Să mă compar cu-o zi de vară?

Iaca cu ce amintiri am rămas de pe urma chestionarelor pentru şcoala de şoferi:

– chestionarele, au o groaza de virgule intre subiect si predicat
– “folosirea instinctoarelor”
– “să se asigure înainte de a începe o asemenea manevra că nu pune în pericol conducătorii care îl urmează ori îl precede”

Şi mai e, da’ n-am avut răpdare sa le consemnez. Oricum, perla perlelor este următoarea: la examenul de sală, citesc “help”-ul (adica un dosar înfoliat cu instrucţiunile de cum sa atingi touchsreenul monitoarelor ca sa rezolvi chestionarele), si pe ultima pajina scria: “Aţi picat chestionarul? Nu-i nimic! Vă aşteptăm şi data viitoare!!!”

Io zic că mi s-a părut demn de notat.

8 lovituri, dă-i și tu!

Sosia mea

Ioz din Sibiu. Frumos oraş, by the way! Mulţumesc, mulţumesc. E şi meritul meu.

In Sibiu locuieste, traieste, respira si iubeste un personaj care seamana LEIT cu mine. Asa se zice, deşi nu l-am văzut niciodată la faţă. Deci acelaşi tip de pălugan deşirat, lipsit de scop în viaţă, cu privire antrenată la evaluat decoltee, cu o moacă de sexual abuser ce seamănă cu a mea destul de mult.

Colac peste pupăză, îl şi cheamă şi ca pe mine în viaţa reală – la numele mic.

Radu.

De cel puţin două ori am fost interpelat de personaje complet necunoscute mie cu familiarul “Ce mai faci, bă Radu?”. De ambele dăţi le-am zis “În nemernicia mea,  io crecă mă confunzi!” “Hai, mă Rade, că tu eşti!” “Mă – chiar ioz, da’ vezi că io nu stau la Cireşica; fincă există unu care seamănă cu mine, da’ ăla nu-s io, că io locuiesc în Vasile Aaron! (un fel de Beverly Hills sibian, cu palmieri, decapotabile şi blonde). Deci mă confunzi, dar e OK!”

Trecând peste perplexitatea uimirii lor homerice, o singură dată am fost pus faţă în faţă cu o situaţie mai mult decât jenantă. Momentul acela a fost, naturalmente, când m-am cuplat cu fosta lui prietenă.

Şi am mers la ea acasă, să se laude şi ea la părinţi cu ce băiat cumsecade şi de familie bună şi cu perspective de alcoolism şi-a tras ea. Şi tanti a fost foarte cumsecade (tot timpul mamele m-au iubit mai mult decât fostele mele prekine); mai rămânea să trecem şi de padre, botezul focului.

Şi taţii fostelor mele m-au iubit mai mult decât ele. Deci mai mult decât deloc.

Şi după vreo 3 ore de şuetă cu buna doamnă, apare buzduganul lui pater familiae, sau cum se zice în limba aia de ii zice lat(r)ină. Şi intră omul în casă, se descalţă, se dezbracă, şi intră în sufragerie la bustul gol şi în chiloţi, că nu ştia că are ca vizitator pe daughter-fuckerul lui.

Io îl văd, îmi inghit saliva ca sa nu vorbesc cu precipitaţii, şterg palmele mele umede şi reci de păr, şi când să mă pregătesc să îl las paf cu un silogism din Kant, îl văd pe omul în chiloţi cum se extaziază:

– Radu, tu eşti! V-aţi împăcat!
– Bună ziua, zic eu, perplex.
– Nici nu ştii ce mă bucur că te-ai impăcat cu fiică-mea! (nenea nu stătea foarte bine cu vederea, aveam să aflu mai târziu). Că tot timpul mi-ai fost drag, şi mi-o părut rău când am aflat că nu mai vorbiţi.
– Bună ziua, îngaim eu înc-o dată.
– Vino să te pup, zice el, şi vine spre mine in chiloţi, să mă strângă la piepţi.
– Tati, sare gajică-mea, stai puţin, că nu e fostul meu Radu; e alt Radu! Ăsta nu stă la Cireşica, ca celălalt, ci in Beverly Hills-ul sibian, sau – cum i se mai zice – California de pe malul Văii Săpunului! (aşa îi zice la canalizarea deschisă care înmiresmează aerele cartierului meu drag). Seamănă cu celălalt cum seamănă votca cu apa; dar sunt două entităţi diferite.
– Ha? zice nenea, mijindu-şi ochii, ameninţător.
– Nu e el, nu. E alt Radu. Ţi-am zis că nu mă mai împac cu ăla, că ăla e curvar şi beţiv.
– Aha, zice el. No,… io-z tatăl domnişoarei, zice el.
– Radu, zic io, încântat de cunoştinţă.
– Tre să… mă duc să mă schimb, zice el, ruşinat dintr-o dată.

Şi dus a fost.

Ş amu stau şi mă gândesc: după ce n-am mai fost cu fata aia, ar fi trebuit să o urmăresc? Oare avea o obsesie cu Razi d-ăştia ca mine?

Şi, şi mai important: mai există mulţi ca mine acolo, in the wild?

Şi nu ar fi fost mai normal să îl caut şi să mă întâlnesc cu el faţă în faţă, ca să imi dau şi eu seama care dintre cei doi sunt eu cu adevărat?

24 lovituri, dă-i și tu!

Ultima oara, despre sex oral in cadrul PSD-ului

…era un teren prea fertil pentru manevre, si ni ce m-am gandit; desi biata fata o patit ce patim si noi, marea noastra majoritate, zilnic, la lucru:


Concept Groparu, art work Mishu.

PS: Si sa vedeti numa ce afise vor iesi pentru PD-L! Si si pentru liberali. Si si pt restu’, ce pana me!

Update: ar mai fi fost una, cu Ilici, Felix, Base’, Adrian, Mircea, Sorin, Tokes si cam toti estia care se perinda pe scena politica, care sa exclame intr-un cor: SHE SUCKS MORE THAN WE DO!!! Vrea careva sa o faca? Are careva prea mult timp liber?

9 lovituri, dă-i și tu!

Deci pot să-mi dau şi eu cu părerea despre scandalul cu sex oral cu gura de PSD-iţă?

Că politicienii noştri fac sex cu cine apucă – de regulă cu noi, asta deja se ştie.

Ce e mai nasol e că nu mai poate omu’ sa deschiză Internetu’, că e şi e asaltat de imagini dintre cele mai scabroase: politicieni facand sex nu ei cu noi, ci ei intre ei! Ultima victimă – o pesediţă care cântă la trompeţică.

Mnoa.

Mare scofală!

Fincă deja s-au agitat toţi gardienii pudibonzi ai moralităţii publice, io zic că cu cât politicienii fac mai mult sex între ei, cu atâta ne lasă pe noi mai mult în pace, să ne vedem de trebile care ne plătesc dările către ei. Deci daţi-le pace cântăreţilor! (părerea mea) 🙂

Şi ca să nu zică lumea că io aş ave vreo coloare politică, iată-mă de data asta dispus să ofer PSD-ului soluţia care îi va ţine departe de asemenea ştiri pe care mi-i ruşine să le privesc la TV alături de mama:

Singura chestie buna din tot scandalul este ca – iaca! – politicianul roman calcă pe urmele lui Bill Clinton. Deci ale Americii. Mai rămâne să ne apucăm să aducem democraţia în Insula Şerpilor şi Transnistria. Ooops! Cu insula deja am inceput…

Concept Groparu, executie Mishu.

10 lovituri, dă-i și tu!