Razboiul celor doua Gaoze

Da, deci. Asadar.

Despre Sibiu se poate scrie multe. De exemplu, in Sibiu e mai multi olteni decat in Valcea, tine-i, Doamne! Finca tata meu din acte e oltean. Se zice ca pe olteni ii boteaza cu: “In numele Tatalui sh-al Fiului, ia drumu’ Sibiului!” Tata o loat drumu’ Sibiului, sh pac! io sh sor-mea, sor-mea curata si parfumata, io betiv, puturos, nu prea dajtept, da’ cu diplome kklau, amandoi crescuti si emigrati d-acolo.

In alta ordine de idei, stiu pe cineva a carei mama o vint dintr-un sat vecin, sh s-o maritat cu ta-su; femeile din sat nici in ziua de azi nu o kiama la shezatorile lor, finca îi vinitură.

Ceea ce merita insa intr-adevar scris despre Sibiu este numa’ atata: Marginimea Sibiului. Stiti voi cand or pornit ungurashii verzui sa cotropeasca voios Transilvania Ardealului, prin anu’ 900 AD? Mnoa, or vint, s-or imbatat bine cu palinca prin Satu Mare, s-or f**** bine prin Bistrita (pfuaaai, ce mamici faine are orashu’ ala! respect…), or facut baie la Felix ca sa scape de bolile lumeshti luate de prin Bistrita, n-or reusit, or incercat si in Alba pe la Geoagiu, unde s-or deparazitat, si or ajuns in Sibiu. Mnoa. Amu is doo teorii ca de ce nu prea avem unguri prin Sibiu:

1. S-or batut cu vajnicii sibieni zi de vara pana-n seara, nu o vint nici un corb cu apa in plisc, sibienii i-or tot dus la razboi de gherila, pana cotropitorii or zis “Da io-mi sh bag p*** in iel Sibiu, baga-mi-as trombonu’ in savarina lu’ ma-sa! Hai sa chemam sashii sa colonizeze, ca io m-am saturat sa tat iau bote de cioban la oaie!” Asa ca or mers pe la lacu’ Constantz, or loat cei mai derbedei sashi de prin crajme si i-or stramutat la granitza imperiului (mi se pare ca erau si in plina migratie slava peste Carpati, sh ungurilor le trebuia un tampon cu aripioare intre Imperiul Magyar si barbarii de olteni fierbinti) – si uite asa sibienii s-or trezit cu hotii aia de sashi acolo, care le-or furat tot: disciplina muncii, seriozitatea cuvantului dat, patentul de la motoarele BMW si prototipul de Messerschmidt 109, planurile pentru U-Boot-uri si schitele pentru Airbus 380. Sau 360. In fine.

2. Or ajuns ungurii pe la Sibiu, dupa betia aia de la Satu Mare, saunele de la Tăjnad sh grasunele din Bistrita, ii durea capu’, le era rău, da’ rău-rău-rău, se simteau violati, si or văst sibienii. S-or uitat luuuung la ei, dupa aia s-or uitat la ei insisi, apai iara lung la sibieni, si or zis: “Da ba Korci, da tie-ti traba, ca ungur, sibienii ăştia?” La care Piszta, scarbit, o zis: “Ba Ionci, nu ba, face-mi-as limonada din cât de acri is astia! Uita-te la ei! Hai mai bine să aducem neshte sashi betivi acilea, ca la aia le e indiferent!” Si asa Sibiul a scapat de unguri, da’ o dat de sashi, care le-or furat tot: disciplina muncii, seriozitatea cuvantului dat, patentul la motoarele BMW si prototipul de Messerschmidt 109, planurile pentru U-Boot-uri si schitele pentru Airbus 380. Sau 360.

Ca sa va dati un pic seama despre ce e vorba, si de ce nu le-o trebuit la unguroaice sibieni: in frumosul sat-orash Salistea Sibiului, unu’ s-o gandit sa isi faca benzinarie. Amu vreo 10 ani. Sa ia toate ARO-urile alora de are oi multe benzina de la el. Laudabil, veti zice voi. Najpa, o zis alt crescator de oi. Si a inceput sa isi faca si el benzinarie, da’ vizavi dă iel. Primu’ o zis: “I beg your pardon??? Pai ala din Tilisca ma concură iel pă mine?” Sh zaaaang!!! Sh-o mai trantit o benzinarie, da pe cealalta parte a drumului, atza in fatza lu’ ala, lu’ competitoru’. Amu al doilea – ghiciti ce o facut??? Exact. Si-o trantit sh el inca o benzinarie, da’ vizavi de primu.

Astfel, cine ajunge pe la Salistea Sibiului, poate admira 4 benzinarii pe 500 de metri de pustietate, doo de o parte a drumului, alte doo pe cealalta parte, si pe fiecare parte e cate un EUROIL si cate un ARAL. Si aici e cel mai eftin combustibil din partea asta a lumii crestine si curvare sh betivane. Io am mers cu ocazie cu tirishti care veneau cu 60 la ora de la Cluj ca sa le ajunga gazu’ pana la Saliste, sa alimenteze de-acolo, ca la 900 de litre cat ia un tirist, se cunoajte, taica!

8 lovituri, dă-i și tu!

Euro-Tiganiada, partea a II-a

Rasinari e o comuna rurala nascuta din darul muntilor, unde s-au nascut oameni ca Emil Cioran si fratele sau, Octavian Goga, Dascalitza din poezia homo-nima, precum si acest bland domn simpatic pe nume Achim Petru:

Achim Petru, Rasinari

Noi inca nu ne-am nascut in Rasinari, ci am renascut acolo, de fiecare data. Cu fiecare Tiganiada.

Anul asta vreau sa zic ca am fost dusi pe noi culmi de succes si fericire. La asta a contribuit si porcul, care se vedea ca a fost hranit cu dragoste si devotiune si apnegatie, si ne-a rasplatit cu o carnitza EXTRAORDINARA. Anu’ asta ne gandisem sa lom ceva miel sau caprina sa o chinuim la protzap, da’ ne-am dat seama ca:

1. Sansele sa ne imbatam sunt exagerat de mari;
2. Daca ne imbatam, suntem predispusi la delir;
3. Daca suntem predispusi la delir, poate aiuram si vedem mujahedini;
4. Mujahedinii pot veni sa ne manance mielu’. Pe cand asa ei nu mananca porc, si degeaba mai vin, ca de omorat nu ne pot omori, ca deja suntem morti de beti, si beutura ei nu bea, si porcu’ lor nu li se pare sexy, ca-s cu Allah — rezulta zero talibani! Invatza de-aci cum sa te bati cu talibanii, W. Bush!!!

Bun. Porcul – ma repet, da’ daca nu bagati la cap!!! – a fost extraordinar.

Porc la protapPorc la protapPorc la protap

E drept ca dumicatele, bine usturoiate, or cam pleoscait intr-un stomac in care susura vesel un Nil de bere – gâl-gâl! aşa făcea – dezinfectat cu coniac ieftin, sa nu faca crocodili. Da’ nu conteaza asta. Conteaza ca anu’ asta nu am mai cazut ca un balig in valea râului (asezata suspect de aproape de vatra focului, si degeaba am rugat-o sa curga mai incolo, ca nu vru!) – nici inainte, nici dupa ce gitanii or inceput sa se pishe in ea. E meritul meu. Faptul ca am invatzat din gafele anului trecut e semn de maturitate – unic, de alfel.

Asaaaaaa. A doua zi ne-am trezit (ma-sa mare, deja simt ca am uitat cel putin 6 chestii meseriashe care s-or mai petrecut in noaptea aia!) – clar! – cu cafea. Originala, marca Timisoreana. Si la doza. Buuuuna cafea!

Romanian blog blog romanesc www.groparu.ro tigani gitan rrom tiganiadaRomanian blog blog romanesc www.groparu.ro tigani gitan rrom tiganiadawww.groparu.ro Romanian blog blog romanesc tiganie tiganiada rrom gitan tiganwww.groparu.ro Romanian blog blog romanesc tiganie tiganiada rrom gitan tigan

www.groparu.ro Romanian blog blog romanesc tiganie tiganiada rrom gitan tiganwww.groparu.ro Romanian blog blog romanesc tiganie tiganiada rrom gitan tiganwww.groparu.ro Romanian blog blog romanesc tiganie tiganiada rrom gitan tiganwww.groparu.ro Romanian blog blog romanesc tiganie tiganiada rrom gitan tiganwww.groparu.ro Romanian blog blog romanesc tiganie tiganiada rrom gitan tigan

Am taiat si tri sorlice din porcu’ care poposise peste noapte pe capota lu’ masina lu DeGeaba, si care avea deja gust de Passat. Si altceva nu cred ca am mai mancat in ziua aia, numa am gâlgâit ca prostu’ la doze de berule sh la coniace. A, ba da. Am mai mancat o jumate de ridiche dospita. Si finca imi păsa de ficat, am mai hapait si o juma’ de felie unsa cu pateu vegetal, sa nu cada mancarea greu la stomac. Si m-am uitat admirativ la COPACUL PE CARE-L TAIASE DUDĂ NOAPTEA TRECUTĂ, că nu înţelegeam cum dreq îl târâse singur peste ditamai râu’!!!!

Dupa aia, ne-am chinuit vreo juma de ora sa urcam pe dâmbu’ ala de 40 cm inaltime, sa facem poze.

[youtube MwbCgT3BpE4]

Dupa aia am vrut sa il batem pe Gleznă, că ne fuma chiştoacele pe care noi le aruncam in mlajtină, că la un moment dat avea vreo patru pe dejte simultan.

Dupa aia, o trebuit sa jucăm rugby – ca asa-i traditia.

[youtube 0qZW6WZ6s08]

Cu sticla de vin. Desculti. La bustu’ gol. Si orice regula era permisa. Nu va puteti imagina ce traume au survenit in urma impactului! Oricum, echipa groparului a castigat detasat – si cred ca si cealalta, ca nu mai stie nimeni bine.

Dupa ce terenul a devenit impracticabil finca nu mai stiu care descoperise si brevetase o metoda sa faca pipi din fuga, ne-am retras pe margine, si ne-am loat slipii. Slipii aia invizibili. Finca mergeam sa facem baie. Da, in aceeasi bulboana de 1 metru patrat ca anu’ trecut. Da, apa era rece. Infiorator de rece. Da, am stat cred ca mai mult de o ora in apa. Si nu, nu va pot arata filme, finca asta e un sait decent. Da’ o poza-doo tot va pun.

www.groparu.ro - in piscina

Asaaaaaa. Soarele, ca o gura de cuptor, zambea catre noi cu toata gura, iar numai arareori o scama de nor ne ascundea goliciunea de privirile sale uimite. In dreapta, sau in stanga (depinde cum te târai in 4 labe… hai sa zic 4 membre), apele cristaline si pline de molecule de hidrogen si oxigen ale pârâului încercau, fara succes, sa acopere trilurile Fanfarei din Chetriş, care izvorau vesele din toate masinile simultan, dar decalate, intru deliciul atâtor urechi de admiratori ai versului tradiţional ţigănesc.

Nu mai stie nimeni cand a inceput batalia cu ketchup si mustar: mi se pare de la o simpla intrebare: “Ketchup, sau mustar?” Cert este că să ştiti si voi ca şi ketchupu’ ala dulce pt. copii pisca ca dreq cand ajunge la mucoasele alea sensibile, alea cu păr, alea de cand le gadili se umfla nush ce cartilagiu, ca de fiecare data ma mir. Si mai e cert ca toti eram improscati ca dalmatienii!!! Si atunci s-a petrecut. Cand ma spalam mai abitir in râu, ca deja ma simteam ca o pizza la cât eram de ornat, cineva (astia zice ca singur am căst, da io nu-i creeed!) mi-o dat cu un sete branci miselesc, pe la spate; si cred ca era o zona cu gravitatie marita, finca am loat apa aia de 3 centimetri adancime in piept in stil fluture, inotand voiniceste, si cred ca am incercat sa imi mai si fac loc in piscina, ca am lovit sec cu urechiusha mea un soi de stanca, ca era prea mare sa fie bolovan. Norocu’ meu – si aici multumesc Dumnezeului betivilor! – ca la Groparu capu’ nu e un organ vital, si chiar atata de tare m-am inveselit de la lovitura, ca vreo 14 minute m-am invartit in cerc in curu’ gol in apa aia in patru labe in pietrele alea ascutite, ca mi s-or si facut poze si or zis astia ca imi schimba numele la anu’, imi vor zice Smeagol, ca asa aratam!

Dar Tiganiada continua, si la un moment dat or venit mujahedinii: var-mio (care mi-e ca o sora) si amicu’ lui, nu mai stiu cum il cheama, nici macar nu erau incoerenti, nici macar nu mai stiu ce am vorbit cu ei, nici macar nu mai stiu cand or plecat, si astialaltii nici macar nu i-or vazut, si nici macar nu mai conteaza. In fine.

Asaaa… ce s-o mai intamplat, oare? Chiar nimic nu s-o mai intamplat…? Hmmm… ciudat…

Stiu numa ca a treia zi… duminica, parca era… da-da-da… am plecat acasa… si de atuncea numa visez ca is intr-un somn bicisnic, care se va termina dimineatza, si ma trezesc vineri in Sibiu, sa merem la tiganiada cu astia… cu tiganii…

PS: Breaking news, lu’ Rramon i-o pus genunchiu-n ghips dupa Tiganiada, hihihi!

9 lovituri, dă-i și tu!

Euro-Tiganiada 2007 – ziua I

Cand scriu aceste randuri, mai port pe mine mirosul Văii binecuvantate. Si am in gura un gust dulceag de fericire, asemanator cu opiumul. Credeti sau nu, dar unii oameni nu au nevoie de Yoga ca sa ajunga la Nirvana! Si va previn: sansele sa auziti referinte anatomice destul de genitale pe filme sunt maxime.

Deci, ca sa incep cu inceputul:

Ziua I

Coprea zis Nârţoagă zis Pârţoagă, care e si noul membru al festivalului, vine sa ma ia vineri sa ma duca spre fericire, dar face un mic efort intelectoal si buseste areapa masinii finca nu o mai putut evita o masina stationara(!). Asa ca doua ore merem de-a lela prin Cluj sa reparam bara fatza, imbracati in palarie si cu barbi. Si cand plecam, lom si un student la ocazie, ca sa avem pe cine traumatiza cu muzica tiganeasca la maxim si chiote.

Pe drum ma suna astia si zice, printre sughitze: “Baaaaa, pirandule, zice ei, am mers in piatza sa lom legume, sh s-o umplut de tigani in juru’ nostru, băăă!!!! Băăăă, si ne-or intrebat daca punem scocuri, si daca tinighigerim băăăă!!! Si le-am zis ca daaa, băăăă!!!”

Am ajuns acasa, m-am schimbat: camesha inflorata, palaria neagra, vesta de la costumu’ meu bun, slapii bulgăreşti de zidar si ciorapi gauriti cu furie; cand furia nu o mai ajuns, am loat foarfeca si i-am spintecat. Si imi iesea gegetele de la picioare foarte vesele prin slapi. A, si mi-am dat cu crema de ghete pe barba si pe fatza. Oricum, am fost mai putin gay decat Mitroa si Nelu, care s-or dat cu crema autobronzanta!!!

Uite acilea cum ne-am reunit cu tiganiazii. Era plin magazinu’ de palarii!!!

[google -7257832418182644112]

In magazin, tot magazinu’ vuia de hohotele noastre de ras, ca radeam din orice. Si agentul de paza s-o facut badigardu’ nost! Ca merea prin magazin lipit-lipit de noi! Nu ne-o slabit din ochi! Si de vreo patru ori ne-am oprit toti si ne-am zgait fix in ochii lui, cat am putut de fioros! Si atuncea copilu’ zambea, ca era numa’ de vreo 19 ani, si firav, ma, da’ firav, de oioioi, si cica verifica preturile! Si mai tarziu o venit la noi si s-o scuzat si mi-o zis ca shafu’ lui ne roaga frumos daca suntem amabili si dragutzi sa nu mai filmam in magazin, ca ne roaga el frumos, ca e interzis. Da’ nu o zis un cuvintzel ca de ce ii hartuim pe ceilalti cumparatori, ca noi hartuiam tot ce puteam!

Am golit raftu’ de coniac ieftin!

Dupa cum ziceam mai devreme, am loat si camera aia cumparata de la ialomitzean. Si am incercat sa o vand la vreo 6 persoane din juru’ magazinului. Da’ nu prea mi-o iesit. Bag sama ca nu era o vinere cu cumparat camere.

[google -613422120259238524]

Urmatoarea oprire – la cea mai infectioasa bodega crajmatica de langa cimitirul din capitala culturala: La Nelu sh Klein. Asa-i zice. Uiteti-va si voi ce fel de local:

www.groparu.ro Romanian blog blog romanesc gipsy gitan tigan rrom Tiganiada

Am incercat si aici sa vand camera lu tanti ospataritza care se chelnerea, lu’ trei sapatori de santuri si inca doi clienti ai birtului, dar tot fara succes. Asa ca m-am resemnat si am bagat o berula Bâlea (cea mai ieftina de pe piaţă) şi am stins-o cu o Saniutza orighinala. Si Carlanu’ ne-o prezentat Actul Constitutiv al Enclavei Valea Caselor, care va aparea aici pe sait imediat ce-mi da sh mie pedefeu’.

[google -3651626843079539447]

Urmatoarea oprire – cartierul Valea Aurie. Numa’ de sanchi. Numa’ ca sa punem muzica la maxim si sa oripilam romanii boratzi. Am urlat pe Ternipe ca o magaritza in calduri, de mi s-o si facut sarma ghimpata in gatlej. La finalul filmului veti vedea ce boxa are Stef. Oioioi!

[google -3697283963467022514]

Am facut si o pauza de scormonit in gunoaie.

[google -4169220364368113443]

Nu mi-am refuzat placerea de a face poza cu alt cautator de gunoaie:

dsc02148.JPG

Am plecat apoi catre vale. Si am ajuns la vale! Dar cu pauzele de riguare.

[google -6204753256713559025]

Si nu am mers oricum pe vale: ci chiar pe capote.

[google -6268082647615157600]

Si am ajuns acolo, si am pus corturile – care le-or avut, ca io nu mai stiu in ce amanet l-am lasat. Si am continuat sa bem. Si am pus si steagu’ – sus pe colina. Ca am avut steag. Si or vint tri pujtani din Rashinari cu drujba, si ne-or taiat lemne. Si i-am cinstit cu bere. Si nu mai stiu ce am vorbit cu ei, da stiu ca am ras mult. Si inca ceva: porcul de anu’ astaa fost EXTRAORDINAR. In afara numa de faptu’ ca am calcat de vreo 4 ori in ceaunu’ cu baitz (condimente de dat pe porc cu ulei de motor si vin si bere si tat felu’), de m-am umplut cu foi de dafin pe piciorul meu uleios!

Ziua I era gata.

9 lovituri, dă-i și tu!

Camera foto Made in Ialomita

M-am gandit taaaare mult pana sa ma hotarasc daca sa scriu asta, sau nu.

Deci.

Vin intr-o dimineatza matinala la scarbiciu, jumate adormit, jumate mahmur si jumate paraplegic mental. Asa.

Cobor din RATUC, ma indrept spre firma, jumate adormit, jumate mahmur si jumate paraplegic mental. Asa.

La un moment dat, ma vede un tuciuriu. Si ma pâsâie. Asa: pssssss!

Io ma fac ca nu vad, da’ deja ma imbracam in costum de victima. Finca tuciuriu’ vine spre mine. Si ma ia, suierand foaaaarte secretos:

– Shafu’!

Io imi vad de treaba.

– Shafu’! Hai sa-ti vand o camera.
– Nu-mi traba, zic io, ca stau in chirie, sh e OK.
– Nu, shafu’, zice el, nu camera d-aia. Camera cu film.

Ma opresc, jumatea paraplegica intelectoal din lobu’ temporal preia controlu’, incepe sa se gandeshte. Face un drill-down in baza de date, si extrage de-acolo ce-i spusese Silvan cu 2 saptamani in urma: mi-am cumparat o camera video furata din Germania, m-o costat 300 euro, in magazin costa 559! Ma, zic io, Silvane! Uite cum ne infratim noi, cu camere furate cumparate! Ia sa vad, zic io.

Si-mi arata.

Scria Olympus.

Mai sa fie! Zic io. Tare.

– Ia scoate-o afara, zic io, sa o vad mai bine.
– Shafu’! Nu pot, zice el ca ma ia Politia, si se uita hicleanu’ prin jur.
– De unde esti? Intreb io.
– Din Spania, zice el.
– Hablas espaniol? Intreb io.
– Ha? zice el

Oricarui om normal i s-ar fi aprins semafoarele din cap. Dar eu nu sunt orice om normal.

– Amu m-or deportat, zice el si nu am nici un ban sa mananc macar. Da-mi si tu cat crezi ca face.
– Pai cat sa-ti dau? Zic io.
– Pai… 10 milioane? incearca el.

Sta Groparu, se gandeshte cu lobu’ paraplegic. Io nu cumpar camera la fel cu a lu’ Silvan, ii zice lu’ Groparu lobu’ adormit. Io o cumpar mai eftin.

– Ma! Zic io. Si fac o pauza strategica, de gandit. Il analizez pe fatza si pe spate pe tuciuriu: cu o juma de brand il faceam, deci nu incapea ca daca scot portofelu il ia sh fuge, ca-l faceam curva regimentului.

– Pula 10 milioane, ii zic, tu ej nebun?
– Pai… zice el, da si matale cat crezi ca face. Si face o fatza, de m-am simtit ca un nemernic capitalist profitor. Hai, continua el, ca sunt din Ialomitza, si suntem X frati, unde X = variabila, depinde de fraieru’ care asculta.
– Nu-ti dau atata, zic. Ia da-o aici sa o vad.
– Nu pot, shafu’, zice ca ma ia Politia.

Amu, io toata viatza mea am visat sa fiu Bond, James Bond, sau macar un zero-zero-ceva. Asa ca faza aia cu Politia ma băga într-un fel de promiscuitate ilegala sexy, ca atunci cand te uiti la curu’ femeii unui prekin de-al tau foarte bun, si ea te vede, si zambeshte.

Asa ca ii mai iau camera in bratze, ma uit peste ea, ma asigur ca e OK.

– Ba! Zic io, napraznic. Fii atent la mine-aci.

Era atent.

– Io nu-tz dau 10 milioane pe ea, sa fie clar.
– Da’… cat dai? Zice el.

Fac un calcul rapid-rapid: cu o zi inainte loasem partea mea pe a doua mea carte tradusa, 7 milioane. Si aveam banii la mine. Nu mai stau la discutii, si ii arunc:

– 7 milioane, sau nimic!
– Aoleo!! Face asta, Blanosz Distruzosz.
– Am plecat, fac eu, si fac o juma de pas.
– NNUUUUUUUUU….. face asta, si ma imbratiseaza de picior. Da-mi macar 8.
– 7, zic eu, cu mana la spate, imperial ca Napoleon.

Sta, se gandeshte.

– Bine, zice el pierit. E bine 7, ce sa fac…? Ca mi-i foame… si suntem X fratzi…

Scot cashu’, i-l inmanez, iau camera, dispar pana nu vine Politia.

PS: Nu are rost sa va mai spun ca a fost cea mai mare tzeapa loata de mine in toata vietzishoara mea. Camerele astea ca de jucarie se vand in Europa in Bucale cu 300.000 lei vechi. Si eu am dat pe ea o nimica toata, un pretz de 25 de ori mai mare. Si nu e Olympus, e Olympia, da’ n-am vazut, ca am analizat cu lobu’ ala paraplegic si cu ala adormit. Oricum, am negociat bine de la 10 milioane, nu???

Am scris patzania asta de care mi-e rushine pentru ca sunt la o etapa a vietii mele la care am ajuns sa imi accept (foaaarte greu, e drept) si derapajele intelectoale. Si pentru ca am sa iau camera aia foto si am sa incerc sa o vand acuma, la Tiganiada, imbracat in tigan. Daca scot pe ea 50 RON insamna ca tot am facut o afacere bunicica, zic eu.

10 lovituri, dă-i și tu!

Sunt narcisist

Mi-s atata de narcisist, ca am ajuns gelos pe mine insumi.

Am asa o fofoloanca de barba sexy la purtator ca imi vine sa ma pup in oglinda de pe tavan.

Sunt singura persoana de care mi-as face lipeala fara sa fiu nevoit sa ma imbat bine.

Ocazional, imi mangai fundu’ de drag ce mi-s. De regula ma mangai cand ma duc la buda, da’ nu am tot timpu’ curaj sa ma mangai direct: uneori folosesc hartie igienica.

Oricat de frumoasa ar fi o fata, nu ii dau voie sa ma atinga: zilele astea imi apartin numai mie. As fi in stare sa o las sa moara fara sa-i fac respiratie gura-la-gura. Buzele mele is facute sa sarute numai buzele sticlei de bere!!!

In autobuze ii fuljer cu privirea pe toti cei care se inghesuie in mine, finca’s printzes. Printzeshii nu are voie sa fie inghesuiti in autobuze!!!

Am ajuns sa ma spal pe maini inainte de a pune mana pe putzulica. Si inainte de a pune mana, ii cer voie corpului meu.

Imi rod unghiile, si imi place gustul meu.

Azi mi-am scris o declaratie de dragoste, dar mi-am rupt-o. Eu nu flirtez cu nimeni, nici macar cu mine.

Cand fac dush, prima data iau apa in gura, sa o innobilez cu ioni pozitivi gropari. Apoi ii dau drumul pe trupul meu gol, care se infioara de placere.

Nici un sapun nu e prea curat pentru mine, asa ca fac dush fara sapun.

Personalitatea mea tiganiada o sufoca, incet incet, pe personalitatea mea romaneasca. Probabil din cauza ca prima face mai multi copii.

Corpul meu de nimfet nu mai suporta hainele, asa ca nu le mai port. Asa am ajuns sa imi dau jos kilotii cand merg la baie.

Ieri am vazut o femeie cum alapta, si mi s-a parut normal sa merg la ea, sa ii feresc copilul de la san, si sa ii binecuvantez sfarcurile cu buzele mele. Si ei i s-a parut normal. Numa’ lu barba-su nu.

Daca cineva ma intreaba pe strada cum sa ajunga la spital, ii raspund: “Sorry! No pictures!!!”

Atata sunt de narcisist, ca deja si matzele ma iubeshte. Cu tot cu purecii din dotare.

Nici macar monstrii din dulap nu mai indraznesc sa ma necajeasca.

Sunt prea sexy pana si pentru google, asa ca degeaba ma cautati. Nu-s acasa.

Iar acum dati-mi voie, la final, sa imi ofer un tort si sa imi zic:

GROPARU, ITI MULTUMESC CA FACI PARTE DIN VIATZA MEA!!!!

9 lovituri, dă-i și tu!

Azi dimineatza in RATUC

Pffuaaai, ce m-am naravat azi-dimineatza!

Deci. Ma sui intr-un troleu 6, sa mor io, full. Da’ full. Full-full-full! Clar ca inghesuit numa’ de pensionari si cincuagenari care facea economie de apa, ca costa.

Opreste troleu la urmatoarea statie, se mai urca un lot de bovine. Ma dau, politicos, mai incolo, pana dau de un cincuagenar cu fobie de apa. Si sapun. Care nu se da miscat. Ma impung in el, dau din cur, incerc sa ma strecor, il adulmec, pufai nemultumit, el – tzeapan ca Cheile Turzii. In spatele meu ma inghesuia una grasa, in fata mea era nenea. Ma simteam ca maioneza din shaorma.

Ba – si-mi sar mucii.

Ma strecor in spatele lui. Asta nemiscat. Ma apropii de el. El – nemiscat. Ma lipesc de el. Nici macar nu are bunul simt sa isi clinteasca un floc, macar. Atunci sug burta, pe care n-o am, ma fac covrig, strang din dinti, si il impung cu putulica. Viguros. Nici macar nu tresare!!! Il impung a doua oara. Se uita la mine, ma fac ca ploua. Il impung a treia oara, cu ochii inchisi. Nimic.

Deja nu mai suportam. L-am lasat in pizda ma-sii si am parasit locu’ de batalie. Pensionarii astia chiar nu mai au nici un pic de rusine!

Jur ca-mi iau mashina.

12 lovituri, dă-i și tu!

PD + PSD = Love

S-a intamplat.

Hehe! Tiganilor imputiti si golanilor, animalilor ca mine, ce credeati? Ca gata, daca Boc asfalteaza centru’ dupa ce si-o asfaltat strada mariei sale, e gata, e curatzel ca un ingerash? Uite ca numa’ ce o divortzat de liberali, si deja umbla seara pe la poarta pesedeului, ca iara trebe sa iasa norodu’ cu pusca seara pe ulita sa il alunge, sa nu necinsteasca fata.

Celor care se gandeau ca de-acum vor merge la vot fara sa mai ofteze cand pun stampila, dati-mi voie sa va recomand cu drag inima urmatoarele variante existentiale:

– emigrare in Chebec, da’ trebe sa iei meditatii de la profa aia de franceza din liceu, aia care nu te suporta finca nici macar ea nu se suporta pe sine;
– Coreea de Nord, daca obtineti viza sa imi spuneti si mie;
– varianta Lee Harvey Oswald, da’ numa’ ca nici un politician nu merita sa strici un glontz pe el;
– varianta agrafa de aur a lu’ Oedip, aia cu care si-o scos ochii, ca sa nu mai vezi tradarea la TV;
– varianta picatura de otrava in ureche, cum o fost omorat tata lu’ Hamlet, ca sa nu mai auzi tradarea la radio;
– varianta cautat Eva, cautat paradis, dezbracat in coropojnitza goala si implorat Dumnezeu sa deie inapoi Edenul, ca ne căim ca am muscat fructu’;
– varianta trenul: pui capu’ pe shine, si stai sa vina acceleratu’ pentru decapitat;
– varianta intrat in politichie, sa te bucuri de banii alegatorilor; de recomandat sa treci la baie mai intai, sa faci un pipi galbui pe principiile matale;
– varianta implorat regele sa revina, ca e mai usor sa injuri unu singur;
– varianta Irak: intrat in religia musulmana, pus centura de TNT, intrat in Parlament, detonat scarnaviile, si ajuns in rai la 70 de virgine (numa sa mai aibe Allah);
– varianta cautat Dictionar de Argou, ca sa te descarci cu injuraturi la indemana;
– varianta votat Becali, macar sa ne distram cand ne uitam la TV;

Daca mai aveti variante mai spuneti, ca io deocamdata ma multumesc cu varianta strutzului: imi mai caut un job, doar-doar le-o ajunge la astia banutii si s-or satura de furat.

2 lovituri, dă-i și tu!