Despre vraci

Deci sambata numa’ am lenevit, si seara am iesit la mall, finca o cântat Stratan, şi io de multa vreme i-am promis lu’ Stratan ca ii dau in gura, finca ma enerveaza la culme cand vad oameni care mie mi-s mai superiori, si am zis ca acum am ocazia.

Nu am avut-o, fincă nu o cântat la bisuri, şi strategia mea pe asta se baza. Da’ am observat ca nu mai e nici el ce-a fost, finca mai nou canta si piesele lu’ fie-sa, Cleopatra parca o cheama, care mi se par un pic piese de gradinitza, si eu nu dau in copii, decat daca e auto-aparare.

În schimb, la mol m-am procopsit cu o dragutza de viroza respiratorie care ma tine legat de pat de parca ar fi o gajica d-aia kinky in lenjerie ieftină ecologică de cauciuc de Danubiana.

Şi mi-am sunat cei treizeci de şăfi care trebuie înştiinţaţi în caz ca îţi permiţi să te îmbolnăveşti (de ce cand le zic ca imi trebe medical imi zic toti “Iar ai beut ca porcu’, hihihi!!!”); şi mi-am sunat şi vraciu de famelie, care imi e mie medic de famelie, deşi io nu am famelie. Şi ii zic: Bă, nene, zic, ioz Groparu, şi-s cam răcit, ia auzi numa cum tuşesc! Şi îi trag o rafala de tuse ca o artilerie de Verdun d-aia cu scuipaturi sonore râcâite de pe fundul gâţilor, că am şi crezut că se parazitează tot Oringiu de la fojgăituri. Amu că ai aflat ce motor diesel am în gâţi, bă Doc, ia porneşte matale un concediu medical pe numele meu, şi zi-mi şi mie ce medicamente să-mi ieu, că n-aş muri chiar acuma, ma-ntelegi!

Din momentul ăla m-am hotarât să il schimb pe doctor, deşi nu făcuse pe el; fincă îmi gâjâie “Dooooomnu Gropaaaaruuuu,” (da’ un ton la care i-aş spune, aşa, peiorativ), zice, “unde aţi pomenit dumneavoastră aşa ceva? Aici nu se dau concedii medicale prin telefon! trebuie sa va prezentati la mine sa va consult!”

Buricu’ matii aleia care nu-i o doamna, zic in gandu-mi; “Dom’ doctor”, zic io, ripostand cu o rafala de tuse de parca eram Trabant, “io nu viu amu la consultare transpirat si cu febre pe vântu asta! E iarna, ce pana mea, nu vedetz ca in toata emisfera nordica e luna ianuarie?” “Domnu Groparu, zice iel, la mine vin si oameni cu pneumonii pe vanturile astea!” “Nu, zic, io nu vin; stiu ca faceti si vizite la domiciliu, si va convoc!” “Cum sa nu, zice el, va costa 30 lei!” “Primiti euro?” intreb (stiam ca nu mai am lei decat pe card, da’ aveam ceva marunti de euro, in monede). “Primim! zice. Termin programul si vin sa va vad.”

Muri-ti-ar la intrare, zic io, no hai!

Si pregatesc TarafTV sa il dau la maxim cand intra nenea doftoru, scot eurutzii si fac o piramidutza cu monezile, arinjez un pic prin casa ca sa para ca dupa o noapte nebuna de sex cu fetele de la un internat catolic, eventual si cu doo perechi de chiloti de-ai mei pe perna, am foarte mare grija sa nu ma spal pe dinti si nici sa fac greseala sa il rog sa nu se descalte, finca trebe sa se descalte: la mine in casa toti care intra se descalta (stiu, is naspa, mi s-o mai spus).

Si vine doftoru; nici macar nu schiteaza gestul de a se descalta, intra inauntru, io tusesc inspre el fara sa pun mana la gura, el ce sa faca, ofteaza, sireacu, intra inauntru, si ma consulta. Dupe aia imi zice ce sa iau, si incepe sa se disculpe:

– Stiti, intelegeti ca nu pot da prin telefon concedii medicale.
– Nu, zic io, nu inteleg. In orice tara europeana, daca suni la doftor ca esti rupt in gura de mahmur sau de gripat, doftoru te crede!
– Da, zice, dar am pacienti care ma minte. NU ZIC DE DVS, DOAMNE FERESTE!!!
– Bun, zic io. Io am vreo 3-4 joburi la ora actuala, pentru ca asa e filmu. Si pentru mine fiecare zi d-asta de stat cu coaiele la tavan inseamna bani pierduti. EU nu am nici un interes sa obtin medicale cand am inceput anul 2008 cu vreo 7 zile de concediu neluate din 2007. Si mai stiti ca io si azi vara, cand erau 38 de grade la umbra, am racit, ca asa e la moda cu geniile, sa stea prost cu racelile; si va mai zic ceva. Io am si rate, o groaza. Deci io nu prea-mi permit sa fiu bolnav. Luati va rog astia 10 euro (si flutur monezile), vi-i dau la cursul de 3.75 lei/euro, fara comision.
– Nuuuuuu, zice el, lasati… imi aduceti lei la cabinet cand veniti dupa concediu medical… sanataaaate!!!

Gura matii, Caragiale, mi-am zis, ca daca nu scriai tu inainte, as fi scris io o nuvela cu bagat dulceatza in sosoni la antipatici, ca d-aia nu se mai descaltza! Da’ nu-i stress, ca cand ii duc aia 30 lei pentru consultatie il pun sa-mi taie chitantza, o sa-i zic ca mi-o deconteaza statu’ la impozitu’ global.

PS: daca va intereseaza si care ie vraciu, cautati ce doftor are cabinetu pe Calea Manastur. No – ala-i!

18 lovituri, dă-i și tu!

Am intalnit si bloggeri fericiti

Privire retrospectiva inapoi:

Sunt unele momente in viatza cand ti se mai iveste, asa, printre multe suturi loate de un cur mult prea sensibil la chestii care nu aduc nici pe departe a atingeri de domnisoara, cate o mica satisfactie profesionala. Asa e cazul cand am aflat ca ditamai Ciutacu ma ceteste cand are vreme, ba te mai si baga, scuzati-mi expresia, in blogroll, asijderea ditamai nevasta-sa si finu-so; cand VisUrat iti ia Y!Mterviu dupa ce castigi (pe drept!) titlul de cel mai naspa blogger clujean; cand te suna de la banca Usim si zice “Bueeeey, io te stiu pe tine că te-am citit pe net, tu esti tantalau’ ala care uita sa isi scoata banii din bancomat, toata banca noastra te stie!”; cand te mai baga in blogroll ceva reporteri speciali de pe la Antene care si risca sa isi petreaca Revelioanele cu tine, Primeteveuri, redactori şăfi de ziare regionale sau DJ la EuropaFM; creca am avut si un rol hotarator in a-l face pe Baghy sa se apuce de bloggerit, din cate tiu io minte, si creca ar mai fi ocazii d-astea de mentionat care nu-mi vin acuma in minte, cand te simti bine sa fii in pielea ta, finca vezi pe cate un meseriash d-asta care nu te cunoaste numa’ de pe net si simte nevoia sa vorbeasca cu tine, sa-tz zica vreo doo, mai bune, mai nebune – in general, chestii de bun simptz.

No.

Cam asa ceva am patit zilele astea, cand aflu ca Julius Constantinescu (gugaliti-l!), pe care-l cetesc cu sfintenie de cand era la Ziarul (si un scriitor cum eu poci decat a spera sa ajung), se simte dator, in numele simtului estetic, sa preieie niscai text pe care l-am clocit prin propriile mele flotari, si sa-l publice in sectiunea zilnica a dânsului.

M-am simtit magulit. Pot sa ma simt si eu magulit uneori? Pentru ca daca da, am sa va spun ce i-am facut la medicu’ de familie care o vint sa ma vindece de viroza care ma tintuieste la pat, nemiloasa, de 2 zile.

20 lovituri, dă-i și tu!

Se cauta mascota Bucurestiului

Bucurestiul s-a hotarat sa isi faca mascota. Posibilele mirese la mascota sunt:

– gărgăriţa – deci nu gângania aia care se face în făina de cucuruz din cămară, ci Bubamara aia careia noi ii mai spunem Vaca (Domnului) sau mămăruţa (nu e neam cu Măruţă, că m-am interesat);

– acvila – un soi de animal cu pene care naşte un pui pe an, şi şi ăla iese din ou, vai ş-amar;

– fluturele – ar merge fluturele de varză murată, ioz fan, mai ales dimineaţa;

– porumbelul alb – cea mai gay pasăre;

– leul – animalu ăla care doarme 20 de ore pe zi, de parc-ar fi senator PSD de Buzău.

Propunerile mele de mascotă şi de slogan:

1. Investitorul japonezul cu maidanez bine infipt in artera femurală – slogan “Romanian dogs finishing what Guadalcanal didn’t”.

2. Autobuzul RATB ticsit, mascotă care să şi emane mirosuri – “Survive any bus and you can defeat AIDS!”

3. O figurina fără cap, cu inscripţia: “Indiferent cât de prost e candidatul, câtă vreme nu e PSD-ist, noi îl vom vota ca primar!”

4. Un portofel gol – “Noi, şuţii de pe autobuzul 221, vă mulţumin că nu v-aţi cheltuit toţi banii în oraşul nostru!”

5. O pisica moartă, viermuindă – “9 lives, my ass!!!” (se pronuntza “laivz”)

6. Un ţânţar slăbănog şi leşinat de foame: – “Bucureştiul: 3 milioane de locuitori, 300 milioane de vise, 30.000 miliarde de ţânţari”

7. Un termometru care să indice 68 grade Celsius în luna mai – “Get a glimpse of how hot hell is!”

8. Un mic şobolan simpatic, denumit Rat-a-couille.

9. O bordură cu pişu de cuţu pe ea: “Come to Bucharest to cure yourself from animal love!”

10. O bibliotecă cu almanahe.

Bonus:

11. Un copil al stăzii, cu menţiunea “Special holiday package for Belgian, Brits, Nordics and catholic priests”.

22 lovituri, dă-i și tu!

De ce pe azi nu am scris nici o postare

Finca nu am avut nici un pic de chef!

Va jur, am umblat cu limba prin gura, unde tot timpu gasesc cate ceva (gen dinti si urme din cina de alaltaieri), am scormonit in fundu’ buzunarului (acolo zace tot mereu un praf gen zahar), am cautat in buric (unde nu mai aveam nici macar scama regulamentara) si intre destele de la picioare (io, cum port ciorapi gri, de regula, fosti albi, tot timpu’ adun intre destele de la picioare neste scame foarte bizare, de zici ca le-o pictat Dali); in ureche era curat, matreatza parcă o plecat in Spania sa se prostitueze, frecăţeii de pe gât lipseau la apel, gălbeaţa de pe chiloţi emigrase in Canada, chiar si nelipsiţii floci din cadă plecaseră în gaşcă cine stie pe la ce chef.

Am sperat ca măcar mirosul meu să mă inspire; dar, după cum zicea Suskind, nu îţi poţi simţi propriul miros, şi io-s convins că şi dacă mi l-aş simţi m-as îngreţoşa instant. Până şi autobuzul a fost populat decent, şi în afară că o venit un controlor pe care-l chema Farcaş şi era sa-l întreb “Bă, unde-i Ioan???”, chiar nu am nici un subiect, predicat sau verb copulativ demn de a-l imortaliza in gropărie!

Dar ca sa nu incepeti sa credeti ca pe acest site nu se mai injura, iaca: PULĂ.

15 lovituri, dă-i și tu!

Dac-as fi pentru-o zi plastician

Deci io aflai de la Iepurasu Atomic, care, spre rusinica lui, nu mai blogareste, si rau face, ca Laura Andresan vrea sa-si mareasca nush ce sâni de-ai ei.

Io, dac-as fi pentru-o zi plastician si ar veni la mine Laura Andresan sa-si mareasca sanii, i-as mari numa unu’, da’ asa, la greu! Si pe celalalt l-as micsora.

Apai mi-as da demisia si as râde o viatza intreaga. Finca mie mi se par funny chestiile astea!

7 lovituri, dă-i și tu!

Se scumpeste berea!!!!

Deci fratilor, am rupt-o-n fericire. Se scumpeste berea cu 25%, conform unor surse demne de incredere numite Stirile ProTV.

Stiu, stiu, unii dintre voi spuneti ca berea se scumpeste din cauza ca Dumnezeu nu exista, si ca daca exista ar face bine sa ne dea un semn, nu neaparat cu copiii aia cu SIDA din Africa, un leac pentru cancer sau – mda – sa ne scape de derapaju asta economic in care pica bursele cu 30% pe zi. Doamne, daca ne auzi si totusi nu existi, te rugam noi sa egzisti si sa ne ieftinesti berile! (io stiu ca existi, Doamne, da’ am scris asta numa’ ca sa ma dau amuzant. Iarta-ma, ca Tu stii nu mai fac pana data viitoare!)

Sa va zic ce ne asteapta.

1. Vor ramane o gramada de femei neiubite in virtutea faptului ca berea, dupa cum se stie, actioneaza ca un catalizator pentru relatii la nimereala – la care eu, intr-o vreme, eram expert. Fetelor, aveti grija cu cine votati anu asta, daca vreti iubire! Votati si voi cu un guvern care sa ploaie sa se faca hameiu, plm.

2. Diminetile nu vor mai avea, pur si simplu, acelasi gust! Ma refer la gustul ala de femeie agatzata cu bere.

3. Va trebui sa inlocuim berea din cafea cu lapte condensat, asa cum am auzit ca se facea in Anglia pe la mijlocu’ secolului trecut (dezgustatori englejii astia!)

4. Adio bere stinsa cu coniac.

5. Burtile noastre cimpoiate nu vor mai avea nici o scuza.

6. Nu o sa mai putem spune râzând “I don’t have a drinking problem, I have a drinking solution!”

7. Cu ce va trebui sa ne inlocuim masa de pranz??? CU SUPA???

8. Ficatul va deveni rozaliu ca parizeru’ (dezgustator, din nou!)

9. Vom uita ca raspunsul la problemele personale nu zace pe fundul sticlei, ci in prima inghititura de bere!

10. Nu va mai functiona adagiu ‘cela: Esti ceea ce bei! Deci dragi iepurasi, nu voi mai fi ditamai ursu’.

Plus ca acuma imi poate spune si mie careva ce rost mai au nevestele, daca nu mai au ce bere sa aduca din frigider???

PS: La Multi Ani lu’ Bogdanel (ieri) si Nicu Bendea (azi), si va dorez… urasc… NU. Va DORESC URANDU-VA MULTA, MULTA, MULTA BERE IEFTINA! (fara poezea, ca zilele estea nu puşcă 😀 )

9 lovituri, dă-i și tu!