Era fix acum 10 ani. Groparu, care-n viața lui reală are și el o meserie adevărată, era mândru că era traducătorul și interpretul invitat ca tălmaci la conferințele de presă organizate de Polus Center (așa-i spunea pe atunci actualului Vivo Shopping), primul mall din oraș.

Au fost vreo 5-6 evenimente la care m-am descurcat cu brio, zic eu, altfel aș fi făcut un pas în spate: ground breaking ceremony, topping out ceremony, anunțarea chiriașilor și încă câteva sindrofii din astea în care lumea bea șampanie din pahare de plastic și sar toți pe chifteluțele alea bilă adusă de catering. Engleză vorbită cu accente de canadian, de austriac, de englez, de ungur și nu mai știu de care grai, diferite tehnici de interpretare (chuchotage, consecutivă, phrase by phrase, simultană), un Groparu care reușea decent să-și stăpânească emoțiile, deși era învoit de la corporație și deci tot cu ochii pe ceas, per total au ieșit chestii decente, zic eu – limba engleză, între noi fie vorba, este singura chestie pe care o știu pe lumea asta.

Și, după conferința de presă de dimineața (am primit atunci o șpăguță pentru invitați, un Gillette Mach 3 pe care-l folosesc și acuma; dar să știți că i-am schimbat lamele!), urmează seara Marea Lansare.

Marea?

Gigantica Lansare.

Băi, deci urma să vorbesc pentru prima dată în viața mea în fața a 2600 de oameni LE: de fapt se dăduseră 5000 (!) de invitații, și cam fiecare a mai adus pe careva. Atâția erau înregistrați să vină; dar tot românul făcuse cumva să intre prin spate, mai o cunoștință, mai un pretenar la intrare, ce mai, food court-ul era ticsit de lume.

Și nu orice lume: primari de Cluj și de Florești, consilieri, vicepreședinții investitorului, președintele Consiliului Județean, rectori, decani, patroni de trusturi de presă, chirurgi, soliști de la operă, oameni de afaceri, ce mai, toată spuma și intelligentsia orașului era acolo! Cu femei cu rochii de seară din Neckermann și bărbați în costume negru tăciune, le sclipeau pantofii ca astrele pe firmament, discotecă din anii ’80 cu Stela Enache, toți erau gineri și eleganți.

Și… vorbesc pe scenă Ioan T. Morar de la Academia Cațavencu, Florin Piersic, ceva primari și baștani… era totul OK, până când vine rândul reprezentatului investitorilor să vorbească.

Moment în care domnia sa și domnia mea urcăm ambii împreună pe scenă.

Și a urmat… deci a urmat un discurs ușor, lejer, despre suprafața centrului comercial, numărul de oameni care au lucrat la el, plus alte cîteva propoziții care promovau pacea dintre popoare.

Asta în engleză.

Pentru că-n română… nimeni nu se gândise să verifice acustica scenei. Omul era la capătul celălalt al scenei, la 6 metri distanță, și vorbea pe ton normal în microfon; iar boxele erau în fața scenei, dar orientate către public.

Ne aflam în singurul loc din toată piațeta aia de food court unde nu se auzea nimic: acustica era ca-ntr-o piață populată într-o zi de luni, și un negustor de roșii răgușit te-ntreabă câte kile vrei la 3 tarabe mai încolo.

A, și un Groparu cu copanele tăiate de emoție și urechile înfundate de cum îi bătea inima. Să nu uităm asta, că n-ar fi corect.

Din cele vreo… 19 fraze în engleză, 24 au ieșit tălmăcite aiurea în română. La un moment dat, oratorul spunea ceva de 2500 de oameni care au lucrat la centrul comercial; și eu am tradus, senin, că la mall au lucrat 250.000 (!!!) de oameni. Păi ce? Ăia care au fabricat BCA-ul nu se pun?

Așa a gândit mintea Groparului în clipa aia.

Am coborât de pe scenă, 4 minute mai târziu, și a fost nevoie ca forțele de ordine să mă oprească să nu-mi dau singur în cap cu un bolțar, repetat. De ciudă.

Nici măcar nu mi-o mai trebuit șampanie din pahare de plastic și chifteluțele alea bilă adusă de catering. Oricum, când mi-am revenit din șoc, după miezul nopții, românii goliseră tot demult.

După 4 ședințe de terapie și 12 luni petrecute în Tibet meditând într-un templu buddhist cu călugărițe Shaolin am trecut cu bine și peste această provocare a destinului; dar mi-am și jurat că de atunci încolo voi verifica personal instalațiile de sunet și îi voi obliga pe oratori să-mi zică măcar trei idei din ce vor vorbi pe scenele țării, altfel iau bolțarul iară și iară mă bat cu forțele de ordine badiguarde.

Am scris despre asta și atunci, și știu cel puțin patru persoane (Doriana, Beatrix, Margareta și Liviu) care se vor distra reamintindu-și.

Mno, și… ca să sărbătorească 10 ani de la deschiderea centrului comercial care între timp a devenit, cum spuneam, VIVO! Shopping, aveți o tonă de reduceri, promoții, festivități, concert Delia (”Da, mamă! Sunt shopping maniacă!”) și alte evenimente de tăt felul.

La Mulți Ani, băi VIVO! La Mulți Ani și Doamne-ajută-ți, că în multe weekend-uri cu vreme ploioasă ne-ai salvat, că am avut unde ieși cu copilul să alerge, să-i luăm o-nghețată, să vadă un film, să-i mai luăm o hăinuță, un pantof sau o jucărie…! Și tati bere de la Carrefour, să nu uităm Carrefour.

PS: De atunci, ca interpret, nu am mai bușit decât o nuntă a unui prieten englez care s-o măritat în România; dar despre asta altădată, să-mi mai treacă PTSD-ul.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 3 comments

  1. Dan Reply

    The inventor of the smartphone correcting dictionaries died yesterday. Restaurant in peaks.

  2. Adi Reply

    Mno, io am vorbit in fata a numa vreo mie de persoane, si de fata nu erau primari, investitori, vedete Tv, etc.., erau decat muliubitul si stimatul tovaras Nicolae Ceausescu impreuna cu mult-stimata acad. dr. ing. Elena Ceausescu (evident, printisorul Nicu era maestru de ceremonii). Io am vorbit din partea studentilor de la Fizica Bucuresti, dar au mai vorbit si alti tineri anticomunisti, ca Alina Mungiu de la Medicina Iasi, sau Ioan Rus, de la Mecanica Cluj.

  3. Ioan T. Morar Reply

    Vin şi eu aici să certific cele spuse de Groparu” .Am fost acolo! Marea problemă a mea, în calitate de MC, era Florin Piersic, mă temeam că va vorbi ore în şir. Minune, a ţinut un spici sub un sfert de oră! O fo fain

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *