dau 11 metri.

În camera vecină, în culmea extazului, un alt student, căruia îi vom spune Vidrighin, se apucă să descuameze fosforul de pe vreo 100 de beţe de chibrituri. Şi strânge Vidrighin fosforul într-o hârtie şi îl înghesuie în diblul de metal din perete, în gaura unde intrau suporţii de etajeră.

Tetraedrul, bântuit de setea de cunoaştere, tocmai descoperise un sait gratis de tutoriale cu ().

Vidrighin împinge în gaura din perete un şurup folosit la prinsul etajerei – până la refuz.

Tetraedrul era deja cu faţa la 5 centimetri de monitor.

Vidrighin aşteaptă până când ai noştri dau gol de la 11 metri, şi, în vacarmul de GOOOOOOOOOL!, bubuie fosforul cu şurupul! Se aude o mică explozie cam cât un pârţ de zidar, total acoperită de răgetele suportericeşti.

În camera de alături, din cauza exploziei, de pe etajera de deasupra mesei cu calculatorul pică, mai fraţilor, ca proasta, tigaia plină cu ulei exact pe bostanul Tetraedrului, care rămâne mască! Fincă lui nu i-o zis nimeni la cazare că în căminul ăla pică tigăile cu untură, său, slănină, grăsime, dar şi lipide, în capul userilor de net, tocma’ când vizionează saite cu vreo trei de ics!

Care Tetraedru sare ca ars!

Plin de ulei!

Şi care a stat dupe aia o oră la baie încercând în zadar să îşi degreseze chelia şi hainele cu Bonux, Axion şi/sau Protex, că nu venea apă caldă!

Şi care Tetraedru nici până în ziua de azi, neauzind explozia, nu ştie cum de aşa ceva a fost posibil! Decât dacă citeşte groparu.ro, ceea ce mi se pare puţin probabil.

Povestire auzită, normal, de la explozivul de Vidrighin, colegul de cameră a lui Tetraedru.

11 lovituri, dă-i și tu!

Tre’ să învăţăm limba maghiara, fraţilor, că aşa nu se mai poate

Deci se ştie că Marko Bela crede că ar fi bine ca şi românii din zonele locuite de unguri să înveţe limba maghieară.

Bun. Urăsc polemicile pe linie etnică, aşa că nu voi mai dezvolta subectu’ acilea: Groparu, român verde, rămâne fan unguri, şi mai ales unguroaice, indiferent de ce politicieni de kko îi reprezintă şi pe ei, şi pe noi.

Daaaaaar, fincă unul din marile mele regrete dpdv lingvistic e faptul că nu ştiu ungureşte şi rusă, rog cititorii şi cititoarele mele de etnie maghiară să mă ajute să învăţ această limbă, începând cu înjurăturile; şi îi rog să îmi lase, în comentariu, înjurături pe care le ştiu in limba lor – mai ales cele, nu-i aşa, colorate şi pitoreşti.

Cu traducere.

Da’ să nu înjuraţi pe cineva anume, că vă şterg comentariile 😀

53 lovituri, dă-i și tu!