Ce o patit Serge in State

Deci Serge e un amic care ma enerveaza cat e de destept, si care o plecat in State sa lucreze, sa faca si el un bănuţ, ceva, ca si el trebuie sa mănâncă.

Si printre joabele avute s-o numarat si unu de badigard de cazinou, cu uniforma, pulan, catuse, tat felu, inclusiv spray de piper, să se apere de americancele alea grăsune care se dau la bărbaţi în uniformă, mai ales dacă au şi accent şi cântăresc mai puţin decât maşina cu care au venit la lucru.

Si fincă americanii de regulă îs un popor paşnic cu tine dacă nu ai petrol acasă, statea Serge al meu toata ziua la munca supt chipiu, si cand nu messengerea cu românacii care or votat Băsescu, citea filozofie (pe bune, ca v-am zis doara ca e dăjtept!) Şi nimeni nu mişca în front.

Numa într-o zi, o vint un rednec, gen de ăla care votează cu Bush: ditamai brandu’ tatuat cu tăt felu de svastici şi dragoniţe, ciocate, pălărie de văcar, blugi turceşti pe el, ce mai, tot o fiţă. Deci un soi de manelist chiar mai scârbos decât mine.

Afumat bine de pot şi de tăt felu de beri stinse cu votcă, rednecu’ şi-o jucat şi el sărăcia la cazino, şi – ca la cazino! Când joci ca spartu, vine bunesele lor de chelneriţe să îţi ofere beuturi din partea casei. Rednecu’ s-o gandit ca doamna barmană îi face avanse; aşa că i-o dat de înţeles foarte americăneşte că ar fi gata să îi lick her cunt, and fuck her in the pussy, şi să-i do tăt felu de chestii specifice animalului cu două spinări, ăla care se naşte din pură fornicare.

Deci la aşa limbaj de mahala, barmana s-o dus aţă la badigarzii de cazino, şi le-o zis bueeeey, ăla m-o făcut bitch! Şi io de fapt îs o doamnă.

Badigarzii de cazino or mers la el şi i-or zis că dolarii lui care oricum se devalizează nu sunt bineveniţi în cazino, şi că ar face bine să îşi care rednecia în alt cazino, mai bordelos.

Rednecu’ s-o răsculat.

Badigarzii l-or prins, l-or incatuşat şi l-or târât în camera de păstrat mopurile şi soluţiile de curăţat. Şi l-or asezat pe scaun, ca era mare camera, si or chemat Poliţia, în timp ce rednecu’ le suiera ca i-o filmat pe toti, si ca vine el cu gasca lui si cu taica-su si ii vor bubui pe toti cazinoii.

Si Politia o venit dupa vreo juma de ora, ca o trebuit sa isi bea cafeaua si sa isi pape donuts-urile.

Si cand or intrat peste rednec in camera cu mopurile, or avut o surpriza. De proportii, dar si lichida, ca sa zic asa.

Rednecu’ nu numai ca devenise foarte extrem de impaciuitor, dar si facuse putin pipi pe el. Nu mult, un fleac – vreo 4 litre. Si nu de incontinenta, ci de frica. Urinara incontinenta, of cos. Of cos.

19 lovituri, dă-i și tu!

Soareci betivi

Cand am mers la mare in tabara ca student, am mers cu un prekin din Sibiu care isi cumparase locul de la alt prekin din Cluj (mariaj made in Groparu, deci de succes); prekinu din Cluj era ungur, si prekinu din Sibiu nu stia o boaba ungureste. Da’ i-o facut pe cerberii ăia costineşti de la receptie din vorbe, şi am luat în primire camera noastră, impreuna cu prekinele noastre (venite pe blat).

In camera mai era cazat un cuplu, ea cu bilet, si el pe blat. Curva de administratoare mirosise ca noi umblam cu fofârlica, aşa ca ne-o bagat pe toti la gramada, trei locuri (plus gajicile) într-o cameră cu pat dublu, că ştia ca finca avem jumătăţile pe blat nu vom face gât.

Şi n-am făcut; ce, eram projti?

Una peste alta, ne-am împrietenit cu ceilalţi doi, care erau şi ei la fel de clujeni ca şi mine, în sensul că ea era din Miercurea Ciuc şi el basarabean, deci copii faini. Amu-s ceva doftoranzi prin State şi le mere bine, fincă îs respectaţi şi împliniţi.

După mare, cei doi s-or angajat la facultatea de nuş care ca laboranzi, deşi erau încă studenţi, şi se ocupau de lighioanele ălea pe care le disecau studentele de anu I, alea care se crizează când văd alt sânge de lighioană pe tampon. Şi într-o zi am mers să îi vizităm. Şi ce ne-au aflat urechile?

Deci facultatea de biologie sau de nuş ce din Cluj făcea pe cobai experimente cu alcol.

Prekinii mei hrăneau cobaii cu pită îmbibată în votcă.

La început cobaii erau mofturoşi, păpau aşa, în scârbă, mai ales că nu aveau cu ce stinge votca. P-ormă, dupe vreo 2-3 luni – jboooing! Le fremătau nările. Şi între o pită citavă (nn – normală, cuvânt sibian) şi una alcolică, o preferau pe a doua. Şi deveneau ezac ca alcolicii mei, din Mănăştur: puturoşi, somnolenţi, sughiţători, cumsecade – ce mai, o mândreţe de şobolanski. Plus că li se şi mărea ficatu’ ca o boabă de popcorn care face pop!

Şi amu, dupe ani şi ani, va intreb io pe voi: ati văzut voi vreodată undeva prin ceva acvariu şoareci pentru disecat mai fericiţi şi mai nirvănoşi decât ăştia?

13 lovituri, dă-i și tu!

Instrumente uitate de chirurgi prin pacienti

Deci m-am crucit cand am vazut pe descopery ceva bolnavi in maruntaiele carora chirurgii uitasera ditamai instrumentele folosite prin operatii: spatule, mistrii doftoriceşti sau cazmale de dezgropat te miri ce din burţi.

Plus ca era toti buşiţi la îmbarcarea prin avioane, că toţi jandarmii ăia aeroporţi or crezut că americanii blonzi cu ochi albaştri la apropierea cărora ţiuiau aparatele de detectare a metalelor ca apucate îs sigur mujahedini care vor să prăbuşească aveoanele – şi în gură de mujahedini ai voie să bagi pumnu’ si cotu’, ca aşa or invatat ei jandarmii pe la studiile lor post-doctorale la facultatea de la Guantanamo Bay sau Gay, nu mai tin minte.

Io numa atata zic: nu ştiţi ceva medic chirurg care m-ar putea uita prin părţile moi ale unor fetişcane aşa, mai tinerele şi mai fragede, dar totuşi majore?

27 lovituri, dă-i și tu!

Ce patesti cand mergi in Delta

Pana sa apuc sa va scriu despre nunta la care am mers weekendul ăsta, tre’ sa va zic ce o patit un coleg (sau mai multi) care or mers in Delta weekendul asta.

Deci colegii mei s-or dus in Delta, si s-or cazat la cort, unde au fost supti bine de tot felul de vietuitoare, gen şparangheli, ţânţari, căpuşe, prietene, bâzdâganii, etc. Şi or făcut şi baie în mare, că or fost plecaţi pe ceva braţ sau subraţ al Dunării, care se vomita pe sine însuşi în marea noastră neagră, fără lapte, fără zahăr.

Şi s-or chefuit, şi totul o fost OK, ba mai mult – şi-au permis să ieie şi o barcă să se deie pe coclauri de ape, cu un barcagiu indigen, care era şi băştinaş. Şi care i-o tot dus prin smârcuri pline de lipitori, unde au şi făcut baie, şi au fost supţi şi de lipitori.

Şi la un moment dat or ajuns la ceva sat, unde locuiau numa 20 de oameni, cu tot cu femei. Şi or intrat la un asemenea indigen în casă, şi s-or fâţâit p-acolo.

Şi or şi aruncat o privire în grădina de zarzavate a omului. Unde au admirat, ca la ora de botanică, verze, fasole, ceva tulpini de roşii şi şi pătrunjelu.

Da’ au mai văzut ceva care i-a lăsat ca la dentistă, mai ales dacă dentista vine cu decolteu agresiv la scos de măsele.

Deci măre, în ograda grădinii omului, se lăfăiau – ce se lăfăiau?

Exact.

Deci la aborigen in grădină se lăfăiau, măre, 2 ditamai tufe de cannabis – cât baobabii!!!! Mă, deci cât baobabii!!!!

Cica: “ăăă, ăsta e cannabis sălbatic, e plin locul de el, lovi-l-ar boala!”

Nu mă întrebaţi în ce sat s-a petrecut grozăvia asta, că nesimpţiţii nu vor să divulge.

18 lovituri, dă-i și tu!

Caci daca sysadmini n-ar exista,

nici www.groparu.ro nu ar exista, si eu tin sa le multumesc si pe aceasta cale moaselor mele electronice care au bibilit la sait pana l-o loat nevoia, de amu – iata-l, ce maret si erect sta el sus si se uita in jur, ca un anacond, dupa pradă! Apropiati-va, deci, fetelor, cu curaj, fincă nu calcă.

Multumim lui sysalin si lui joc, perijoc, care s-a incapatanat sa-i faca la sait respiratie gura la gura, desi mirosea a berea bauta azi-noapte; noroc ca saitu’ o reactionat cum trebe la stimulii electrici, ca e sensibil la chestii maso, ca si pe mine ma uimeste uneori cat e de pervers!

9 lovituri, dă-i și tu!

Una scurta cu Gunther, da’ destul de groasă

Deci Gunther ii ceva soţ neamţ d-a lu’ ceva prekină româncă d-a lu’ sor-mea, ţuc-o mama.

Şi deci Gunther neamţu’ s-o măritat cu Mioara sibianca, şi din prea multă dragoste o început să încerce să înveţe şi el româneste, ceea ce e mare lucru la nemti, care din punct de vedere congenital nu sunt prea talentati la invăţat limbi de Untermenschen, eksept fuer Ingliş, ov cooos. Ji el vurbit rumuneşte buţin, aşa, mai ales după beut palincă. Bun palincă în Rumunia! Bun.

Aşa.

Şi ei, când vin în Sibiu, adăstează la Sălişte, în inima Mărginimii, care-i lângă Tilişca, unde se deschide berea cu brişca.

Şi cum merg ei odată prin Sălişte la plimbare cu aia mica a lor, văd că vine din faţă dom’ părintele satului! Şi nevastă-sa imediat îi şopteşte cu voce tare: “Uite-l pe popa! Zi-i buna ziua!” C-aşa e in Mărginime, oameni cu bun simţ (atâta numa ca nu suporta viniturile).

Aşa că în momentul în care popa s-o apropiat, Gunther, disciplinat, l-o salutat pe popa tunător de o răsunat toţi munţii, ca un neamţ mândru ce e el de româna pentru care o ştie: ZI BUNA ZIUA, herr popa!!!!

Atât. Nu se ştie dacă popa o râs, dar cercetările continuă.

4 lovituri, dă-i și tu!

Vă trebe mancare indiana la Cluj?

Deci io am un vecin indian la mine-n bloc – da’ nu d-ala de-a lu’ Dancing Clouds, Sitting Bull, Runny Nose. Zic indian – indian-indian, ştiţi voi, Mahindra, Lakshmi Mittal, Tata Motors, Kashmir, soft si curry, deci tăt felu’, deci indian.

Amu-s vreo două săptămâni, indianu’, impreună cu alti membri ai naţiei care l-au supus pe Machedon, or pus mână de la mână, or mai chemat ceva studenti indieni, şi or pus bazele unui restaurant take away în care însuşi indianul nostru găteşte el însuşi deci reţetele şi papa, ca sa nu existe dubii.

Deci – măi copii.

Io am zis mereu că din . meu de vedere, gastronomia culinară se poate limita la papară cu mămăligă, eventual oua fierte cu paine prajită – hai, maxim un paine cu unt si cu salam.

Dar n-ar fi asta singura dată când Groparu derapează.

Deci ascultati.

Papa indian pe care il face baietii astia e in felul asta: FOARTE BUNA.

Punct.

Deci buna si gustoasa.

Deci io nu ma prea omor cu mancatul, mai ales ca in Cluju asta cu greu gasesti un papa care sa fie facut cu dragoste, finca nici un bucatar nu mangaie papa si nu ii vorbeste in timp ce o sexeaza, si papa simte asta, si nu mai iese buna: ca asa e papa, ca o femeie ţâfnoasă pe care trebe să o şi plimbi cu maşina, să o şi duci la mall, să îi şi cari plasele, să îi şi repari ghiveta, să nici nu te uiţi la pretenele ei, să fii şi respectuos cu mă-sa aia cu gura acră, să îţi şi placă cum găteşte, să nu scoţi nici un cuvinţel două ore pe zi câtă vreme ţi spune ce mai e nou la serviciu, sa nu te inervezi că habar n-are să parcheze sau o zgâriat iară maşina, pisu’, să nu mai mergi la folbal cu betivii aia de prieteni ai tai, să îi repari tocurile de la sandale, să nu te superi dacă vine după o juma de oră la întâlnire, să fii mai meseriaş şi mai alfa decât toţi masculii prietenelor si colegelor ei si – auzi aicea neobrăzare! – să ii faci şi preludiu, şi postludiu.

No.

Deci indianul meu, vreau sa va zic ca aşa de bine preludiază şi postludează papa, că io, unu, care nu prea-s mâncăcios cand pap la restaurante, am papat pe nerăsuflate 4 portii mari (!!!) de papa indian si bun, da’ bun-bun, şi stomacul meu efectiv s-a simtit iubit! Si cel mai, cel mai important e faptul ca – când am mers la baie, curry ăla din puiul cu curry nu m-a zgariat, ca ghearele de pisici, stiti voi unde.

Stiti de ce?

Finca papa e facut cu dragoste. Si papa simte asta.

Deci: www.maharaja.ro. Nush daca includ si harem de fomei la comanda de papa, că nu i-am intrebat.

12 lovituri, dă-i și tu!